Fifi mică despre despărțiri

Certurile pornesc de cele mai multe ori din nimicuri. Și despărțile apar după certurile astea repetate. Sau pentru că " băiatul și-a găsit altă mireasă ". Fifi mică știe :)

Fifi Patent by Louboutin

" It appears you are located in Romania. Although a wonderful place, we unfortunately do not ship there just yet. How would you like to proceed? "

Cam aşa te întâmpină siteul Louboutin. Trec cu zâmbet amar peste vicisitudinile vieţii îmi zic în gând şinoivăiubim şi " proceed".

Ajung la faimoasa colectie Fifi.

Pantofii par minunaţi dar sunt mult prea decupaţi în faţă, pentru gustul meu. Dar, botinele...sunt vis. Mai puţin cele animal print care în mintea mea intră la categoria neverever. La final cizmele. Minunate.

Mi-am clătit privirea, am visat dar să nu uităm ce e important....you are located in Romania. Although a wonderful place, we unfortunately do not ship there just yet.

Asta parcă strică tot filmul, nu? Bine, mai sunt și lichiditățile care distrug vraja și tot așa...

sursa foto, aici.

Boala dragostei: GELOZIA

Am avut odată o poveste cu un domn, demnă de dramele psihologice.

Omu'  era bolnav de gelozie. In cea mai grava forma. Mă suspecta mereu, își făcea niște scenarii în cap demne de Hollywood, îmi verifica telefonul, mi-a spart cutia postala ca sa îmi ia desfășurătorul. Cauta o dovada. Era ferm convins ca îl înșel deși nu o faceam. Îmi toca nervii mărunt cu întrebare după întrebare cine e x, de ce se uita Y, aaa...nu mi-ai spus ca ai fost cu z. N-am sa uit niciodată cum ma suna în medie de 50 de ori pe zi și ma întreba: unde ești, ce faci? Ce se aude? Mereu auzea un sunet suspect, o voce de bărbat ( desigur) sau o muzica romantica ce ii indica imediat o poveste de așternut. Îmi mirosea parul când ne întâlneam convins ca am fost cu altul.

Povestea s-a încheiat spectaculos: el si-a găsit alta mult mai tânără ca mine, și muuuuult mai tânără ca el. O putea controla mai ușor. A ținut sa fie cinstit. Mi-a spus: nu mai puteam asa. Mai devreme sau mai târziu m-ai fi înșelat oricum, dacă nu m-ai înșelat deja. Ooook.

Cred ca gelozia e boala grea. Se manifesta la orice vârstă. Știu oameni care n-au fost niciodată geloși dar la un moment dat au întâlnit pe cineva în care au găsit stimulul "potrivit " care a declanșat nebunia.

Psihologii spun ca e alimentata de educatie si experienta, chiar daca nu se manifesta in stadiile timpurii ale vietii amoroase.

Exista si o gelozie normala. Freud spunea ca e mai usor sa ii atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si sa o prelucrezi.

In viață de cele mai multe ori e ca la știri. Alergi după exclusivitate. Omul de lângă tine reprezinta investitia ta emotionala, afectiva, chiar financiara nu are voie sa fie disponibil/disponibila pt ceilalti, TU vrei exclusivitate.

Mi-am intrebat prietenii și prietenele despre gelozie. Va invit sa le citiți experientele.

Daca nu e boala, e sarea si piperul intr-o relatie. Nu cred ca exista femeie care sa se planga cand iubitul ii spune ca barbatii cam intorc capul dupa ea pe strada pentru ca fusta prea scurta ii pune in evidenta picioarele. Eu am experimentat si iubitul gelos si barbatul indiferent. Langa cel din urma muream incet.

Gelozia cred ca vine din nesiguranta de sine in primul rand. Nu pot spune ca am fost victima unui partener gelos, dar am simtit si am vazut cateva episoade. Nu cred ca exista persoana care nu aiba o samanta de gelozie cat de mica, in varii ocazii. Am fost geloasa, insa doar atunci cand insinctul mi a spus ca am de ce. Si nu am dat gres niciodata.:) altfel, departe de mine acest sentiment. Eu sunt adepta ideii ca: ce nu stii nu te afecteaza. Oamenii trebuie sa fie liberi si independenti. Daca un om alege sa plece sau sa insele, o va face oricum, indiferent cat de grea e gelozia si cat de freak control e partenerul. Asadar, nu geloziei!

