Cu ce se vindecă dragostea?

Prima mea iubire.

Eu aveam 16, el 18. El minte brilianta, suflet sensibil, dar de un egoism feroce. Mă fascina
creierul lui de geniu dar cumva îmi dădeam seama chiar dacă eram o copila ca nu o sa fac treaba
cu el. Pentru ca era în lumea lui. Mă iubea. Atat cât pot băieții sa iubească la vârsta aia.

La un moment dat, era prin anul 2 de facultate cred, m-a anunțat ca pleacă cu 2 prieteni buni băieți în
Africa. M-a informat de expediția feciorilor cu zâmbetul pana la urechi. Fata lui plina de fericire
cind mi-a zis: o luna, îți dai seama? O aventura de o luna!!! Da, mi-am dat seama imediat ca o
sa mor instant de dor. Si-a plecat. M-am perpelit 30 de zile, mi-am făcut griji și l-am așteptat
cu febra nevestelor cărora le-au plecat barbatii la război. Mi-am făcut planuri și vise cu el. 
Rasturnam lumea la întoarcere. Dar, cind l-am revăzut fericit, bronzat și marcat de experienta
trăită ceva parca m-a trezit la realitate.

Mi-am dat seama ca nu pot sta lângă un om care-si vede de visele lui independent de mine. Si am mers mai departe. Boala dragostei trecuse brusc fără prea mari tratamente. Ceva dureri de cap au ramas, dar le tratam cu nebagare de seama.

Amorul poate fi comparat cu o boala. Care nu trece cu medicamente.  Daca-i dureroasa o 
pansează doar timpul sau tratamentele alternative, de cele mai multe ori o dragoste nou nouta. 
Asta daca mai ai nervi de incercari, după ce ieși în sânge din maladia precendentă. 

Mi-am intrebat prietenii daca dragostea este o boala si daca da, cu ce se vindeca? Iata cum vad
ei lucrurile:

Nu, cu siguranta nu e o boala. Cred ca e unul dintre simturile fara de care nu am putea trai. Lumea zice ca avem 5 simturi si un al salea spiritual. As pune si dragostea pe lista simturilor vitale. Asa simt eu!

Dragostea e ca un venin. odata intrat in inima, nu exista antidot decat... alt venin, din alt ac E boala grea, cu ameteli, fierbinteli, aiureli... dar e si frumoasa, si nu cred ca vrea cineva sa scape de ea, ever!

 In cazul meu...da. E o boala de nervi. Nu stiu sa iubesc frumos. Stiu sa iubesc
spectaculos. Eu sunt fata care sparge pahare de zid si apoi plange dupa ele. De mila lor. Ca s-au spart. Asa e si cu dragostea. Iti intra cate o aschie in talpi iar atunci cand iti ajunge in creier dai rateuri. Nu are vindecare. Ea, boala.

Ah nu, nu e o boala. E o bucurie. Nu m-as trata de asta. :)

Dragostea nu este o boala, dragostea te face sa te simti mai sănătos decat esti uneori. Dragostea celor din jurul tau te împinge sa lupți, sa speri. Iti da aripi sa creezi, sa inovezi. Iti da curaj sa încerci lucruri de care te temi si iti aduce bucuria de a împărtășii cu ceilalți fericirea ta. Uneori dragostea nu e asa, te certi cu cei din familie, omul ales si iubit iti taie aripile, te paralizează in gândire si in simțire. Eu despre asta zic ca nu e dragoste, dar cu siguranța e ceva care se vindeca.

Da, boala cronica! te vindeci cu si mai multa dragoste... 

Pai... exista psihologi care spun ca simptomele "indragostelii" seamana cu cele ale unei boli psihice in faza maniacala Partea frumoasa e ca daca e o boala, e una de care nu vrei sa te vindeci. De fapt, nici nu poti. Eu am incercat. Din fericire, a recidivat :)))

Nu stiu daca e neaparat boala, dar daca e se vindeca cu o alta dragoste. 

Cu alta "dragoste". :))) Cu ce se vindeca? Cu Sex. Clar si mult:))) Initial in scop terapeutic. Apoi for fun pt ca a fost mult mai bine decat cu celalalt:)))

Dragostea bolnava este o boala. Stiu ca suna ca un pleonasm dar este o boala de care scapi doar cu ajutorul dragostei adevarate. Depinde de starea mentala a fiecarui om, dar dragostea adevarata te elibereaza si te ajuta sa te bucuri de viata asa cum este ea. Dragostea bolnava te inchide si te distruge si iesirea depinde doar de tine.

Da, este o boala dar de ce sa o tratam?? Pai cand te doare? Trece de la sine...nu exista tratament. Daca vrei sa treaca mai repede iti aduci singur in mod constant argumente impotriva, astea se infig acolo in subconstient si la un moment dat, ele, ''argumentele'', o sa te convinga de faptul ca ''nu se mai merita''. Dar. timpul vindeca ranile. 

Concluzie. 

In dragoste e vorba, din pacate,  despre asteptari. Ne punem sperante, ne facem planuri. Și nu dragostea in sine doare ca naiba, ci momentul ala in care iti dai seama ca asteptarile tale…raman asteptari si atat. In febra amorului cuvintele o iau inainte. Nu vedem semnalele de alarma. Suntem concentrati pe declaratiile celuilalt. Te iubesc, tudoartu, nimeninuecatine si uite asa te ia boala ☺ Mai razi, mai plangi, te mai chinui, te mai bucuri e parte a procesului. Și dacă n-ai 16 ani trebuie să înțelegi și să-ți asumi că orice început are la un moment dat un sfârșit.

De ce e gras Moș Crăciun? Copiii știu cel mai bine...

