Confesiune

Confesiune: viata e asa cum ne-o facem fiecare. 

E vorba despre alegeri mai mult sau mai putin inspirate. Despre puterea de a sta fata in fata cu ce am ales. Fara rusine si fara ipocrizie. 

E vorba despre profesorii pe care alegem sa ii ascultam si sa ii urmam. Fara sa clipim. 

Dumnezeu ne tine in brate dar ne lasa liber arbitru. Dar deciziile le luam fiecare.

Nu mi-e rusine cu nicio alegere pe care am facut-o. Am stiut sa suport consecintele mai ales alea rele. De cele mai multe ori cu zambetul pe buze. 

Cand am ales un om sa faca parte din cercul meu super restrans de oameni foarte apropiati ( lumea crede ca eu am fooooarte multi prieteni, nu nu am foarte multi ) l-am luat asa cum e. Cu bune si cu rele. Si i-am dat credit 100%.

Am pretins de la fiecare sinceritate. Nu totala, ca asta cu sa fim sinceri total e un bulshitt. Sinceritate cat de cat. 

Si daca ma scoate ceva din minti e sa ai atitudinea defensiva in fata mea. Cu motiv sau fara. La bine si la rau. Sa te victimizezi mereu.

Mila nu are ce cauta intr-o poveste daca vrei sa imi stai aproape sufleteste. Ador oamenii puternici. Asa ca evita sa te victimizezi ca sa ma determini sa tac in fata neputintelor tale. Mai devreme sau mai tarziu o sa ma plictisesc. 

Să râdem de viaţă

- Te-am visat azi noapte, fifi!

- Si ce făceam?

- Râdeai! Te-am intrebat de ce sau de cine râzi si tu spuneai repetat: râd de viaţă!

Cred că sunt momente când luăm totul prea în tragic. Ne încruntăm prea mult, ne certăm, ne suparăm pe fiecare coadă de la ghişeu, pe o nota mică sau o penalizare la salariu. Cel mai des ne supărăm pe portofel. Când e gol.

Aveam la Brasov un prieten. Conducea o afacere de milioane de euro. Super muncitor, organizat, corect cu angajaţii lui dar şi cu statul român. La un moment dat pentru o presupusă "greşeală" contabilă a fost amendat cu o sumă enormă, câteva sute de milioane de lei. S-a necăjit, dar râdea: " o să treacă, e o greşeală a fiscului şi o să demonstrez asta."

A dat statul in judecată şi a câştigat procesul. Evident, povestea a durat vreo 2 ani.

L-am intrebat:

- Tu nu simţi că o iei razna cu toata birocraţia, cu actele, cu cozile, cu legile care se schimbă peste noapte?

- Fifi, sunt două variante: Poţi să te superi pentru fiecare mizerie în parte si ajungi la nebuni sau poţi să iei totul in glumă şi în râs şi să te gândeşti ce se mai poate întâmpla, ce pot sa îmi mai ceară, ce piedică imi mai pot pune. Râd de penibilul lor. Îmi văd de treaba mea şi fac faţă provocărilor cu zâmbet.

Până la urmă atitudinea face diferenţa. Şi poate ar trebui sa râdem mai mult de viaţa noastră. Măcar din când în când. Pentru că oricum viaţa râde de noi. Zi de zi.

De ce le e frică femeilor când află că aşteaptă un copil?

In viata cand nu ai o pereche, un apartinator ca sa zic asa, rasar din partea anturajului niste intrebari clasice. Sunt patru si vin ca un tavalug.

1. Cand o sa ai si tu pe cineva?
2. Aaa, in sfarsit! Cand te casatoresti?
3. Mah, da mai copilariti mult, nu faci si tu un copil?
4. Vaii, da ce copil reusit! Un fratior, o surioara?

Cam asta e setul de patru intrebari clasice pe care le auzim toti si le urâm toţi.

