Flat, cu toc mic, platforma sau cu tocuri de 12. Sunt
pantofi pe care i-am strans. Pe unii i-am purtat pina i-am rupt. Altii nici nu
i-am scos din cutie. Ma mai uitam la ei si le spuneam: Inca nu a venit timpul
vostru.
Cand faceam teren ca reporter tin minte ca purtam fuste
conice si tocuri de 10.
Apoi, am trecut in redactie la munca de birou. Tocurile au
pierit parca sub birocratia muncii.
Ani la rand, am avut zvacniri. O zi, doua pe an purtam
tocuri. Comentariile din jur erau acide: ahhh, ti-ai luat amant lasam tocurile si amantul imaginar disparea imediat si din ochiul publicului.
Azi am scos din debara toate perechile de pantofi.
Contrar asteptarilor, domina pantofii cu toc. Pantofi superbi, care
imi fac glezna fina ( nucanuasaveanistegleznesuperfine).
Rosii. Negri. Gri. Cognac . Putini de strada, majoritatea de seara. Sipantofiiceimaipantofi. De dormitor. Cu toc de 13,5 cm din lac rosu. Rosu
ca dragostea aia nebuna de iti ia mintile.
Oare de unde nebunia asta cu pantofii?
Fiecare femeie are in
sertarele mintii ei un dressing plin: pantofi fetis, pantofi de mers pe strada, pantofi de sedinta sau de fugit in lume, pantofi
de sex, pantofi, pantofi peste tot.
Am auzit de atatea ori expresia: " Mi i-am luat. Nu am putut
sa rezist. Da, nu aveam bani dar parca ma strigau…."
Sa fie adictie, sa fie moft?
I-am randuit frumos si le-am comunicat: it’s time. Si daca
ma ascultati si nu-mi scrantiti gleznele, maine dimineata la prima ora aduc intariri.
Am vazut eu in weekend la
Promenada niste sandale culoarea vantului turbat, numai bune
de fugit in lume…