Mi-l amintesc vag. Prima dată l-am așteptat ore în șir și el a venit, a lăsat cadourile și a fugit. N-
am apucat să-l văd. Una din marile frustrări ale vieții. Apoi, mi-l amintesc de la o serbare. Țin
minte că avea barbă mare albă, mi-am zis da, e mos de-a binelea. Dar avea o căldură în ochi pe
care nu am să o uit niciodată. În timp imaginea s-a conturat mult mai clar. Și am realizat
că Moș Crăciun e gras. Simpatic, dar gras.

Am zis că poate mă lămurește Fifi mica:

- Maria, de ce Moș Crăciun e gras?
- Pentru că e vegetarian.
- Și de aia?
- Da. Mânincă doar zacuscă de fasole, terci de ovăz, cartofi prăjiți...și beau mult suc de portocale. Într-o zi a ieșit scandal pentru că a băut tot sucul de portocale de la elfi. Tot, tot, tot! Și ei s-au supărat pe Moș Crăciun și nu au mai vrut să lucreze...  

Am rămas mută. Nu mă gândisem la explicația asta. Și am hotărât să întreb și alți copii, poate, poate mă lămuresc. Iară răspunsurile lor:



Pentru ca fiecare copil il serveste cu ceva. Bomboane, cozonac. Iar el nu refuza! :))) 


Nu e gras! Dar daca ar fi gras, de ce s-ar intimpla asta? Pentru ca maninca dulciuri? Nuuu, nu 
maninca dulciuri. Tu n-ai vazut ca nu are nicio carie?


Pentru că mama lui i-a dat bomboane când era mic.


Pentru că toată ziua stă și citește scrisori de la copii și nu face sport. Și seara mănâncă numai 
prostii și bea țuică.


Pentru că...așa sunt moșii! Grași!


Mos Craciun nu e gras. Da, are o mică burta, dar el e mic.


E gras pentru că a mâncat mulți cârnați.


Pentru că mănâncă noapte să nu îl vadă nimeni, de aia e gras. Da de ce să nu îl vadă nimeni? 
păi...tu l-ai văzut pe Mos Crăciun mâncând?


Este gras pentru ca mananca sapunul tot si apoi face balonase.Si daca vrea să slăbească ce 
trebuie să facă? Trebuie sa nu mai faca nimic, doar sa doarma.


Are burta mare pentru că a mâncat mult. Da ce a mâncat? Mâncare. Multă mâncare!


Pentru că pun copiii prea multi biscuiti pe farfurie și laptic și el mânîncă de la fiecare.


***

Mulți dintre copiii întrebați au ridicat din umeri. Nu s-au gândit niciodată prea mult la înfățișarea moșului. Pentru ei nu contează cum arată EL.  Important e să primească scrisorile la timp și să îndeplinească dorințele tuturor.

Magia lui Moș Crăciun nu ține de  măsura de la haine și până la urmă poate cîn într-o zi Moș Crăciun pocnește pur si simplu din degete și își topește instant grăsimea de pe burtă. Sau lasă sania acasă și pleacă la sala de sport...pe jos :)

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

I am in love with Urbanik

Am fost invitata vineri seara la o intilnire cu prietenii Urbanik.

Am probat muuulte haine, am baut prosecco din cel mai fin si da, am mancat si prajituri. :) 

Am stat si am observat fetele care isi cumpara din magazin tinuta dupa tinuta: fashioniste cu acte in regula si mega accente de stil si bun simt. ( chiar daca sunt ff tinere )

Imi plac la nebunie hainele de la Urbanik. Pentru ca sunt altceva. Pentru ca Andreea Timofti, patroana magazinului, a terminat artele plastice si stie ca o haina nu trebuie sa fie o uniforma. Si stie cum sa aleaga ce are in rafturi si te ajuta sa alegi si tu si sa combini. Si iti spune daca ceva nu iti vine bine, ceea ce rar intilnesti in magazinele din Romania. Are rabdare cu fiecare in parte: iti demonstreaza de ce o anumita culoare si nu alta e buna pentru tine, iti da tipsuri de combinat piesele vestimentare si stie tot ce e si nu e in trend.

ps. e singurul magazin in care eu am gasit haine pentru femei cu bust super generos, haine care ATENTIE sunt super cool, nu paltoane de bunici. 

NIMIC

Ce ai?
Nimic.

De fapt, e suparata, dar daca iti spune de ce, urmeaza o cearta, asa ca mai bine tace.

Ai patit ceva?
Nu, nimic.

A patit, dar daca nu iti dai seama singur, nu autosesizezi problema, i se pare inutil sa iti explice. Plus ca , in general, o problema pentru o femeie e doar un nimic pentru un barbat. Asa ca raspunsul corect e...nimic.

Ai vrut sa zici ceva?
Nimic.

A vrut, dar si-a muscat buzele pentru ca tie, barbatului suprem, totul iti suna a repros daca ea deschide gura, auzi numai confruntari. Asa ca mai bine... nimic. 

Te doare ceva?
Nimic. Dar ce barbat vrea in viata lui o femeie care se plange?

La ce te gandesti?
La nimic. 

De fapt are 45362 de ganduri si incearca sa le ordoneze si stie ca tu ,masculul alpfa, te poti focusa puternic pe o singura chestiune departe, dupa zidurile tale... asa ca de ce sa deschida ea cutia plina cu framantari?

Pot sa te ajut cu ceva?
Cu nimic.

De fapt, da. Ai putea sa deschizi ochii, sa o vezi, sa o asculti.