Cea mai nepotrivita e aia cu copilul. Pur si simplu as vrea sa va ganditi si sa nu mai puneti aceasta intrebare. Daca se poate niciodata. Sunt femei care nu pot face copii si care nu vor sa spuna ca au pierdut sarcini sau nu pot concepe. Sau, pur si simplu, nu vor sa fie mame si n-au datoria sa stea sa explice asta.

Cand am aflat ca sunt insarcinata a fost bucuria cea mai mare din lume. Aveam 35 de ani. Cam tarziu, a comentat gura lumii. Acum la rece va spun: multe lucruri le-am facut tarziu in viata, dar n-am regrete din cauza asta. 

Nu am avut probleme medicale, doar ca am vrut sa fac acest copil cind am simtit eu, nu cind a vrut publicul telespectator.  Am sperat la gemeni sau la un baiat. Avea sa il cheme Vlad. Am facut o fata MINUNATĂ. O cheama Maria.

N-am avut cine stie ce frici in sarcina. Gravida neinfricata imi spunea ginecologul. Eram sigura ca voi livra tarii un copil viabil, sanatos.  Mi-a fost frica de nasterea naturala si am ales sa nasc prin cezarianacuanestezietotala. Nu imi pare rau nicio secunda de alegerea pe care am făcut-o.

De ce le e frică femeilor când află că aşteaptă un copil?  Iata ce mi-au raspuns prietenele mele mame.

Nu m-am temut de nimic, caci am realizat doar in timp si secvential ca eu diva nu voi mai putea fi aceeasi, iar el, copilul era musai sa aiba o sexy mama !!! Nu m-am gandit la nimic rau, m-am bucurat de fiecare pas facut, de fiecare cm din talie prins luna de luna la cingatoare, de multele ciocolati devorate si de momente de dragoste …asa ca pentru o gravida !!! M-am temut , totusi, ca voi pierde din slendoarea suprema a iubirii, ca dragostea va avea variabile si interpretari, că EL ...ma va privi altfel si ma va dori ...mai putin !!!! La inceput ...m-a iubit ..putin spre deloc !!! A lasat mult loc pentru frustrari ..si angoase !!! Apoi, ca din nimic, ne-am regasit, ne-am dorit, ne-am....faurit un nou univers de dorinte !!!

Cea mai mare frică a mea a fost să nu pierd sarcina şi să nu mor după naştere.

Mi-a fost teama de responsabilitate. Si ca o sa imi pierd libertatea. Din aceleasi motive nu ma marit. Pentru ca nu pot garanta nimanui iubire vesnica. Dar, cu copiii e altceva. Numai ca descoperi asta doar dupa ce ii faci. Ca in cazul lor iubirea e neconditionata.

Mi-era groază să nu nasc pe autostrada pentru ca faceam naveta Bucuresti Pitesti.

Frica nu am avut ca abia asteptam sa vina si cand am aflat a fost doar o bucurie mare. Din prea multa dorinta am stat toata sarcina pe capul ginecologului. Cel putin o data la 2 saptamani eram la el sa mai vada cum merge sarcina. Uite, de bucurie ca in sfarsit sunt insarcinata mi-am facut testul de sarcina zilnic in primele 2 saptamani... Si e fain ca se vedea cum devine de la o zi la alta testul tot mai clar, mai bine conturat...

La fiecare ecografie puneam medicul sa numere cate degete are. Nu ma interesa sexul, dar trebuia sa aiba 10 degete!

Pierdusem o sarcina inainte si cind am aflat ca sunt gravida iar, am hotarat sa nu spunem vestea nimanui. Ba mai mult timp de 6 luni eu am refuzat sa ma gandesc ca sunt insarcinat. Ma purtam ca si cum nu as fi fost. 

