Cu ce se vindecă dragostea?

Prima mea iubire.

Eu aveam 16, el 18. El minte brilianta, suflet sensibil, dar de un egoism feroce. Mă fascina
creierul lui de geniu dar cumva îmi dădeam seama chiar dacă eram o copila ca nu o sa fac treaba
cu el. Pentru ca era în lumea lui. Mă iubea. Atat cât pot băieții sa iubească la vârsta aia.

La un moment dat, era prin anul 2 de facultate cred, m-a anunțat ca pleacă cu 2 prieteni buni băieți în
Africa. M-a informat de expediția feciorilor cu zâmbetul pana la urechi. Fata lui plina de fericire
cind mi-a zis: o luna, îți dai seama? O aventura de o luna!!! Da, mi-am dat seama imediat ca o
sa mor instant de dor. Si-a plecat. M-am perpelit 30 de zile, mi-am făcut griji și l-am așteptat
cu febra nevestelor cărora le-au plecat barbatii la război. Mi-am făcut planuri și vise cu el. 
Rasturnam lumea la întoarcere. Dar, cind l-am revăzut fericit, bronzat și marcat de experienta
trăită ceva parca m-a trezit la realitate.

Mi-am dat seama ca nu pot sta lângă un om care-si vede de visele lui independent de mine. Si am mers mai departe. Boala dragostei trecuse brusc fără prea mari tratamente. Ceva dureri de cap au ramas, dar le tratam cu nebagare de seama.

Amorul poate fi comparat cu o boala. Care nu trece cu medicamente.  Daca-i dureroasa o 
pansează doar timpul sau tratamentele alternative, de cele mai multe ori o dragoste nou nouta. 
Asta daca mai ai nervi de incercari, după ce ieși în sânge din maladia precendentă. 

Mi-am intrebat prietenii daca dragostea este o boala si daca da, cu ce se vindeca? Iata cum vad
ei lucrurile:

Nu, cu siguranta nu e o boala. Cred ca e unul dintre simturile fara de care nu am putea trai. Lumea zice ca avem 5 simturi si un al salea spiritual. As pune si dragostea pe lista simturilor vitale. Asa simt eu!

Dragostea e ca un venin. odata intrat in inima, nu exista antidot decat... alt venin, din alt ac E boala grea, cu ameteli, fierbinteli, aiureli... dar e si frumoasa, si nu cred ca vrea cineva sa scape de ea, ever!

 In cazul meu...da. E o boala de nervi. Nu stiu sa iubesc frumos. Stiu sa iubesc
spectaculos. Eu sunt fata care sparge pahare de zid si apoi plange dupa ele. De mila lor. Ca s-au spart. Asa e si cu dragostea. Iti intra cate o aschie in talpi iar atunci cand iti ajunge in creier dai rateuri. Nu are vindecare. Ea, boala.

Ah nu, nu e o boala. E o bucurie. Nu m-as trata de asta. :)

Dragostea nu este o boala, dragostea te face sa te simti mai sănătos decat esti uneori. Dragostea celor din jurul tau te împinge sa lupți, sa speri. Iti da aripi sa creezi, sa inovezi. Iti da curaj sa încerci lucruri de care te temi si iti aduce bucuria de a împărtășii cu ceilalți fericirea ta. Uneori dragostea nu e asa, te certi cu cei din familie, omul ales si iubit iti taie aripile, te paralizează in gândire si in simțire. Eu despre asta zic ca nu e dragoste, dar cu siguranța e ceva care se vindeca.

Da, boala cronica! te vindeci cu si mai multa dragoste... 

Pai... exista psihologi care spun ca simptomele "indragostelii" seamana cu cele ale unei boli psihice in faza maniacala Partea frumoasa e ca daca e o boala, e una de care nu vrei sa te vindeci. De fapt, nici nu poti. Eu am incercat. Din fericire, a recidivat :)))

Nu stiu daca e neaparat boala, dar daca e se vindeca cu o alta dragoste. 