Si sa ai un raspuns, o solutie. Dar daca tu de obicei ridici din umeri pina ajungi sa mergi la kineto ca sa iti repare cervicala, femeia se invata cu nimic. 

In spatele fiecarui nimic, insa se ascunde ceva. Si azi un nimic, maine doua si uite asa, in timp... intre voi nu mai ramane nimic. 

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

sursa foto, aici. 

Relatia nepotrivita. Poti sa scapi, dar vrei?

Mai mult te enerveaza decat iti face bine. Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om. El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani.  Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece , simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?

Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia...va suna cunoscut, asa-i?

Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in relatii sau chiar casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn.

Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.

Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita...

- Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?

          - Da. Nu am reusit.

          - Si de cati ani stai in povestea asta?

          - 6 ( sase)...

- Si de ce crezi ca nu poti sa scapi? 

- Obisnuinta, comoditatea

           - Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai   frumosi ani din viata? 

- Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa. Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.

          - Si cu ce argumente te intoarce din drum?

- Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.

           - Lasa mah ca o sa vina printul din
  poveste si tu o sa fi printesa din castel,   o sa vezi! :))))

- Sper. Sa fie colectionar de arta,pls!

Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.

Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el...

Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi - primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.

Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune...

Da...am stat...in sensul ca a fost o relatie de 3 ani, care se terminase din punctul meu de vedere ...dar el nu intelegea sau se prefacea ca nu intelege....pentru ca nu concepea sa ne despartim....si am mai dus-o asa cel putin un an....de cate ori voiam sa vorbesc cu el ma gandeam doar la cat o sa sufere el si cat de greu o sa-i fie lui. Pana intr-o zi cand am iesit cu fetele in oras iar el mi-a zis ca sta acasa (nu stateam impreuna ). Ne-am intalnit in oras...el era cu unele in club. Asta era motivul pe care il asteptasem ca sa pot sa termin relatia aia fara sa ma mai simt eu vinovata. Din momentul ala nu i-am mai raspuns la telefon niciodata.

Da, am fost intr- relatie nepotrivita, toxica, cum vrei tu. Inca Sunt. Am stiut de la inceput ca nu e ce trebuie dar am zis ca o sa mearga. Si n-a mers. Si daca tot nu mergea ne-am casatorit. :))))))) Si acum suntem casatoriti. Lumea ne vede super fericiti dar de fapt nici unul dintre noi nu are c... sa divorteze. Si parca imi e si lene sa o iau de la capat cu altcineva, cred ca si eo la fel. E stupid, dar asta e adevarul.

Da. N-am plecat din obisnuinta si teama de singuratate. Adica prostia din capul meu. L-am inlocuit cu altul. 

Stiu cum e. Din pacate. Nu am scapat. Nu pot sa renunt... Stiu ca nu duce nicaieri dar mai am un gram de speranta ca se va schimba ceva Poate nu este ceea ce te asteptai sa auzi, dar asta e raspunsul meu.

 Am stat lângă un bărbat extrem de gelos. Ce m-a ţinut? Ştiu că gelozia vine din neîncredere în propria persoană. Te desconsideri, de vreme ce crezi cu tărie că omul de lângă tine te-ar putea înşela sau părăsi cu oricine altcineva. Aşa că, iubindu-l, am tot încercat să-i construiesc încrederea în el. Sunt genul care merge până în pânzele albe, ca să nu regret că n-am încercat. Era să mă şi mărit cu el (vacă, da). Când am epuizat tot, am renunţat. Nici măcar nu mai semănam cu mine.

Cea mai buna metoda sa scapi din relatie, il iei de barbat. Si sa iti dau si un raspuns inteligent: Relatiile toxice dupa parerea mea se datoreaza diferentelor de opinie si dorintelor celor doi parteneri. Daca la momentul la care tu iti doresti un copil elvrea samearga cu baietii in Thailanda, te oftici, ti se pare ca nu e bun pentru tine, ca iti pierzi vremea... etc si viceversa. Stai cu un om care nu iti face bine pentru ca speri ca se va schimba, dar poate trebuie sa mai schimbi si tu ceva si atunci poate nu iti mai face rau si nici tu lui si ...il iei de barbat..dupa cum spuneam la inceput :)))

Nu am reusit sa scap. Ma tine refugiul pe care il gasesc in el si de care am nevoie disperata... 

Oooo, da. La inceput a fost asa o dragoste de a trezit invidia tuturor...ea era foarte misterioasa si tacuta si linistita...nu ma cicalea ...ma iubea tare...avea o supunere care ma uimea, se uita la mine ca la un zeu. Apoi, mi-am dat seama ca de fapt tacerea vine din prostie si de fapt nu prea are ce sa imi zica. :)))) Nu avea nici-o idee, mereu astepta de la mine totul. Era incapabila sa ia o decizie sau cel putin asa parea. Cand mi-am dat seama ca o sa mor sufocat de plictiseala i-am zis sa ne despartim ca nu merge si atunci ea s-a dat foarte bolnava apoi mi-a zis ca e gravida...nu era nici bolnava nici gravida. Era nebuna de legat. Cum am scapat? M-a inselat cu un prieten:)))) Si nu te-ai ofticat? Nu, am fost fericit ca am scapat. Ma simteam mereu de parca port in miezul verii un pulover gros pe gat, asa atarna...:))))

Mah, nu stiu ce pana mea m-a tinut linga el. Probabil ca a fost primul barbat care m-a cadorisit cu orgasm, ca alta explicatie n-am! Am fugit la propriu in Danemarca 3 luni ca sa nu ma mai las impresionata si m-am intors ca o zana libera si-am intrat in alta relatie:))))

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Duminica. Duminica e totul altfel

Duminica dimineata e despre liniste, despre pierderea semnalului la telefon, despre cafeaua cu muuult lapte si clatite. Da, clatite, pentru ca nu stiu pe nimeni care sa inceapa o dieta duminica.