Nu am avut spaime. Eram foarte sigura ca totul o sa fie bine, nu m-am gandit nici un moment la lucruri rele. Mi-a fost frica doar ca primul ei cuvant o sa fie Ciorbea :) ( eram reporter acreditat la Guvern pe vremea cind Victor Ciorbea era premier)

Cea mai mare frica a apărut prin luna a 7 a, cand am aflat ca e posibil sa nasc prematur. Mi-a fost frica sa nu fie bebe prea mic. Teama sa nu aibă de suferit din acest motiv mai târziu...Si mi-a fost teama si de depresia postpartum. Am văzut multe mame in jurul meu, Dar nu am avut depresie. Faptul ca am fost nevoită sa plec din spital fără bebe nu a fost uşor.

Mi-a fost teama sa nu ajung ca multe mame sa nu mai stiu altceva pe lumea asta decat de copil. Ca o sa pierd atentia barbatului, ca nu o sa mai merg in vacante, ca o sa ne izolam in lumea noastra: mama, tata si copilul. Dar, am stiut sa gestionez si viata mea e mult mai frumoasa acum de cand am copilul. 

Concluzie: un copil e cum spunea cineva: ca un  tatuaj pe fata. Iti aduce in viata momente priceless, dar vine la pachet cu o responsabilitate uriasa, pe care multi nu o constientizam. Cand iti anunti intentia ca vrei sa ai un copil toata lumea iti vorbeste despre miracol. Este un miracol, dar trebuie sa te pregatesti sufleteste ca nu iti mai apartii 100%. Ce primesti? Dragostea infinită.

PS. Mami, de abia astept sa ma fac mare. 

De ce? 

Ca sa am grija de voi toata viata...:)

*  articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Vara asta am făcut alegeri smart

Iaurt, ceai verde, portocale, rosii, castraveti, vitamina C, mango...gata cu enumerarea ca nu ma mai opresc pana maine.

Astea sunt produsele pe care le-am ales pentru vara mea. Sunt fresh, majoritatea cu certificare bio si iti fac pielea si parul sa arate super, super bine. 

Crema cu mango

Samponul cu iaurt

Serul bio cu extract de castraveti si rosii

Ser concentrat cu vitamina C

Sufleul marocan anticelulitic cu portocale

Le gasiti pe toate aici.

Cine spune primul TE IUBESC

Am o prietena care e super indragostita de un domn. Si el de ea. Sunt de 10 luni impreuna. Amor mare. Imi descria zilele trecute cum a inceput totul, cat de mare e pasiunea ( cefrumoasesuntinceputurile). Avea pe fata acel glow pe care doar dragostea ti-l da. Si totusi e o mica problema:

     -         Mah fifi, suntem de 10 luni impreuna si nu imi spune te iubesc!
-         Si?
-         Cum mah nu imi spune, de ce? Ca stiu ca ma iubeste! Si mi-e o frica….
-         De ce???
-         Sa nu care cumva sa ma scap si sa ii spun eu prima…
-         Si daca ii spui tu prima care e problema?
-         Cum mah sa ii spun eu prima? Sa spuna el!

Mereu avem nevoie de confirmari. Te iubesc e ca o scrisoare de garantie bancara in mintea multora dintre noi. Femeile vor sa auda, barbatii sunt mai zgarciti la vorba prin ADN si uite asa ele asteapta, in timp ce ei cred ca e de la sine inteles.

Multi nu spun de frica pentru ca s-au ars de prea multe ori, altii nu sunt pe genul declarativ, mai vin si orgoliile care ne tin gurile inchise. 

Dragostea ne face super vulnerabili si daca verbalizam avem senzatia cumva ca suntem in curul gol ( scuzati franchetea ).

Am facut un scurt sondaj. Am intrebat femei si barbati daca intr-o relatie conteaza cine spune te iubesc prima data si daca a spune te iubesc primul e semn de slabiciune. Aveti mai jos raspunsurile.

Ce spun ELE: 

Nu, dimpotriva! E semn de slabiciune sa astepti siguranta. Daca ai sange spui tu, ce daca el nu zice? Tu stii ca asa simti si te tine sa o spui sus si tare!