Cu alta "dragoste". :))) Cu ce se vindeca? Cu Sex. Clar si mult:))) Initial in scop terapeutic. Apoi for fun pt ca a fost mult mai bine decat cu celalalt:)))

Dragostea bolnava este o boala. Stiu ca suna ca un pleonasm dar este o boala de care scapi doar cu ajutorul dragostei adevarate. Depinde de starea mentala a fiecarui om, dar dragostea adevarata te elibereaza si te ajuta sa te bucuri de viata asa cum este ea. Dragostea bolnava te inchide si te distruge si iesirea depinde doar de tine.

Da, este o boala dar de ce sa o tratam?? Pai cand te doare? Trece de la sine...nu exista tratament. Daca vrei sa treaca mai repede iti aduci singur in mod constant argumente impotriva, astea se infig acolo in subconstient si la un moment dat, ele, ''argumentele'', o sa te convinga de faptul ca ''nu se mai merita''. Dar. timpul vindeca ranile. 

Concluzie. 

In dragoste e vorba, din pacate,  despre asteptari. Ne punem sperante, ne facem planuri. Și nu dragostea in sine doare ca naiba, ci momentul ala in care iti dai seama ca asteptarile tale…raman asteptari si atat. In febra amorului cuvintele o iau inainte. Nu vedem semnalele de alarma. Suntem concentrati pe declaratiile celuilalt. Te iubesc, tudoartu, nimeninuecatine si uite asa te ia boala ☺ Mai razi, mai plangi, te mai chinui, te mai bucuri e parte a procesului. Și dacă n-ai 16 ani trebuie să înțelegi și să-ți asumi că orice început are la un moment dat un sfârșit.

Povestea lui Mihnea Moldovan

Mihnea are 3 ani si acum câteva luni se bucura de copilărie.

Acum 2 luni a ajuns la spital, dus de parintii lui ingrijorati de o febră care nu mai ceda. Diagnosticul i-a socat pe parinti: LEUCEMIE LIMFOBLASTICĂ. 

Boala i-a dat cu totul viaţa peste cap. A început tratamentul cu citostatice, un tratament agresiv la care nu a reacţionat bine. Are buzele vinete de la albastru de metil dat de medici pentru a vindeca ranile apărute ca reacţie adversă la chimio.

Acum, Mihnea nu mai vorbeşte nu mai vrea să mănânce, nu se mai dă jos din pat. Starea lui este din ce în ce mai gravă.

Mama lui Mihnea e disperată. A trimis scrisori la cele mai bune clinici din lume. Soluţia salvatoare pentru copil ar fi transferul lui imediat la Clinica San Matteo din Pavia, una dintre cele mai bune clinici din lume specializate pe oncologie pediatrica. Sansele copiiilor care pleaca acolo sunt de sute de ori mai mari decat cei care urmeaza tratamentele aici in Romania.

În fiecare săptămâna citesc ( pun voce cum se spune în televiziune ) reportajele despre acesti copii. De fiecare dată mi se strânge inima. Sunt cazuri atât de complicate şi de grave încât te gândeşti că doar o minune ar 
putea schimba destinele lor.  Şi mă uit cum minunile se întâmplă pentru că românii sunt plini de empatie şi dau de fiecare dată o mână de ajutor. Un sms. Sms cu sms se strâng sume uriaşe şi copii foarte bolnavi sunt puşi pe 
picioare. Sper din suflet că asta se va întâmpla şi cu Mihnea. Un SMS la 8848 îi poate schimba viaţa.
  

   

Dana Grecu. Inima imi spune: Da si tu ceva de lucru! Si eu o ascult

Dana Grecu este cel mai puternic om pe care il cunosc eu. 

O femeie neinfricata. Multi ii stiu de frica. Chiar tremura in fata ei. Putin sunt cei care o cunosc cu adevarat. Si multi sunt cei care raman uimiti cind o descopera pe Dana Grecu, omul dincolo de televizor. 

In ziua in care am facut sedinta foto, mergeam spre locatie in masina cu Alexandra, prietena mea care machiaza personajele pe care eu le intervievez. Vorbea mult. O simteam ca e nervoasa si are emotii: Ti-e frica de ea? Nu mi-e frica, dar asta e doctoratul meu...am niste emotii...

Am ajuns la locatie cu intarziere. mare. Dana ne astepta in masina, dormind cu capul pe volan pentru ca nu inchisese un ochi toata noaptea.  A deschis portiera si a zambit: Buna dimineata....cu un zambet pe fata...acel zambet care topeste orice.