E ziua in care poti sa stai linistit in pat si sa asculti vecinii cum bat carnea pentru snitele sau se cearta pentru ca el (evident) iar a uitat sa cumpere ceva de la piata. Si apoi rad amandoi fericiti de perlele copilului lor.

Duminica si lumina e altfel. Mai ales acum.

Cat despre muzica. Alegerile sunt simple.











Duminica parca toate-s la timpul lor.

Cine te iubeste, NU te darama. O poveste despre trufie si amor

Am o prietena. Nu are inca 30 de ani. A citit mai mult ca mine care am 40, si io zic ca am citit ceva la viata mea. E frumoasa, delicata si devreme acasa. Nivelul ei intelectual e atat de sus ca de multe ori in discutii ii spun: alooo, alooo mai jos putin cu discutia ca sa inteleg si eu ☺ Are un farmec aparte, interbelic. 

Fata asta a mea a avut o poveste cu un domn.

El, baiat de bani gata. Cu esecuri personale in deciziile vietii private dar businessman de succes. Super brainy. Afacerea cladita destept dar inceputa cu banii de la mami si de la tati. Repet: omu chiar a construit pe munca lui dar cu finantare interna, de la familie.

Ea, fata simpla. Ultima casa din sat. Sau penultima ca nu mai tin minte. Scoli peste scoli, nopti pierdute de invatat. Pozitie de manager intr-o super companie. Finantare familiala: zero, nada. Ca asa e in viata: nu toti pornim cu aceiasi bani pe card.

S-au intilnit, s-au iubit si s-au despartit. 

El… cumva incepuse sa nu stie ce vrea. Desigur,  voia bani ca asta vor barbatii puternici. Bani. Multi, multi bani. (aicisuntdeacordcuvoidomnilor). Si ea cumva era un element care il deconcentra. Devenise povestea prea serioasa, asa ca over and out pentru ca safer is better. Sorry pentru  englezisme, dar aici chiar nu merge in romaneste.

Ca s-au despartit e una. Dar ce face el? Si aici cumva isi pierde titlul de domn. Incepe sa ii faca observatii: ca se imbraca nu stiu cum, ca pantofii sunt nu stiu cum, ca nivelul profesional la care a ajuns e ok dar ca sa fi facut ceva de top e cam tarziu daca nu a facut pina acum etc.

Atentie! observatiile vin dupa terminarea relatiei.

Cam ce fel de barbat esti tu care faci asa ceva? 

Poate inca indragostit, poate usor frustrat, poate dornic sa arati ca inca detii controlul. Poate un barbat cu ideea creata si fixa ca o femeie demoralizata si cu increderea zdruncinata e o femeie slaba si, in consecinta, o prada usoara din punct de vedere emotional. Wrong, man!

E doar o femeie vulnerabila. Dar, de vulnerabilitatea ei si de ceea ce tu critici azi asa inversunat, se va indragosti cineva maine… si asta va fi un happy end din distributia caruia nu n-o sa faci parte. Au revoir!


sursa foto, aici. 

Sexul. Sufletul reclamei

Reclama e sufletul comertului. Pai si reclama are si ea un suflet. Il cheama SEX.

De la detergenti la bauturi racoritoare si parfumuri, sexul e peste tot si uite asa clientul o ia razna si cumpara. Si nici macar nu trebuie sa fie vreo faza explicita. O aluzie cat de usoara isi face treaba... De ce? Pentru
ca vrem sa fim frumosi si atractivi. Sa avem vieti sexuale de filme interzise...

Femeile si barbatii viseaza deopotriva sa-si cultive sex appealul asa ca in reclame gasim N exemple. Barbati cu abdomene sculptate, super modele care ne-am de neamul lor n-a auzit de celulita si grasime...PERFECTIUNEA.

Iata cateva exemple:

Femeia: preș, cârjă sau bici. Tu de care ești?

Femeia preș

E ascultatoare, raspunde la comenzile barbatului. Nu are idei proprii si nici initiative. Stie sa faca mancare mai bine ca Jamie, aranjeaza perfect franjurii de la covor si a studiat literatura urbana ca sa afle cat trebuie sa aiba stratul de spuma cind ii toarna LUI berea in pahar. Nu vorbeste neintrebata, poate doar atunci cind trebuie sa il laude pe EL: of, iubi tu esti ca nimeni altul.

Femeia cârjă

Rezolva toate problemele familiei si in special problemele LUI. E atat de bine antrenata ca anticipeaza cu rapiditate nevoile partenerului. Ea vine cu pastila pe tavita si cu apa nici rece, nici calda in pahar inainte ca el sa stie ca il doare capul. Barbatul acestei femei nu plateste intretinerea sau nu are habar unde e banca la care platesc ratele comune. Pentru ca ea rezolva tot.

Femeia bici

Ea n-a cunoscut niciodata nesupunerea lui. Da ordine precise si stie exact pe ce butoane sa apese ca domnul care face obiectul iubirii sa devina un sclav perfect. Ea dicteaza intensitatea luminii din dormitor, ce oameni intra in casa si mai ales pe cine nu are voie iubi sa intilneasca la carciuma. Din cand in cand el mai deschide gura sa ceara bani ca nu mai e paine dar ea il ingheata cu privirea: cum sa maninci carbohidrati, tu nu vezi ca ai 106 kilograme????