 Nu e semn de slabiciune. E un semn ca stii ce vrei si cine esti, independent de el. 

Cand iubesti pe cineva nu conteaza daca el te iubeste sau nu. E o povara pentru suflet sa nu spui ce simti si asta nu e un semn de slabiciune. Cand iubesti pe cineva, striga in gura mare!!!! A fost odata ca niciodata o fata care iubea ca o nebuna un baiat. Din prea multa mandrie a ales sa nu lupte pentru dragostea ei si a preferat sa-si inchida dragostea in cel mai adanc sertar al sufletului ei. Mai multe decat atat, s-a aruncat in bratele unui alt barbat pe care doar credea ca-l iubeste. Au trecut anii, viata a trecut peste ea, a invata ce inseamna mandria si vanitatea si a realizat ca douazeci si cinci de ani a iubit un singur barbat. A trecut peste orgoliu si mandrie si si-a strigat dragostea.

Spui "te iubesc" cand simti. Daca spune el primul iti da siguranta si inceredere. daca el nu spune, eu ii spun pentru ca asa simt, nu cred ca e semn de slabiciune. Iubitul meu mi-a spus dupa 2 saptamani ca ma iubeste, am crezut ca nu aud bine. A zis sa ii spun cand simt, si ca nu asteapta acum un raspuns.

Cred ca trebuie sa fii atenta, daca tu spui prima, nu pentru ca ar fi un semn de slăbiciune ci sa nu-l sperii. "Te iubesc" sunt cuvintele care ingrozesc un barbat mai tare decat "sunt însărcinată". Mai bine ii spui cum i-am zis eu: m-am îndrăgostit. Si m-a intrebat a doua zi: deci ma iubesti. Si i-am zis: nu. M-am îndrăgostit. Sunt 2 lucruri diferite. Si nu i s-a mai părut atat de grav :))) a inceput sa-si dorească sa ajungă la "te iubesc".

Ce spun EI:

Ea m-a sarutat prima. Ea mi-a spus prima te iubesc. Fara jena si fara frica. Si mi-a placut. Ca a stiut ce vrea. Ma voia pe mine :) . Cand eu i-am spus dupa mult timp te iubesc, ea a ras: da mah stiu nu trebuie sa imi spui. S-au dus vremurile cind ele asteptau ca ei sa faca primul pas.

Eu cred ca daca e vorba de doi oameni maturi, unde sinceritatea nu e considerata slabiciune...nu conteaza cine spune primul. Spune cine simte primul.

O marea parte din oameni iubesc sau spun te iubesc, pentru a se simti iubiti, si deja asta e gresit. Ce am invatat eu despre iubire? Sa zicem ca iubirea este apa si cine iubesti este o planta. Cand tu dai apa la o planta, nu te astepti sa iti dea apa inapoi.  Pur si simplu dai apa pentru bucuria de a o vedea cum creste sanatoasa. Cu cat creste mai mult, cu atat mai mult te bucuri. Fara nicio asteptare...nu te duci la planta si o scuturi pentru ca nu creste destul de repede. Pur si simplu dai si astepti si te bucuri. Bine...intr-o zi poate ca planta aia va deveni un copac. Copacul ala iti va da umbra cand e cald, lemn daca o sa ai nevoie de ceva pentru a te incalzi, frunze, fructe……

Concluzia e simpla: vrem siguranta.

Ori dragostea nu e un contract cu prestator si beneficiar, cu clauze si penalizari. Sunt oameni care nu si-au spus niciodata unul altuia te iubesc. Dar, privirile, gesturile si atingerile dintre ei sunt infinit mai valoroase.

Dragostea e un labirint. Cuvintele de cele mai multe ori sunt niste margini, niste pereti de care simtim nevoia sa ne sprijinim. Spunem cu glas tare TE IUBESC, ca nu cumva iubirea sa treaca neobservata. Dar am credinta ca daca e iubirea iubire nu e nevoie de cuvinte.  