Gelozia e o emotie normala, dar in acelasi timp poate fi si chinuitoare, atunci cand atinge cote alarmante. Nu cred si n-am crezut niciodata ca te face ridicol sau ca ea umbreste iubirea. Cred ca in orice relatie suntem gelosi, important e cum gestionam asta in general si in particular.

Gelozia nu e bună.  Adică gelozia exagerată nu e bună.  Nu am înțeles niciodată "crizele de gelozie". Da, dacă iubești ești gelos, dar un pic, nu îi faci viața un calvar celui de lângă tine, nu il terorizezi, nu te duci după el sa-l urmărești prin boscheti când iti zice ca se duce la meci cu băieții,  nu vrei să ai parola de la mailul personal , de la mailul de serviciu, de la Facebook, nu crezi ca toti Ionii din agenda telefonului sunt de fapt Ioane sub acoperire , nu il faci de ras cand iese fara tine sa-i ceri pe rand la telefon pe prietenii cu care a ieșit ca sa-ti confirme ca e adevarat, nu devii paranoic și il suspectezi la fiecare pas. Deci NU !!!  Pana la urma totul ține de respect, de incredere si de comunicare. Si dacă se holbează toate femeile de pe stradă la barbatul de lângă mine nu pot decât sa ma bucur. Înseamnă ca sunt foarte bună daca am un asemenea bărbat lângă mine. :*

Da,am fost gelos in vreo doua randuri dar nu exagerat. In limite normale. Si am fost victima femeii geloase,in mai multe randuri...horror! Sunt unele chiar sărite rau...

Din pacate eu am fost geloasa multi ani si tarziu am inteles cat rau imi faceam mie cu asta. Dar m-am intors putin in adolescenta si am realizat ca prima mea relatie m-a modelat asa. El era un baiat foarte, foarte gelos, si cumva asa am invatat si eu. Si am transportat asta in absolut toate relatiile mele. Si acum imi pare rau. Fiindca omul care sta acum langa mine are atata incredere si e atat de linistit incat la o vreme de la inceputul povestii m-am linistit si eu. Daca si in relatia anterioara eram mereu intrebata unde plec si cu cine ma vad (cred ca toti barbatii din viata mea au depasit adesea limita), in povestea de-acum, daca lipsesc de-acasa, nu sunt sunata si nici nu sunt bombardata cu mesaje si nici nu raspund apoi unui chestionar. El pur si simplu imi da libertatea care mereu mi-a lipsit. Si privesc in oglinda si realizez ca e sanatos sa ii raspund la fel, asa ca acum am scapat de povara geloziei. Asta nu inseamna ca nu mi-as arata coltii daca ar fi cazul. ;)

Nu sunt geloasă. Cred ca e lucrul care distruge cel mai mult o relatie. Gelozia = sufocare. Si nu cred că partenerul meu e gelos. Nu am simtit pana acum.

Am si fost geloasa, mi s-au si facut scene de gelozie. Evident, mi se par mult mai enervante ale partenerului.:)) In ceea ce privește, scenele de gelozie mi se par niste momente de prostie in viata omului. Si de fiecare data aveau in spate alte frustrări, situația de care reproșam eu era... nimic, aiureli, nici eu nu credeam de fapt ca s-ar putea sa ma însele. In cazul partenerului, am vazut ca e vorba de o scânteie ca sa declanșeze cele mai absurde scene se gelozie. Asta e slăbiciunea lui, defectul daca vrei, dar scânteia e la mine. Si cred ca daca chiar iti pasa, in 95% duc cazuri tine de tine sa eviti. Daca apar scene din nimic, problema e patologica. Fugi! Femeie sau bărbat.