Femeia perfecta e o imbinare intre cele 3 tipologii. Complicat sa desavarsesti asta. Oare cate dintre noi se califica la vorba populara care spune ca femeia ideala e gospodina in bucatarie, c... in dormitor si doamna in societate? Complicat daca gresesti rolurile si le amesteci.

foto, aici. 

*editorial euforia.tv

Diana Vasiliu. Iluzia plăcerii de a fuma este una dintre primele spulberate.

Diana Vasiliu e un personaj. O femeie plina de viata.

La sedinta foto a ras non stop desi eu am vrut-o serioasa in fotografii.

Are o poveste plina de schimbari majore, spectaculoase. Va invit sa o descoperiti pe Diana, femeia care lasa romanii de fumat cum spun eu. Este singurul terapeut Allen Carr  acreditat in Romania.

Tu asa razi mereu? Mi-a ramas in minte veselia ta contagioasa de la sedinta foto. 

Sunt destul de hlizită..., dar nu, nu râd tot timpul așa! Ședința foto a fost o experiență minunată
și bizară în același timp, pentru că nu sunt obișnuită să pozez profesionist... Așa că nu prea mă
puteam lua în serios :))))

Ai cochetat cu televiziunea, cum de te-ai lasat de asta? Exista un miraj al televizorului si 
putini se desprind…. 

O, da! Am iubit televiziunea cu tot sufletul meu... Am lucrat doi ani la TVR Iași. Am început
răspunzând la telefoane pentru o emisiune în direct, apoi am fost "racolată" la o emisiune pentru
studenți, unde făceam tot felul de materiale. În paralel eram eu însămi studentă la Jurnalism și
scriam la Opinia Studențească, ceea ce a atras atenția directoarei de programe de-acolo, care
m-a introdus în lumea știrilor - reporter! Eram zilnic pe teren, apoi în previzionare, apoi la
montaj, jonglam și școala, și rubricile pentru emisiunea studențească... Au fost doi ani minunați.
Și știu că eram bună. Adoram să lucrez la montaj. La vremea respectivă, aveam echipamente de
montaj analogic și țin minte că trebuia să ai reportajul foarte bine structurat din start și textul
potrivit, ca să iasă bine, altfel... băieții de la montaj se uitau cam strâmb la tine! Când nimeream
la blocul de montaj digital era boierie! Eram foarte conștiincioasă, îmi placea să scriu texte, să le
învăț pe de rost, ca să nu muncesc operatorii cu multe duble... Dar mi-era jenă să mă uit la mine
"pe sticlă". Aș fi crezut că asta am să fac toată viața, la câtă pasiune am pus în munca aia... Însă
nu știu nici până în ziua de azi ce s-a întâmplat cu adevărat. Colaborarea cu mentorul meu de-
atunci s-a stricat, eu probabil am fost prea tânără și prea impulsivă în decizii, ea poate prea
nedreaptă și cu o abordare mult prea dură pentru fragilitatea mea de atunci, cert e că ultima
mea zi în televiziune a fost una dintre cele mai negre zile din viața mea și deși după ce mi-am
predat "Betele" fără să spun nimănui, am simțit că mă eliberez dintr-o "închisoare", ulterior mi-a
părut rău că n-am continuat în altă parte. Dar mintea noastră amestecă lucrurile și pentru mine,
televiziunea a fost atașată de imaginea mentorului meu, de care am fugit mâncând pământul!
Deci, și de televiziune. Din păcate.

 Ai lucrat apoi in publictate un alt domeniu atragator sau cel putin asa pare dinafara. Ce faceai 
mai exact si de ce n-ai ramas? 

Păi odată ce ieși din televiziune, puține lucruri îți mai pot oferi acel high, pe care (numai)
televiziunea ți-o dă. În facultate am făcut voluntariat pentru o asociație studențească, a
studenților la comunicare și relații publice. Acolo am învățat ce-i aia publicitate, așa am început
să citesc ZF și să urmăresc IQads, să visez la festivaluri de publicitate și la reclame memorabile.
Așa încât, după televiziune, publicitatea era the next best thing. După facultate, am venit în
București iar o colegă de asociație m-a introdus la jobul ei. Lucra într-o agenție de publicitate și
mi-a zis: hai nu vrei să scrii niște advertoriale? Că tu scrii frumos. Și uite-așa, după câteva
advertoriale, m-au luat junior copywriter, full time. A fost tare frumos, până când a început
criza. Mizeria asta de criză a adus bugete mici, așteptări mari, oameni slab pregătiți "la client",
feedback-uri cu greșeli gramaticale, colegi talentați concediați iar în locul lor angajați tot felul
de nimeni pe stânga, dar cu fițe cât casa, frustrări zilnice, nervi, stres, deadline-uri strânse și
multă nefericire. Începusem deja să mă gândesc la o alternativă profesională, când, întâmplător
(sau nu) m-am lăsat de fumat și în scurt timp decideam că ar fi o idee bună să ajut lumea să
facă pasul ăsta.

Acum cativa ani erai fumatoare. Acum lumea te identifica cu femeia care ii lasa pe romani de 
fumat. Cum ai ajuns aici? 

Lucrând cu oamenii :))) săptămână de săptămână. Au fost, la început, luni în șir în care făceam
sesiuni cu un singur om. Nu conta că era ineficient din punct de vedere economic. Dacă omul
ajunsese la decizia că-n ziua X se lasă de fumat și alege să meargă pe mâna mea, a cuiva
necunoscut, ca să fie ajutat, atunci trebuia să fac totul ca să-l ajut. Pentru că știam că dacă a
funcționat cu mine, oricine se poate lăsa de fumat!

Iti dadeai seama cat rau iti facea fumatul?