Hai! Sa iubim mai mult si sa vorbim mai putin! J

Ia-ți bilete din timp la spectacole

Priviţi cu atenţie acest clip.

E parte din Campania sociala Oraşul Minunilor.

Mi-a fost putin rusine când l-am vazut pentru că mi se intimplă MEREU  să amân cumpărarea biletelor la concert, până în ultima zi cind evident nu mai găsesc.

Minunat proiect. Fifi ştie îl susţine din toată inima. :)

Sexul. Unde e sexul?

La început sunt doar ei doi. Şi Sexul e minunat. Şi des. 

Timpul curge, apar copiii. Sexul devine doar... minunat. Că des-ar fi cam greu.

Şi, din nou, anii trec.

Prinşi undeva între vechile şi noile îndatoriri, emoţionante şi cotropitoare deopotrivă, el şi ea descoperă la un moment dat că Sexul nici macar minunat nu a rămas. 

 ... şi, în cele din urmă, ce să vezi... că Sexul nu mai e. Aproape deloc.  

CUM NAIBA RECUPEREZI PASIUNEA? 

Ei... şi aici începe aventura... 

Pe scurt, dacă ai între 18 şi oricâţi ani, o căsnicie sau o relaţie care durează de ceva vreme, ai copii, sau, de ce nu, te pregăteşti să-i faci, o să râzi cu lacrimi.



* cronica de film de Theodora Massini. Theo e prietena mea si e editor coordonator al Observatorului de la ora 13.00 de la Antena1.

Caut un oras pentru un weekend

Praga, Lisabona, Viena, Budapesta, Belgrad, Roma, Milano, Barcelona si  Frankfurt sunt taiate din start de pe lista. Si Parisul. 

Vreau un loc nou unde sa plec un weekend.

Sa nu fie un oras aglomerat, sa am zbor direct din bucuresti  ( plecare vineri dimineata, intoarcere duminica seara). 

Sa stau intr-un hotel mic, boutique hotel daca se poate. Sa nu fie zarva, ati inteles ideea. 

Sa fie un oras sigur pentru cineva care calatoreste singur. 

Si daca se poate sa nu fie foarte departe ca sa nu fac nu stiu cate ore cu avionul. si da, poate sa fie si in Romania. 

Sugestii?

Opriţi timpul. Mic tratat de management

In teorie, lucrurile sunt simple. Timpul este perfect egal pentru toată lumea. Toți ne naștem cu ziua de 24 de ore.In practica insa lucrurile se complica. Percepem si folosim diferit.

Timpul.

Umoristic vorbind, timpul este acea unitate de măsura dintre somn si serviciu, cafeaua din zori si cina pe fuga, concediu si leafa. 

Sunt oameni care traiesc exploziv, incandescendent, continuu. Ei trateaza fiecare clipa ca pe darul suprem. Altii pur si simplu isi bat joc de clipe.  Ale lor si ale altora.

Daca ar fi sa facem un top al celor mai mari minciuni si scuze din toate timpurile, faimoasa formula "n-am timp" ar fi pe primele pozitii. Cati avem totusi tupeul  sa spunem "Bai, n-am chef de mutra ta! Dispari!" Eu nu stiu niciunul. Toti cuvantam simplu, ipocrit: "Iarta-ma, dar nu am timp! (Nu-s io de vina ca nu vreau sa te vad. In boxa acuzatilor intra agendele astea penibile care nu iti gasesc si tie un loc....)"