Aveam vreo 20 de ani cand m-a lovit sindromul "vreau si eu un barbat adevarat si o relatie adevarat". Si am primit. Mai mare cu 10 ani decat mine, 7 luni din 10 cat am fost in total impreuna, el a fost la munca pe vas de croaziera. Timp in care mi-a tocat nervii. Aia nu, aia nu, aia nu. Cine e aia, cine e ala, sigur nu ai salvat in agenda numele lui cu nume de fata? Realizam ca nu e firesc un astfel de comportament, insa la cei numai 20 de ani ai mei, am luat de buna relatia. Asta pana cand a venit acasa si fara nicio discutie in prealabil s-a mutat la mine, in garsoniera. Crize de gelozie in continuare ("ai terminat munca la 5, de ce ai ajuns la 6?"). Pana intr-o sambata seara cand mi-a spus ca vrea sa ma ia de nevasta si sa facem copii cat mai repede, caci el nu vrea sa fie strigat tataie in parc cand iese cu copilul la plimbare. Cireasa de pe tort a fost replica imediat urmatoare: nu iesi cu fetele in club in seara asta. Daca pleci, nu ma mai gasesti cand te intorci. In momentul ala am rabufnit si l-am intrebat in zeflemea "si unde pleci? la mama ta?". In alta parte n-avea unde. Am plecat in club, cand m-am intors am gasit bagajele lui facute, iar dimineata a plecat pe sustache. Nicicand nu m-am simtit mai libera, nici macar cand am plecat de la parintii mei de acasa, la facultate, parinti bineintentionati de altfel, dar tatal cu un model de crestere gen "this is Sparta!". La polul opus, 2 ani mai tarziu am intrat intr-o alta relatie... serioasa. Cu vreo 12 ani mai in varsta, m-am indragostit lulea. Din cauza unor factori economici, credeam eu, el devenise la un moment dat extrem de tensionat si distant. Eu n-am stiut sa ii dau spatiu si l-am tocat cu gelozia. Pana cand i-am gasit unul dintr-un lung sir de mailuri schimbate cu o pustoaica despre cat de mult se iubesc. De atunci mi-am jurat ca nu mai citesc vreodata vreun mesaj/email/scrisoare mai ales care apartine barbatului cu care sunt intr-o relatie. Iar de gelozie m-am lecuit definitiv si irevocabil. Desigur, vorbesc de gelozia maladiva, dusa la extrem, pentru ca eu cred ca un strop de gelozie care pune sare si piper relatiei o poate salva uneori. Uneori :)

Ah nu. Nu m-ai nimerit. Pentru mine gelozia e un sentiment de evitat. Nu am avut slava domnului parteneri gelosi patologic si nici eu nu sunt geloasa. Poate in joaca, ca sa ne tachinam. Dupa parerea mea gelozia e de doua tipuri: Aia patologica si aia cauzata de neincredere in partener. Amandoua daunatoare.

Gelozia este un sentiment provocat de nesiguranta oamenilor si de multe ori atat femeile cat si barbatii il provoaca intentionat ca sa testeze reactia sexului opus. Da, cred ca toate lumea a fost geloasa! Da am fost si sunt. Dar partenerul tau este foarte responsabil pentru sentiment respectiv. In acest moment de exemplu primesc toate semnal care ma fac sa nu am dubii despre dragostea ei asta ma afce sa fiu linsitit si sa transmit aceasta liniște catre partenerea mea, asta sa numesc "maturitatea relației". Asta sa poate schimba daca pierdem atenția in cuplu. 

Gelozia e la baza o frica, esti gelos/geloasa cand nu ai incredere in tine. Te gandesti ca va gasi pe cineva mai bun, mai frumos, mai inteligent, mai bun in pat. Si de cele mai multe ori ce gandesti aia primesti. Majoritatea persoanelor geloase sunt inselate. Iti spun din propria experienta, eu sutn o femeie fooooarte geloasa si suspicioasa... 

Gelozia este starea aceea care se naste in momentul in care te uiti in telefonul partenerului si gasesti niste mesaje in care el este cu o alta femeie la fel de drgut ca si cu tine si foloseste cuvinte de alint. Atunci simti cu sangele se opreste din circulatie, tensiunea vrea sa escaladeze Himalaya, stomacul si-a pus numele Katrina si genunchii se simt un Alizeu care se misca intr-o parte si in alta. Gelozia strica la sanatate, la frumosete si distruge relatiile. Din pacate e ca raceala. Vine cand te-astepti mai putin si trece in 7 zile cu sau fara tratament. Pana data viitoare cand iar manaci ceva rece…

Cand nu este excesiva o consider dovada de iubire, daca trece de limita o consider frustrare. Din fericire nu am avut parteneri gelosi. Da, am fost geloasa, dar cand eram imatura :)).