Absolut deloc. Aveam 27 de ani când m-am lăsat de fumat, astfel încât nu ajunsesem încă la
efecte adverse. Singura mea problemă era spaima că într-o zi se va vedea pe fața mea că am
fumat. Și mi se mai părea că nu e tocmai lady-like să fumezi 3 pachete pe zi. Că atât fumam :)))
altminteri, Dumnezeu cu mila!

Esti pusa de multe ori in situatia sa te intilnesti cu cineva prima data si sa nu stie exact cu ce 
te ocupi. Si stati la masa si isi aprinde o tigara. Dupa aia afla ca tu esti tipa de la Allen Carr. Cum reactioneaza? 

O, Doamne, e unul dintre cele mai penibile momente prin care trec. Frecvent! Știu din propria
mea experiență de fostă fumătoare că niciunui fumător nu-i face plăcere să explice în fața cuiva
pentru faptul că fumează! E un sentiment oribil. Și iată că simpla mea prezență și carte de vizită
generează deseori nevoia de auto-explicare, de justificare a fumatului: eu fumez X țigări pe zi,
dar nu vreau să mă las, simt că îmi place, că mă ajută etc. Îi intrerup rapid și le spun: E ok!
Fumează! Nu suntem în terapie și nu, nu mă deranjează. Simte-te în largul tău! :) Dar nu cred că
reușesc să se relaxeze :)))

Cum e femeia Diana Vasiliu?

Pf! Nu știu. Feminitatea mea e forțată de vreo doi ani să iasă la iveală și să se manifeste. Grație
copiilor mei. Până atunci am fost o fetiță. Acum, sunt mai așezată, mai calmă, un pic mai
orientată spre interior. Pentru mine, feminitatea înseamnă explorarea lumii interioare. Cam așa e
femeia Diana Vasiliu de acum....

Care este cea mai mare greseala pe care ai facut-o in viata ta? 

Am petrecut prea mult timp, jumatate din anii de facultate - cei mai frumoși, intr-o relație mult
prea toxică pentru lecția pe care-am avut-o de învățat.

Care a fost cel mai dificil moment pe care l-ai trait?

Nu pot să ierarhizez. Când am primit un sms scurt și sec în care eram anunțată că soacra mea
tocmai murise, cu trei zile înainte de nuntă, când am deschis ușa lui Vlad, fiul meu vitreg, și l-
am primit în casă pentru prima dată, când am făcut atac de panică pe masa de operație, înainte
să-l nasc pe fiul meu, Victor.... Alege tu! :))

Ai vreun regret? Ai doi copii. Povesteste-mi despre ei. Care este cea mai mare provocare pe 
care o intilneste o mama moderna cum esti tu? 

Cea mai mare provocare este să mă vindec pe mine, ca să pot crește frumos copiii. Sigur că cel
mai dificil este să gestionez relația fiul meu vitreg. Dar provocările zilnice și probele prin care
mă trece mă învață cum anume trebuie să mă port ca să fie totul bine, ceea ce mă va ajuta în
anii următori în raport cu Victor, care însă mă învață zi de zi ce-i aia IUBIRE, ceea ce mă ajută
acum în relația cu Vlad. Relația cu cei doi copii, fundamental diferiți și cu nevoi complet diferite
și ele este un continuum dificil de gestionat, pentru care trebuie să fii bine echipat la mansardă,
ca să fie totul ok. Altfel, îți iei câmpii. Să fiu părinte este de departe cel mai greu lucru pe care l-
am făcut vreodată. Cu atât mai mult cu cât trăim în epoca perfecționismului, iar Internetul e plin
ochi de păreri care mai de care mai neavizate despre cum trebuie să fii, ca mamă. E greu. Dar
probabil că e lecția vieții mele. Așa încât o duc până la capăt. Nu m-am dat niciodată în lături de
la școală :)

 Crezi ca barbatii mint mai mult ca femeile? 

Cred că se mint pe ei înșiși infinit mai mult decât femeile.

Care e principala calitate pe care trebuie sa o aiba un barbat?

Să fie de ajutor. Și să vadă când ți-e greu. Să nu ignore. Să fie atent. Cam multe calități! :))

Care este cea mai mare greseala pe care crezi ca o fac femeile din Romania in relatiile cu 
barbatii lor? 

Nu le dau ocazia să ajute. "Lasă că fac eu, că tu nu te pricepi" este sindromul care bântuie multă
populație feminină. Nu-l lăsăm pe bărbat să stea cu copilul, pentru că "nu se pricepe", mai
spălăm o tură vasele după el, pentru că el săracul "nu se pricepe", nu-i permitem să facă bagaje,
pentru că, nu-i așa, "nu se pricepe". Și, încet încet, ce om normal ar mai vrea să dea o mână de
ajutor? Ca apoi, tot femeia să se plângă de absența soțului din cămin. Apăi dacă nu se pricepe!!

Peste ce nu poti trece in dragoste? 

Peste trădare.

De ce exista un singur soare?

Niciodată nu există doar un singur soare.

Cum reusesti sa iei o decizie care pe moment ti se pare imposibila? 

Aștept să mă strângă timpul cu ușa! Deadline-ul stimulează luarea unei decizii :))

Cati prieteni ai pierdut dupa ce ai nceput sa cunosti succesul cu nolul tau business? 

Prieteni, niciunul. Prietene însă.... Dar nu știu dacă a fost business-ul de vină, cât apariția
copiilor și faptul că nu mai rezonam unele cu altele. Am crescut în direcții diferite.

Sa revenim la fumat. Stiu femei care gravide fiind fumeaza. Unele si un pachet pe zi. Stiu 
teorii de medici care spun ca nu e foc daca tragic cateva tigari pe zi. Ce le spui?