Am cunoscut pe cineva care avea o viata super plina. Muncea enorm, nu-i ajungea timpul niciodata. Se plangea mereu ca ziua are prea putine ore. Intilniri peste intilniri, stres non stop, vrie. Pina intr-o zi cind a venit infarctul. Ce sa vezi? Neprogramat. Nu-l trecuse in vreun calendar, nici secretara nu il anuntase prin planning. (O superficiala.)  Si inima ... inima i s-a oprit. A stat o vreme. Ea in repaos. El in coma. Cand si-a revenit, dupa multe ceasuri, era altul. Din clipa aia a inteles ca stresul nu poate fi legat de timp, ca timpul doar noi il ingradim. Ii dam valoare sau nu. S-a mai relaxat, se bucura de momente si de intuitie. Are un ceas super scump si cel putin un prieten in plus. Ceasul e acum pe post de bijuterie, ca sa nu zic bibelou.

Pina de curand, eram regina intirzierilor. Alergam de nebuna si tot intarziam la fiecare intilnire.  Da da, eu priceputa in desfasuratoare, de profesie producator (calcule la minut si secunda), eram mereu depasita de timp. Fuga intre intilniri, redactie, familie si prieteni imi daduse peste cap tot minutarul. Intr-o zi, am realizat ca nu mai apreciam de fapt corect ziua. Daca spuneam ca ajung in jumatate de ora, ajungeam intr-un ceas. Am reglat aceste intarzieri prin disciplina si ambitie de a nu lasa pe nimeni sa ma mai astepte. Cineva mi-a spus: daca tu intirzii, ti se pare ceva firesc, daca eu nu ajung... oooo, otravesti fantanile!

Sa va spun un secret: pentru mine,  timpul este cel mai frumos dar pe care cineva poate sa mi-l faca. Sa  iti smulgi ore sau zile din viata ta si sa mi le dai mie, face cat cel mai grozav inel cu cea mai scumpa piatra. Pentru ca minutele acelea sunt de maxima audienta. Cum spunem noi in televiziune: minute de aur. Varfuri de rating.

Si daca tot vorbim de varfuri, sa atingem subiectul nostru preferat: dragostea. Nimic nu omoara sau ridica o relatie ca timpul. Bine, mai e si distanta la propriu sau la figurat, dar despre asta vorbim cu alta ocazie.

De multe ori, cuplurile nu se inteleg pentru ca traiesc in ritmuri diferite. Timpul lui nu corespunde cu timpul ei si pace!

Daca luam doi oameni care sunt foarte organizati e plictisitor de simplu. Programam sarutul, preludiul, iubitul, chiar si cearta de intarire a cuplului. Asadar, o iubire "tabelata". Cum totul e

predictibil, stim bine ce se va intimpla: la un moment dat vine plictiseala, fiica rutinei. Q.e.d.

Daca amandoi sunt rupti de realitate, traiesc un vis frumos, fara griji, " te iubesc",  "si eu te iubesc" etc.  "Ce frumos ne iubim noi!" Da, da! "Ca noi nimeni..." Si ce sa vezi... Apare plictiseala si la ei oricat de dreamari ar fi. Si daca nu mor de plictiseala, mor de foame sigur prin lipsa de legaturi ...cu viata reala.

Cu adevarat spectaculos este insa cind se intilnesc doi...  opusi.

El- tatal organizarii, inventatorul tabelelor. Perfectiune la detaliu.

Ea - mama haosului, cu franciza la dezordine si trait clipa. In limbaj de cartier: fata care a f..t organizarea. Si contabilitatea. Si tabelul. Din abatere in abatere, spre victoria finala. Cand sunt fata in fata e ca in documentarul "dezastre in aer", dar fara aterizare ratata. Totul incepe cu un gol de aer, pardon de timp. Se intilnesc pentru 5 minute si stau doua ore. Se intilnesc pentru o zi si stau 3. Nu se pot desprinde pentru ca, pur  si simplu, timpul nu e timp. Desigur, nu e poveste cu au trait pina la..., e poveste cu "avem momente magice impreuna". Adunate dau cat o viata . E cu adevarat un noroc sa patesti asa ceva: sa pierzi notiunea timpului. Si mai tare e daca reusesti in spectacolul senzatiilor sa nu iti pierzi mintile. De tot.