Gelozia este tipica oamenilor egoisti si posesivi. Egoisti fiindca nu vor sa imparta :) si posesivi fiindca au impresia ca partenerul este un bun doar al lor. Am avut iubiti gelosi, unii ma puneau in situatii absolut penibile dar am avut si iubiti care erau gelosi pe buna dreptate. Am umblat si eu cu cioara vopsita, chiar daca nu pe negru ci mai pe gri, asa. Am fost insa cu unu', extrem de gelos, care facea ca toate alea in public si m-am saturat la un moment dat si i-am dat papucii fiindca devenise bolnavicios. Eu sunt si egoista si posesiva deci clar sunt si geloasa. Si poate snoaba. In sensul ca ma scoate din sarite ideea ca ar putea sa ma faca de ras. Sa afle lumea ca s-a incurcat cu nush ce panarama. Daca m-ar insela undeva departe, fara sa stie nimeni, nu as suferi atat. Ah, si sa nu fie cu dragoste. Daca e cu dragoste, m-a terminat. Sufar ca un caine! Chiar daca nu il iubesc foarte tare.. Ma deranjeaza ideea! De altcineva mai bun decat mine. Sa nu spui acolo in articol cine sunt ca si-asa zic astia ca sunt nebuna :))))

Concluzie

Ținem la unele relații absolut prostește, cu dinții, chiar dacă trecem prin propriul chin mental.

Gelozia patologica apare atunci cand nu exista obiectul geloziei, cand reevaluezi mental elementele situatiei, riscul real si conduita si nu exista legatura cu situatia reala, totul este anticipat si crescut in mintea ta de om gelos

Si asta nu e bine. Nu e bine deloc.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Rochiile de la Globurile de Aur. Favoritele mele.

Imi plac culorile. Din ce in ce mai mult imi place galbenul. Si femeile astea superbe indraznesc sa uite de negru. Astea-s rochiile care mi-au placut cel mai mult la Globurile de Aur de anul asta.

Mai multe foto gasiti, aici.

" Dumnezeu ne dă totul cu un motiv". Povestea Andreei. Viaţa după cancer

*text de Andreea Sumanu

Cancer limfatic.

Un diagnostic dur. O cumpănă pe care am primit-o cadou la 30 de ani. În mintea mea totul parcă se ruina cu fiecare investigaţie a medicilor.

Nu ştiam exact ce urmează, dar eram conştientă că nu va fi deloc uşor. Mi-am luat inima în dinţi şi am păşit pe acest drum al degradării fizice.

Am văzut cum în urma mea rămân lucruri care pentru un om sănătos par "acele chestii fireşti"! Ce poate fi mai dureros pentru o femeie? Să rămănă fără păr! Fără coafuri sofisticate. Am strâns din dinţi şi am spus: „Trec şi peste asta"! Mi-am cumpărat o perucă şi "eram ca nouă", doar urmele au rămas. Mi-am dat seama că fardurile nu rezolvă problema şi am început să accept tot ce "nemernica boală" mi-a dat.

Au trecut ore, zile, luni. Momente de cumpănă, momente de bine. Le-am trăit pe toate.

M-am întrebat: unde şi cu ce am greşit?! Nu am găsit imediat un răspuns clar, dar îmi aduc aminte că cineva îmi spunea: "Munceşti mult, plăteşti mult, te ignori, nu te iubeşti".

Nu am înţeles nici când boala m-a copleşit. Credeam că acest blestem a căzut la întâmplare. Dar, nu. A căzut fix unde trebuia! Fix în momentul în care eu m-am pierdut pe mine! Când am uitat să trăiesc şi să mă bucur că sunt aşa cum sunt! Cum să fii acceptat şi iubit dacă nu te accepţi şi nu te iubeşti pe tine însuţi? Cum?!... Crud sau nu, am acceptat. Dumnezeu ne dă totul cu un motiv.

Însă în asemenea momente, când răul te copleşeşte, apar îngerii. Sunt oameni, să ştiţi! Priviţi-i în ochi!

Îngerul meu păzitor l-a trimis pe Iulian la mine atunci când eram la pământ. Dumnezeu a decis sa ma salveze. Iar Dana mi l-a adus pe Iulian în ziua în care am ieşit de la terapie intensivă. El este bioenergoterapeut şi psihoterapeut.