Le spun să nu se lase pentru copiii lor, ci pentru ele. Pentru eliberarea din vinovăția care le
bântuie ori de câte ori folosesc drept scut de apărare astfel de idei. Să se lase de fumat pentru
simplul privilegiu de a se putea bucura de viață 100%, tot timpul, fără condiționări. Copilul
sănătos e un bonus binevenit, dar adevăratele câștiguri sunt înăutrul lor: libertate, respect de
sine, încredere în forțele proprii. Calități numai bune pentru o viitoare mămică încrezătoare!

Nu te pun sa dezvalui in ce consta terapia dar vreau sa stiu care e rata de succes si daca are 
sens sa vii daca nu esti convins ca vrei sa te lasi 

Dacă te gândești că avem și o Garanție care spune "Succes sau banii înapoi", realmente nu ai
nimic de pierdut dacă vii. Sigur că ideal este să vii în această terapie dacă ai ajuns cel puțin în
zona decizională în care ai vrea să te lași, dar poate nu știi cum, poate ți-e frică, poate crezi că
nu poți etc. Dar am avut succese notabile și cu persoane care veniseră de gura altcuiva, hotărâte
că nu se lasă de fumat. Și s-au lăsat. Nu este o situație recomandabilă, totuși, pentru că bine cu
de-a sila nu se prea poate. Însă uneori, e posibil. ;)

Ce-i spui unuia care zice: nu ma las de fumat pentru ca imi place sa fumez. 

Îi spun că în sesiune, iluzia plăcerii de a fuma este una dintre primele spulberate. Cu argumente,
dovezi și explicații științifice, desigur. Să vină în sesiune și află tot!


Care este cel mai tanar om care ti-a venit in terapie?

Un băiat de 17 ani, disperat că se apucase de fumat, deși crezuse că nu e posibil să te apuci
dintr-o "prosteală" și care voia să se lase de fumat înainte de a afla părinții lui. Un tânăr deosebit
de inteligent și cu o profunzime interioară rară. E adevărat că n-am mai avut clienți atât de
tineri, după el, însă constat că din ce în ce mai mulți fumători sub 25-27 de ani vin în terapie, în
condițiile în care în generația mea și în cele anterioare, puțini și au pus problema lăsatului de
fumat la acea vârstă. Și tot pe linia ideilor preconcepute, mai amintesc și acei (puțini, ce-i drept)
fumători ocazionali, care vin să se lase de fumat, invidiați fiind de semenii lor fumători de
minimum un pachet pe zi. Am avut odată o fată (tot tânără) în sesiune, care fuma două țigări pe
zi. De ce venise? Păi pentru că un an de zile cât "s-a prostit" cu fumatul, fuma fără să simtă
nevoia propriu-zisă. Fuma o țigară pe seară, alături de colega de apartament, care era
fumătoare obișnuită. De la un timp însă, începuse să simtă nevoia de încă o țigară. La început a
"rezolvat" situația spunându-și că nu e mare lucru, două țigări sunt ca una. Dar din fericire, un
alt gând a câștigat lupt mentală: dacă acum fumez două, peste jumătate de an cât o să fumez?
Dar peste un an? Și i s-a părut înțelept să pună stop acum, decât mai târziu. Interesant, nu? Eu
am felicitat-o și le-am spus și celorlalți că, indiferent cât fumăm - un pachet pe zi, două, trei
sau cinci, toți ne tragem din fumători ocazionali. Nu e de glumă!


Care este cel mai grav caz si care e cel mai simplu, daca putem spune asa?

N-aș putea spune că există cazuri "grave", în sensul de "nerezolvabile". În principiu, dacă ni se
pare imposibil de respectat niște instrucțiuni, înseamnă că lucrurile nu s-au înțeles pe deplin
sau mai bine zis, nu s-au acceptat interior. Poate că, spre exemplu, la un nivel cognitiv omul
înțelege că nictotina creează dependență și că este un drog, dar la un nivel profund el nu se
percepe pe el însuși ca fiind dependent. Și atunci va avea o problemă de acceptare a faptului că
da, este suficient un singur fum de țigară ca să redevii dependent. Și sunt multe alte blocaje
interioare asemenea. Dacă însă omul e dispus să lucreze alături de mine ca să doborâm
împreună aceste rezistențe interioare, atunci avem toate șansele să reușim. Probleme cu
adevărat dificil de depășit apar pe fondul patalogiilor. Schizofrenie, sindrom bipolar, tulburare
de personalitate borderline, sindrom anxios, depresie etc. Pe toate cele menționate mai sus le-
am avut în terapie și da, acolo lucrurile au mers mai greu. Unele cazuri din păcate nu s-au
vindecat de fumat, altele însă da. În acele cazuri omul trebuie să înțeleagă foarte bine rolul meu
și să apleze în continuare la psihoterapie și la ajutor clinic de specialitate, acolo unde e necesar.
Iar cazuri simple sunt marea majoritate. Oamenii vin deschiși, rezistențele interioare sunt
rezolvate în sesiune apoi pleacă fericiți că au scăpat. Uneori da, e nevoie de sesiuni de suport,
dar cele mai multe cazuri se rezolvă din 2-3 ședințe suplimentare.


 Daca n-ai trai Romania ce tara ai alege? 

Probabil Belgia. Am trăit acolo patru luni, cu o bursă Erasmus și mi s-a părut că e o țară pe care
aș putea-o înțelege.

Cum te vezi peste 20 de ani? Unde si cu cine?