Concluziile mele sunt simple:

-  dincolo de timp, iubirea si pasiunea sunt din acelasi aluat. Fraged.

-  ne facem timp pentru cine si ce vrem noi.

Ca exercitiu ...tema pentru acasa, va provoc: daca timpul ar fi sa fie nesfarsit, ati ramane sau v-ati plictisi si ati pleca pina la urma?

PS.

- Alo da?

- Da.

- Fifimica, ce e timpul?

- Timpul e o unealta folositoare oamenilor.

- Dar la ce le foloseste?

- Sa stie cat e ora, cind pleaca si cind se intorc.

- Dar cine are mai mult timp? Adultii sau copiii?

- Adultii,  mami!

- Eu nu sunt de acord cu tine. Uite, de cate ori nu ti-am spus ca nu facem ceva pentru ca mami nu are timp?

- Mda nu m-am gandit la asta. Cred ca totusi copiii au mai mult timp. Auzi mami? Da...acu' ma uit la desene...( adica numaiamtimpsavorbesccutine )

- Bine, pa!

- Bine, papa!!!


* articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

O săptămână frumoasă

Sunt saptamani si saptamani. Si asta a fost o saptamana foarte buna.

Am inceput colaborarea cu Cristina Bazavan. Sunt super bucuroasa si mandra, recunosc:) Primul articol din sefia fifi&the city il gasiti aici.

L-am cunoscut pe faimosul doctor Stan, chirrgul estetician al vedetelor din Romania. M-a cucerit prin sinceritatea si abordarile sale directe. Nu va spun mai multe acum, o sa revin curand cu detalii pe blog. Oricum, omul e din categoria:  cea mai mare fiţă e să nu ai fiţe.

M-am bucurat de ziua Nadinei, am petrecut o seară cu fetele absult genială.

Am întâlnit oameni noi, am iertat în sufletul meu pe cineva, am simtit pe propria piele cum funcţionează magia.

Poate cel mai important amanunt al saptamanii este ca am vazut cum se intimpla lucruri daca nu iti pierzi speranta. Totul e sa crezi. Si sa muncesti mult.Si mai devreme sau mai tarziu, atingi scopul la care la inceput visai asa cu timiditate.

Gata cu concluziile.

Azi e zi de baut limonada cu Ana de la DNA, citit, plimbari si spa. Masajul bratelor iubitoare. Asta ma asteapta imediat dupa pranz:)

Locurile mele preferate vara asta

Sa ma ierte iubitorii de soare si de caniculă dar vara asta, despre care ne-au mintit ca la meteo ca o sa fie super secetoasa, e fix pe placul meu. 

A plouat in ultimele 2 luni cat n-a plouat in ultimele 10 veri. Si parca si orasul arata altfel.

Bucurestiul nu mai e ce-a fost. Sunt din ce in ce mai multe locuri faine unde poti sa te bucuri de timpul tau fara stres.

Iata locurile mele preferate din Bucuresti:

1. Pe Promenada - sunt tot felul de evenimente speciale seara iar ziua e super liniste si poti sa stai sa scrii, sa citesti. Asta daca vrei sa stai afara. Inauntru eu merg la Spazio cafe. Foarte, foarte fain acolo. 

2. Terasa restaurantului Joseph - pentru ca exista doua feluri de mancare: mancare in general si mancarea preparata de Chef hadad. Si pentru ca personalul lui Hadad e cel mai profi din tot ce am vazut eu in Bucuresti.

3. Gradina Carturesti Verona - cateringul nu mai e ce-a fost, indraznesc sa spun ca e cam praf, dar totusi locul asta ramane in topul preferintelor mele, pentru ca e liniste si libraria e la un pas. 

4. Gradina Belle Maison Spa - dupa masaj, o dulce leneveala cu ceai si o carte. Va tot spun de spaul asta pentru ca nu are nimic in comun cu zarva orasului.