Am început prin a înţelege în primul rând de la ce s-a declanşat totul. Se spune că bolile de sânge sunt bolile oamenilor trişti. Aşa e. Nu eram mulţumită de viaţa mea, de mine. Munceam ca să plătesc chirie, rate, facturi etc. Puneam mult prea mult preţ pe lucrurile materiale. Aşa că viaţa s-a gândit să-mi dea o lecţie.

Iulian a luptat alături de mine şi m-a învăţat foarte multe. Printre acestea....să iubesc şi să-i ajut pe cei din jurul meu. Aşa cum pot.

Am trecut prin grele suferinţe, e drept. Chimioterapie, efectele ei....stare de greaţă permanentă, lipsa de vlagă, săptămâni întregi petrecute pe patul de spital. Dar totul pare undeva departe acum. 

Tumora de 12 centimetri din spatele traheei a dispărut extrem de repede. După doar patru şedinţe de chimioterapie. Medicii spun că a fost o vindecare miraculoasă. Eu ştiu că a fost Dumnezeu care a lucrat prin mâinile lui Iulian. El a fost în permanenţă lângă mine. La fel şi Dana. Doi OAMENI pe care o să-i iubesc şi o să-i preţuiesc toată viaţa.

Şi nu aş mai scrie această poveste acum dacă nu era lângă mine ... MAMA! Şi-a abandonat propria viaţă ca să mi-o salveze pe a mea. A fost lângă mine clipă de clipă, iar asta mi-a dat putere să lupt.

Am învăţat lecţia. Şi asta e cel mai important. Iar cu ocazia asta am văzut cât de mulţi oameni mă iubesc. M-a copleşit apropierea colegilor mei. Fărâma din timpul lor şi gândurile de bine m-au făcut să merg mai departe. Mi-ati dat viaţă! Ma înclin!

Prinţesa versus zâna

- Mărie, eşti frumoasă ca o prinţesă!

- Ca o zână, mami!

- Dar prinţesele nu mai sunt la modă sau ce?

- Ba da, da zânele sunt zâne!

- Dar care-i diferenţa?

          - Eeee, zânele au magie, mami :)

Daphne Selfe. Cum e să îți faci planuri la 86 de ani

Daphne Selfe.

Are 86 de ani si este cel mai batran top model din lume.

O femeie...ce femeie :)

Să ai tupeul să îți ignori vârsta și să îți construiești planurile ignorând durerea de spate, reumatismul sau migrenele. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou vis...

Cititi cateva raspunsuri date de frumoasa englezoaică. Si va amuzati sa vedeti cum o femeie ca ea a avut un complex. În rest, la 86 de ani respiră optimism și  visează.

If I could change one thing about myself… I'd have longer legs. I've never been happy in mini-skirts.

You wouldn't know it but I am very good at… I used to make all of my own dresses. I draw and paint as well.

What I see when I look in the mirror… A wrinkly old woman. Not good! It's amazing what make-up and a bit of titivating can do, though. And when you're animated, your face comes alive, but not when I look in the mirror.

The last time I cried… If I see a steam train, I'm off. I don't know why. It must be memories and nostalgia and childhood.

My five-year plan… Since people are living to 100 now, I have great hopes. I'll keep at it, keep fit, eat properly and I'll keep on working if I can.

My life in six words… Perseverance, happiness, curiosity, luck, excitement, gratitude.

Interviul intreg il cititi aici.

Fotografii: facebook, Vogue, Harper's Bazaar

Ţinuta săptămânii de la Urbanik

Ma uit la tinuta asta si scriu asa: simplitatea ieşită din comun.

Haine care nu doar te îmbracă, îţi dau o atitudine, o stare de spirit...

O ţinută bună şi pentru o zi de muncă şi pentru întâlnirea la cafea cu fetele şi de ce nu şi la întâlnirea cu El.

Gri, negru, piele şi blană ecologice.

Neapărat de asortat cu un zâmbet. Chiar şi enigmatic :)

Mai multe ţinute de la Urbanik găsiţi aici sau direct in magazinul Urbanik de pe Calea Floreasca 111-113.