Dana Grecu este cel mai putenic om pe care il cunosc eu. 

Va invit sa o descoperiti de-a intregul intr-un interviu sincer si necenzurat. Asa cum e ea. 

Oamenii te percep ca pe o femeie foarte dura. Sunt sigura ca ai simtit de multe ori asta cand ai intalnit pe cineva prima data. Simti ca intimidezi?

Da. Simt. Dar nu e o strategie, ceva premeditat. Ca nimeni nu e nebun sa vrea sa tremure lumea in fata lui.  Pur si smplu, asa sunt de cand ma stiu.  Nu ma napadeste niciun complex in fata nimanui. Deloc. Oricat de bogati, destepti, bine sau prost imbracati ar fi interlocutorii mei. Sunt directa si ma uit in ochii lor. Fix in ochi. Pentru ca asa simt. Am cautat toata copilaria mea compania oamenilor mai mari decat mine.  Tot ce nu era cu lume de seama mea era minunat. Daca ma punea cineva sa ma joc cu copiii, era o tragedie. Preferam sa stau pe sub mese, pe la colturi de usi doar sa aud ce vorbesc oamenii mari. Sunt in povestea lor de multa vreme. Nu mai au secrete.

Te-a intrebat vreodata Maria, fata ta, de ce esti atat de diferita la televizor fata de realitate?

Sa stii ca nu. Dar nu pentru ca nu gandeste asta. Copiii sunt un pic bulversati.  Vad ca sunt "rea" la tv, dar merg cu mine pe strada si observa ca oamenii imi spun ca se uita cu drag la emisiune, sau sa o tin tot asa, sau imi multumesc, sau ma pupa. Si atunci, probabil, isi zic: mama nu se cearta pentru ca a luat-o razna. O fi ceva in capul ei. Uite, oamenii nu dau cu rosii dupa ea. Si-apoi, sa stii, pentru ei conteaza ca mama lor, pe care nu o vad in fiecare zi, e calda si buna. Si ca ii iubeste nespus.

Ti-e frica sa spui  NU INTELEG?

 Ar fi dramatic daca mi-ar fi frica. Cred ca daca s-ar face un sondaj printre moderatorii tv  eu sunt campioana la nu inteleg.  Iti explic: uneori, invitatii nu inteleg nici ei ce vorbesc. Doar n-o sa le spun: bateti campii, domnilor. Spun nu inteleg. Adica iau asupra mea. Pe mine nu ma duce capul. Alteori, problemele sunt mult prea tehnic prezentate. Spun nu inteleg ca ei sa traduca pe intelesul oamenilor. Si,in fine, spun nu inteleg cand vreau sa reia ideea, ca sa ii prind ca se contrazic.  Intelegi??:))

Cat de des te certi cu Bogdan, sotul tau si cum reactioneaza el?

Bogdan e un tip norocos. Ne vedem destul de rar ca sa avem timp sa ne certam. Daaaaaar ne certam si noi ca tot omul.  Intotdeauna cand nu-mi explica si cand nu inteleg.  Adica el mizeaza ca-s pe faza si crede ca lucrurile se subinteleg. NU. Nu se subinteleg deloc. Bine, poti sa deduci, dar chiar nu vreau. Ca uite asa te trezesti ca te-ai instrainat unul de altul si nu stii de ce. Oamenii trebuie sa-si vorbeasca. Prost, bine, strigat, calm, dar sa-si vorbeasca. Stii, un tip l-a intrebat pe Bogdan odata: domne, tu esti sotul doamnei?  Domne, am vrut sa vad si eu cine o stapaneste pe femeia asta! Si Bogdan a raspuns cu gura pana la urechi: de mine asculta! Cand ne certam, rar, zic eu, nu pot respira pana nu ne impacam. Efectiv nu pot respira.  Tragi asadar concluzia ca eu fac pasul spre pace.

Care a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit vreodata?

"Vrei sa fii sotia mea?". "L-am auzit de cateva ori in viata asta. Prima data, acum aproape 20 de ani. Atunci am strigat: da. Aveam 24 de ani. Mi se parea normal. De atunci, de cate ori l-am mai auzit, mi s-au taiat picioarele. Am trait 100% emotia celor care au spus asta.

