luni, 30 iunie 2014

Planuri. Săptamânale, nu cincinale


O săptămână nouă. Nou nouţă. 

Câteva ore până la prima emisie.

O zi pâna la masajul Lomi Lomi. Plus masajul scalpului sa imi bag mintile in cap. 



Doua zile pina la trandaveala la piscina cu fetele. Bârfa despretraiuulindestulat cu ele, face cat o vacanta.

Trei zile pina la un deadline fara stres.

4 zile pina la impachetarea cu alge. Sau cu paprika :)

5 zile...si plec la mare!!!Mare, pe care n-am mai vazut-o de 2 ani.

Saptamana promite. :)

sâmbătă, 28 iunie 2014

Ce frumoasă e dragostea, nu? Cine achită?

Stau amândoi la masa. El vorbeşte tare si gesticulează. E negru de nervi. Sunt prea departe ca să aud ce îi spune. Ea stă umilă. Priveşte în podea. Deduc că o ceartă.

Vorbeste doar el. Din cand in cand, ea incearca sa articuleze cate ceva. Nu-i da voie. E autoritar, desi nu pare sa aiba mai mult de 30 de ani. Ea tot pe acolo.

Tanarul domn sta cu iphoneul in mana, se tot uita la el, dar il acopera cu palma. La un moment dat… se opreste magistral. Tac impreuna. El încruntat, ea tot cu capul plecat.

Fata se ridică si intră în cafenea să meargă la baie. În momentul ăla, cu repeziciune de uliu, iubitul se mută pe scaunul ei, îi ia rucsacul, îl
deschide si scoate un celular. Al ei. Butonează agitat, sa nu fie prins
cumva. Zâmbeste, atat cat poate sa faca asta un sarpe, din ce in ce mai satisfacut. Dupa 2 minute pune telefonul la loc, se mută rapid îşi ia iphoneul cu o mana si cu cealalta isi aranjeaza degajat o şuviţă.

În cateva secunde apare ea. Atitudinea lui e schimbată total. O ia de mână şi o sărută. Deduc că ce a gasit era de bine. Sau ce nu a gasit. Ea zambeste larg. Fericita. Norul a trecut. Cer nota si se ridica. Pleaca indragostiti . Ce frumoasă e dragostea, nu? Cine achită?




Aceasta este o intimplare reala. Cu personaje reale.

vineri, 27 iunie 2014

Toate gusturile intr-o ceasca



O prietena mă intreba saptamana trecuta ce cadouri am primit de ziua mea. Si fericita am inceput sa povestesc despre surprizele mici si mari pe care le-am avut. Pozitive toate. Gesturile facute de oamenii care ma iubesc, mesajele primite pe facebook, pantofii vietii...
- Aaa, am crezut ca  un BMW rosu...( in gluma, evident) 
Eu razand:
- Nu e genul meu.

O a treia persoana, care nu ma cunoaste si asista intimplator la discutie, greseste direct cu o ironie: 
- Poate voiai o Dacie.
- Hahahaha. Conduc o Dacie. Un Duster. 
- Ah, da?! Si eu eram cat pe ce sa imi cumpar una! ( oripilatadeidee). 

Ah, daaaa:)

Si da, imi plac inelele cu diamante, dar bratara mea preferata nu costa zeci de mii de euro. E priceless. Pentru ca are o poveste.

Pot sa ma cazez la 5 stele, sa-mi pun tocuri de 12 si sa mananc firesc o friptura care costa cat un salariu. 

Asta nu inseamna ca nu am cartela de metrou, ca nu ii cumpar fetei tricouri de la Carrefour (ca e bumbacul bun), ca nu beau apa de la chiuveta daca s-a terminat apa plata din casa sau ca nu ma uit pe catalogul de la Lidl.

Ma port frumos si cu portarul, si cu ministru. Asa m-a invatat mama.

Detest insa oamenii care isi inchipuie ca daca stau la masa cu bogatii sunt si ei bogati. Si care cred ca asa cumva, prin proximitatea data de brunch, se face si un transfer in conturi. 

Ma mai dispera femeile care atarna de un colt de costum scump barbatesc, dar dau lectii. N-am o problema cu domnisoarele sau doamnele care reusesc pe calea "sponsorizarii". Cu sau fara verigheta. In principiu e perfectsideinvidiat sa apari in public asortata cu un barbat impecabil care face mai multi bani decat a facut tot neamul  tau vreodata. Si ce daca tu stai in casa si te uiti la mireasapentrufiulmeu in timp ce el e plecat cu "afaceri" mai mereu? Si ce daca, in principiu, nu te mai iubeste? Pina la urma e alegerea fiecaruia ce face cu viata lui. Dar, cind esti in situatia asta si vii si dai lectii altora, e mai putin acceptabil.

Si da, cred ca banii, oricit de multi, facuti de tine ca femeie de succes, mosteniti sau lasati de el pe masa cind pleaca dimineata la birou, nu cumpara bun simt. Ca nu prea se gaseste. Asa e viata. Greu :)

ps. in imagine e bratara vietii. avea diamante, da' le-am dat jos:))))

miercuri, 25 iunie 2014

Amintiri cu multe râsete


Discutie cu prietena mea Gabi in miez de noapte:
- Auzi, fie-mea tipa in somn: it's true, it's true!!!- Pai si ce te miri? E fie-ta! Probabil a avut un vis frumos: ori cu lesin,ori cu sarutari criminale, ori cu pantofi...
Dimineata intreb copila: 
- Maria, ce-ai visat azi noapte?- Nu stiu. De ce?- Ca tipai it's true, it's true!- Tipam in engleza?- Da.- Asta e bine mami! 
Si a inceput sa rada in hohote. Multe din conversatiile noastre se termina cu hohote de ras. De o parte sau cealalta. Si tare as vrea ca atunci cand va creste sa isi aminteasca rasetele noastre.