Nu pot face previziuni și mi-e frică de ele, oricum. De când am plecat din cuibul părintesc, viața
mea a fost presărată de imprevizibil. Iar ultimii cinci ani au fost un rollercoaster de evenimente,
care mai de care mai complicat și mai surprinzător. Dacă i-ar fi spus cineva Dianei din 2009, o
copywriteriță la început de carieră în publicitate, fumătoare de 3 pachete pe zi, înconjurată de
prieteni și cu o viață socială intensă că 5 ani mai târziu va avea doi copii, dintre care unul vitreg,
prieteni puțini, că nu doar că se va lăsa de fumat dar va face și un business din terapia antifumat
și se va pregăti de-o nouă facultate, Psihologia, cu siguranță că Diana aceea ar fi râs cu
plombele la vedere și te-ar fi scos la o țigară la aer, pe motiv că aberezi! :)) Deci, cum aș putea
eu, având aceste experiențe la activ, să îndrăznesc să mai fac previziuni?! Să dea Domnul să-i
am pe toți ai mei întregi și peste 20 de ani! Ne-om obișnui unii cu alții până atunci :)

foto: Adi Popa
make up : Alexandra Stoica make up
vestimentatie: Urbanik

locatie: Belle Maison Spa

Azi incepe X FACTOR. De ce să te uiti?

Prin 2011, în UK, la X Factor tatăl, urca pe scenă pentru prima dată Olly Murs. Zicea despre el, în engleza tipică din Essex – faublier, I am just a normal giezer. Dar, întrebat de Simon Cowell de ce eşti aici a răspuns: pentru că vreau să fiu un pop star, să vând multe discuri şi să mă distrez.




Natural born entertainer a fost verdictul. Da, tipul simpatic de 25 de ani care lucra într-un call center.

Cam aşa e X Factor. Cool dintr-un motiv foarte fain – vine unul din fundul pământului şi ne face praf. Ne lasă cu gura căscată după ce. Urcă pe scenă fără vreo repetiţie înainte.

La noi, X Factor spune şi mai bine povestea Cenuşăresei. Nu numai pentru că transformă un necunoscut în superstar. Ci şi pentru că showul în sine s-a transformat, a crescut. A fost ciopărţit şi arătat mult cu degetul. Şi aşa a devenit mai bun. Ca în viaţă – sunt două tipuri de oameni: unii care au şi alţii care luptă ca să aibă. X Factor a luptat să devină cool.

Cea mai discutată trebuşoară a fost schimbarea de juriu. A treia în patru sezoane. Delia, Brenciu şi Bănică. Trei personaje savuroase care însă, după 10 ore de filmare zilnic lasă garda jos şi ajungi să îi vezi ca oameni. Da, exact ca oamenii de vin cu vise şi speranţe şi se urcă pe scenă. Acolo, fix unde e Xul. Ca să iasă cadrul bine.

De pildă, ştiam un Bănică foarte calculat care ajunge să aibă un gest incontrolabil şi aruncă spre un concurent cu scaunul. Brenciu vede pentru prima dată într-o competiţie oameni care nu au nicio treabă cu cântatul şi se distrează. Cei doi B din juriu se înţeapă natural, se respectă dar nu sunt prieteni. Ştefan îi repetă lui Horia că îl oboseşte pentru că vorbeşte prea mult, Brenciu îl ia peste picior pentru că fumează.

X factor e un soi de spectacol al lumii, o comedie umană cu toate tipologiile. Se râde, se plânge, se lasă cu sală şi juraţi în picioare, pe masă, pe scenă. E imprevizibil. Din Lunca Câlnăului, Chişinău, Napoli, Babadag.

Cinci mii de înscrişi, peste 400 au fost pe scenă, 160 au luat minimum 2 DA. Aşa s-a filtrat X Factor.  Selecţie riguroasă. Pe aceeaşi scenă Madonna, Tom Jones, One Direction, Britney Sprears.

Mai mult decât voce. SHOW!! Viaţă. VIAŢĂĂ!

 * text de Alina Tudor

In fiecare vineri o sa gasiti aici pe blog povesti in avanpremiera de la X Factor. E showul meu preferat pe care il recomand cu mare drag. Pentru ca e chiar cool! 

Fotografii : xfactor.a1.ro

De ce sunt fan EUFORIA TV

E simplu. Pentru ca sunt disperata dupa seriale. Mi se pare ca filmele cu adevarat bune sunt din ce in ce mai rare si oricum ce apare acum pe tv eu am vazut la cinema deja. Ma bucur ca producatorii de peste ocean sunt din ce in ce mai concentrati pe seriale. Seriale fabuloase.

Sa revenim la EUFORIA TV. Cu liniuta astea sunt motivele:

- Private practice
- Dr. OZ
- Dr. House
- Revenge
- Pe viata ( asta e un serial foarte fain de care nici nu auzisem si in rolul principal e Damien Lewis roscatul din Homeland )

De maine pe lista Euforia apare un serial cu S mare: DOWNTOWN ABBEY.

Publicul a savurat mereu povestile despre vietile bogatilor. Oamenii se uita cu atentie la familiile celebre. Aspirational, ar vrea bogatie si rasa. Apar si zambetele in coltul gurii cind vad ca si bogatii plang, se cearta si nu e totul roz chiar daca nu au rate si datorii. 

Multa dragoste, super intrigi si parfumul inconfundabil al aristocratiei britanice. Ca picanterii va spun ca printul William si printesa Kate sunt fanii serialului si ca insusi domnul Clooney apare intr-un episod (decraciunsanebucuram)... :)

Am descoperit replici memorabile pe care le-am vazut postate de fani pe facebook inainte sa ma uit la acest serial: 

Asadar sa nu uitati: Luni, 15 septembrie ora 23.00 premiera DOWNTOWN ABBEY la EUFORIA TV!