 Au fost mai multi care te-au cerut?

 Da.

Deşi erai măritată deja?

Da.

Ei te cereau si tu cum ii refuzai?

 Zambeam si le spuneam ca trebuie sa ma ia la pachet cu Bogdan.

Ce e mai important in viata: curajul sau norocul

Curajul. Eu am fost toată viața o norocoasă dar cred că cel mai important e să ai curaj. Nu te poti baza pe noroc.

De ce e Dana Grecu, Dana Grecu?

Pentru ca: 1. Si-a luat numele sotului. Pe ea o chema inainte Iosifescu. 2. Pentru ca, mai, nu stiu, asa a vrut Dumnezeu. Sa stii ca n-am facut niciodata tumbe ca sa ajung undeva, sa ocup un post, sa ma remarce vreun nu stiu cine. Evolutia mea in tv a fost absolut fireasca. Nu-s geniala. Nu-s insa nici de aruncat. Ca nu sunt. Chiar nu sunt.  Stiu ca suna ca naiba, dar am foarte mare incredere in mine, dincolo de toate balbele inerente, de prostiile pe care le mai fac uneori, de tranta uneori nejustificata cu unul sau cu altul.  Stiu ca daca ma concentrez pot aproape orice. Asa simt. Asa ma citesc eu pe mine. Dana Grecu o sa fie Dana Grecu pana cand o sa gaseasca resurse de incredere in interiorul ei.

 Ai avut vreun model feminin in familie?

 Da. Bunica din partea mamei. O simt tot timpul. A murit cu o zi inainte de ziua mea. Pe 17 octombrie. Un an mai tarziu se nastea Maria.  Bunica mea a fost totul pentru mine. Totul. Da, plang ori de cate ori o pomenesc.  Bunicul era carciumar. Dadea pe datorie, pe caiet , ca oamenii nu aveau bani. Cand a murit, la inventar, a iesit lipsa.  O suma de-ti statea inima.  Cine sa mai recunoasca faptul ca avea bani de dat. Un an si ceva, bunica mea a adunat sticle de ulei de la oamenii care le aruncau si le-a spalat cu lesie, cu soda caustica, sa le vanda curate si sa stranga bani sa achite datoria. N-a vrut sa se imprumute la nimeni.  Avea mainile o rana.  N-am sa uit toata viata mea asta.  Era sufletul locului in care intra. Era desteapta si cinstita. Haioasa.  Ea a fost si este modelul meu.

Cand ai plans ultima data?

 Uite acum. Plang des. Dar nu ca-as avea probleme cu tiroida.:) Plang ca asa imi vine. Nu mi se pare nicio rusine sa plangi. De ar plange oamenii in loc sa tina in ei toate cele ce-i macina. Plang la povestile de dragoste, plang cand ii multumesc lui Dumnezeu. Plang de mila oamenilor cu probleme. Plang de furie, dar asta doar cand sunt singura.:) Nu plang cand ma umileste cineva. Niciodata!  Raspund!

Care a fost cel mai dificil moment din viata ta si cum l-ai depasit?

 Am supravietuit cateva zeci de minute, singura, intr-o masina rasturnata, in zapada, de Craciun. Aveam cateva luni. Soferul murise. Sotia sa era socata. Mama lesinase. Tata avea rani la cap.  Toti fusesera dusi la spital de sateni.  Pe mine m-au uitat in masina. Bunicii mei, caci in satul lor se intamplase nenorocirea, primisera acasa o plapuma decopil plina de sange. Semn ca am murit si eu. Era sangele de la tata. Dumnezeu a facut ca un domn a trecut pe langa masina rasturnata aproape de rau si a auzit planset de copil. Eram eu!  Strigam fara cuvinte ca vreau sa traiesc. Acolo e o cruce acum.

Ce le spui celor care plang de toate nimicurile?

 Sa planga. Daca asta le face bine. Dar cand se opresc din plans sa taca.  Sa inteleaga ca toate ne sunt date ca sa invatam ceva din ele.  Sa invatam ceva. Sa nu mai fim prosti, vanitosi, zgarciti, sa fim atenti si saritori la necazul altora. Nu cand avem chef, ci atunci cand omul are nevoie de noi. Atunci, nu mai tarziu.