Targul 10 beneficii

Nu toata lumea iubeste ploaia asa cum o fac eu. Dar vremea soarelui a trecut cel putin pina prin martie asa. 

Ce va propun: ca sa nu va mai suparati pe mine ca va tot zic de ploaie, am sa va fac recomandari de weekend. Asa, de impacare, fara nicio suparare.

Sambata si duminica, adica maine si poimaine la Palatul Inspayer e mare targ:

Sunt mai multe motive pentru ca va indemn sa mergeti acolo:

- workshopurile. Aveti intreaga lista, aici.

- expozantii. Ii aveti pe toti, aici.

Viata sanatoasa, frumusete, noutati. 

Cam asta e lumea pe care o promoveaza prietenii mei de la 10 beneficii. Cum sa nu fiu fanul lor? Cum, cum? :)

Am descoperit bucataria japoneza. La YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca

Miercuri, mi-am petrecut primele ore ale diminetii la Yoshi. Am fost invitata sa asist la demonstratie sustina de Vladimir Curnic, chef.ul  din bucataria  YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca.

18 doamne  au fost norocoasele care au aflat secretele prepararii deliciosului sushi.

Chef Vova ( cum il alinta prietenii si echipa) le-a invatat cum se fac rolele de suhi dar si le-a ratat si tehnica prepararii la  teppanyaki. Adevarul e ca sunt incredibile rapiditatea si dexteritatea cu care lucreaza acest om.

La finalul demonstratiei, doamnele de la Asociatia Internationala a femeilor din Bucuresti au savurat un pahar de vin si au degustat preparatele japoneze.  

V-am aratat fotografii cu detalii ca sa intelegeti de ce sunt fascinata de rolele de la Yoshi.

Asadar, daca vreti o experienta inedita va recomand sa incercati o cina in separeul de la etajul restaurantului Yoshi acolo unde specialitatile sunt preparate in fata voastra. 

Si nu uitati: azi e black Friday! La YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca  aveti un discount de 20%. 

Alexandra. Make up artistul din echipa Fifiştie

Ea este Alexandra. Parte a echipei #fifistie. O fata frumoasa si desteapta isi pune amprenta ca make up artist in sedintele foto pe care le facem pentru blog.

Imi plac entuziasmul ei si modestia, imi place ca e neobosita ( desi munceste mult si are si gemeni acasa ) si imi place ca stie ce e munca de echipa. Fara ifose si fara talente. Vine cu idei, e spontana...o iubesc pentru asta pur si simplu.

Domnii din imagine, Calin si Razvan,  sunt cei mai importanti barbati din viata ei:

Aici o vedeti muncind la sedinta foto cu Dana Grecu si Adi Popa:

Si iata si o parte din machiajele Alexandrei:

Sambata si duminica Alexandra o sa fie la dispozitia voastra. O gasiti la standul Alexandra Stoica make-up la Targul 10 beneficii. Detalii despre intregul eveniment gasiti, aici.


ps. Daca va intalniti cu Alex sa o rugaţi sa va faca smokey eyes:) si sa nu ma pârâţi că eu v-am spus :)

Tibi. 8 ani. Cancer cerebral

Tiberiu are 8 ani si duce de mai bine de o jumatate de an o batalie grea.

A fost dus la spital cu dureri abdominale, dar dupa investigatii medicii au pus diagnosticul care sperie pe toata lumea: CANCER, CANCER LA CREIER.

Pustiul a ajuns sa fie operat de doua ori pe creier. 

In august a facut 30 de sedinte de radioterapie in Turcia si a venit acasa fericit. Dar cum riscul reaparitiei cancerului exista, medicii de la Istanbul au recomandat ca Tibi sa faca sase luni de chimioterapie.  



Un sms de 2 euro la numarul 8848 il poate ajuta sa faca tot tratamentul.

Ținuta săptămânii propusă de Urbanik București

Piele, negru, mult negru, o pată de culoare și un colier spectaculos. Și o haină ieșită din comun...

O ținută care clar te scoate din anonimat.

Important e să nu uiți să atașezi un zâmbet.

Urbanik București e un boutique unde fiecare haină este aleasă cu cap. Stilul e unic, urbanik fără legătură cu uniformele de oraș.

Să aveți o săptămână plină de alegeri cool. :)