Dana Grecu este in 3 cuvinte…

Un om colorat.

Cand ai fost ultima data la discoteca?

Lovituraaaaa!!! Credeai ca o sa-ti spun: vai, Fifi, nici nu mai stiu de cand. E, afla ca am fost acum cateva saptamani in  Salsa. Am dansat pana dimineata.

Dana Grecu sta la cratita, macar din cand in cand?

 Da. Acasa, la Pitesti. Nu mi place sa gatesc cand sunt singura. Acasa as putea sta in bucatarie 3 zile si 3 nopti. Ma bucur cand ii vad pe ai mei mancand ceva facut de mine.

 Daca ar fi sa alegi un om cu care sa faci interviu unu la unu care ar fi si de ce?

 Stii ca visul meu asta e. Sa fac interviu unu la unu. Ador sa intru in poveste cu un om asa. Sa nu se piarda ideile lui printer ale altora. Vibrez in mod special la astfel de confruntari.  Cu cine? Cu oricine are un miez de emotie! Ca, de fapt, despre asta e vorba. Despre emotii.

Care este coltul tau preferat din casa ?

 Paturile din camerele copiilor. Miros a ei. Si coltul canapelei din living, unde adorm langa Bogdan la orice film ar pune, oricat de bun ar fi.  E cald si bine. Iar eu sunt Zeul Somnului,nu Adi Ursu.

 Ai flori, le ingrijesti?

 Am flori. Le ingrijesc. Dar imi plac gradinile. Intr-o zi o sa am o gradina. Am crescut printre rasaduri de rosii si cartofi. Printre meri pitici si pruni. Printre crini si regina noptii.  Am mers desculta prin iarba. Am facut toate astea. Stiu lucrurile simple.

Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta?

 Cand am descoperit la o filmare ca tanarul care fusese gasit mort intr-un apartament din Campulung era, de fapt, Sorin, baiatul cu care imi petreceam vacantele la bunici, care imi punea muzica si care ma invata sa dansez.  Un baiat superb. Cu niste ochi mari,verzi.  N-am stiut desprecine era vorba decat mergand sa luam un cadru neutru din morga spitalului. Acolo... Aflasem de moartea lui inainte mamei sale. O moarte din dragoste, il parasise iubita. A baut pana  a murit. Cumplit.

 Daca maine nu ai mai face televiziune ce ai face?

 As fi animator intr-un azil de batrani. Nu glumesc deloc! Imi place sa tin de cald sufletelor triste.

  Mancarea ta preferata?

Mancarea de fasole.

  Putina lume stie ca tu faci naveta Bucuresti Pitesti. Cu banii de carburant iti luai o garsoniera...

 Da, Cred ca doua. Nu ma plang, sa stii. Pentru ca nu vreau sa ma dau victima. Fac asta pentru ca vreau si pentru ca ai mei de acasa inteleg rostul. Daca maine mi-ar spune cineva stop, m-as opri. Stii de ce? Pentru ca atata imi trebuie: un semn! Dorul de copii ma omoara.

Care este cea mai mare calitate pe care trebuie sa o aiba un barbat.

Sa nu uite de ce te iubeste!  Daca vorbim de iubit.  Asa, in general, sa FIE. Mie imi plac barbatii. Le vad insemnatatea. Ii respect. Cred in ideea de inaintemergatori. Imi plac barbatii puternici.

Dar defectul major al unui barbat, care este?

Sa creada ca daca te-a cucerit odata si o data inseamna ca poata sa doarma linistit! E o greseala de abecedar intr-ale dragostei.

 La cate evenimente mondene ai fost de cand apari la tv?

 La niciunul.

  De ce?

Pentru ca nu le vad rostul. Si pentru ca, la ora la care se intampla, mi se face somn. Nu spun ca e bine ce fac. Cred ca e foarte prost, dar...asta sunt. Nu m-a obligat nimeni de la PR sa merg si , pe aceasta cale, multumesc din inima PR ului.  Oamenii m-au mirosit.

 Esti fericita?

 Fifi, sunt un om care nu oboseste sa gaseasca motive de fericire. Le-as inventa daca nu le-as gasi, crede-ma. Nu pot trai incet si plictisitor. Nu pot.  Adica eu as vrea, dar inima mea imi spune : da si tu ceva  de lucru! Si eu o ascult.

Te gandesti vreodata la moarte?

 Da. Dar, de-o vreme, fara frica. Ne-am imprieteni. Ea stie cand sa vina si eu stiu ce am de facut pana vine ea. Il rog pe Dumnezeu sa o invete sa vina elegant. Daca se poate sa nu intre ca o bezmetica asa cum rup eu usa de la machiaj de le sta fetelor inima in gat din cauza mea. Sa bata la usa.  Daca e prea complicat, asta e! Macar sa nu-I sperie pe ai mei! Atat. Si pe mine sa nu ma tachineze.

De ce ti-e frica?

Sa mor fara sa fi murit!

 Ai 2 copii, cum ar fi cu 3?

:))) Asta e...Asa voiam eu, 3 copii. Daca o sa fie 3, o sa fie 3. Vezi ca sunt cam monosilabica. Asta pentru ca Bogdan spune ca : gata.  Dar, cum stii, parerile oamenilor se mai schimba. Cum o sa vrea Dumnezeu.

Ai vreun regret?

Da. Ca, odata, in tren, m-am intalnit cu un inger. Un barbat foarte frumos, din alta lume, care mi-a spus pe ce trebuie sa pun pret inviata.  Ca si cum ma stia dintotdeauna. RASPUNDEA la intrebari nerostite, dar care strigau in mine.  Am coborat in Gara de Nord buimaca si fericita. Si, cand sa-l intreb cine e si ce face, nu mai era.  Disparuse.

Cum treci peste greselile tale?

Greu. Nu-mi place sa fiu judecata. Nu-mi place sa fiu certata. Adica mi se pare suficient ca stiu eu unde am gresit. Cosumul meu intern e destul de agitat. Ma mai trezesc in masina spunandu-mi: auzi, bine ca nu esti proasta tot timpul! Ar fi o tragedie!

Toata lumea te vede ca fiind foarte sigura pe tine. Cum stai cu

emotiile dupa atat timp?

 Nu mai am tracul de la inceput. Dar am emotii.  Imi bate inima foarte tare chiar. Uneori ma blochez.  Dar asta numai pentru ca intru in rutina asta dementa si las creierul pe pilot automat. Nu tine de fiecare data.

  Ce superstitie ai inainte de emisiune?

 Nu superstitie. Dar , cand plec din redactie, ii zis Andreei, producatorul general :pa! Ca si cum nu ne-am vedea un minut mai tarziu in platou. Si, culmea, ea imi raspunde: pa! :)) A, si  imi place sa-i fac cafeaua Andreei si i-o si duc pana  in regie. Cred ca mirosul ala fain si ideea ca ea bea ceva cald, ce-i place...nu imi dau seama..ma fac sa ma simt bine. cred ca se leaga de amintirea cu mama, care facea cafea dimineata, si toata casa era intr-o atmosfera de bine.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai dat copiilor tai?

Sa ajute neconditionat.

Care crezi ca sunt defectele tale?

Sunt ca un cal naravas.  El, in esenta, e in regula, dar daca nu-i dai repere...e dezastru. Poate darama grajdul, tarcul. Ma rog, lucrez la defectele mele cu...tandrete.  As putea scapa de ele mai repede, dar, sincer, mie imi place tandretea.

Esti romantica?

Doamne, dar cum altfel?!! Ma topesc dupa  dulcegarii.  Intelegi? Ma topesc. Sunt viata mea.

 Crezi ca ai putea sa-ti iei doua luni libere fara sa faci nimic?

Cred ca da. Cred ca nu.

 Daca ar fi sa dai timpul inapoi ce ai schimba in viata ta?

 Tot ce  sunt acum e suma intamplarilor din viata mea. Orice as schimba, m-ar schimba. Nu stiu daca in bine sau in rau. Nu , n-as schimba nimic. Daca vreau mai mult de la mine si fac pe pe desteapta, viitorul e in mainile mele. 

Fotografii de Adi Popa

Make up: Alexandra Stoica make up

Vestimentatie: Urbanik Bucuresti

Locatie: Regatul Cailor