5. Terasa Yoshi - pentru ca oamenii sunt intr-un fel. Locul e frumos si discret. tocmai au schimbat meniul de sushi, so...e musai sa incercati.

6. Terasa Starbucks de la Victoriei - in weekend dimineata sau duminica la pranz daca mergi cu plodul.  

7. Tucano - pentru prajiturile bestiale si pentru liniste si pentru cocktailurile fara alcool. 

Rugaminte mare: astept inca 3 propuneri ca sa facem un frumos top 10 . 

Va multumesc:)

Frigul din creierele noastre

Cand ne gandim la prea multe lucruri rele, ne ia frigul.

Am vazut fotografia de mai sus si mi-am si vazut creierul. Cum zi de zi il suprasolicit. Cum ii deschid fereastra cu fereastra. Se face curent si uite asa ni se raceste capul. La propriu ….

Inevitabil mi-am adus aminte de discutia cu fifimica si gandurile care se duc in calorifer. O cititi aici.

Cat de bine am face daca nu ne-am mai gândi la toate relele posibile deodata, daca am incerca sa ne rezolvam problemele pe rand.

Panica si scenariile  construite pe negativ stim bine ca nu ne ajuta. Dar zi de zi, nu ne putem abtine. 

Sunt incredibil de putine momente in care creierul sta cu toate ferestrele inchise, ermetic, fara a raspunde influentelor externe. In acea frumoasa stare de relaxare. Sunt momentele in care dragostea, optimismul si speranta inving. Dar asta se intimpla extrem de rar. Si nu pentru ca cineva nu ne lasa, ci pentru ca pur si simplu noi nu ne dam voie. Din ambitie, frica, neincredere. Sau pur si simplu din prostie.

Păcat de creier. 

La multi ani, Nadina!

Sunt oameni de care te indragostesti la prima vedere. Si simti ca se naste imediat o mare iubire.

La fel e si in prietenie. Sunt oameni cu care iti dai seama din prima clipa ca va leaga ceva, nestiut. 

Acum 7 ani, cand am cunoscut-o pe Nadina, eu eram producator general la Observatorul de 19. Ea abia venise in Bucuresti de la Targu Mures., reporter la sectia eveniment.  Tipam mult pe vremea aia si ea vrand nevrand a asistat la o criza de nervi. In toata isteria acelui moment, care nu avea legatura cu ea, am vazut-o , m-am dus tinta la biroul ei si i-am spus: " Imi placi foarte mult, esti foarte buna, ar trebui sa apari mai mult la televizor." Si am plecat, lasand-o naucita in urma mea. Acela a fost inceputul unei frumoase prietenii.

Radem mult, ne stim toate secretele, ea ma invata tot timpul ce e nou in materie de makeup si fashion (vreasafiumereutinara)  si cred ca nu e zi lasata de la Dumnezeu sa nu imi spuna: Doamne fifi, ce nebuna esti! 

A fost printre primii oameni care mi-a tinut copilul in brate si e printre putinii cu care nu am stres sa o las pe Maria. Stiu ca e pe cele mai bune maini. ( trec peste faptul ca i-a cumparat mariei o punga maaaare de pufuleti pe care miss popa a varsat-o in toata masina mea si ii cumpara mereu dulciuri si cred ca daca maria ar sta cu ea o saptamana ar invata exact cum se trage linia perfecta cu dermatograful :)))

Desi are mereu senzatia ca ne intinim prea rar, noi ne intilnim de fapt zilnic. In fiecare dimineata. Ea e la televizor, eu cu laptopul in fata. Si comentam tot ce se intimpla. 

Relatia noastra nu e furtunoasa, nu-i cu certuri si impacari. Ne stim calitatile si defectele mult prea bine. De la un simplu Alo la telefon stim daca s-a intimplat ceva bun sau rau.  Si ne acceptam una pe alta asa cum suntem. Mai ales, ne toleram orice. Cred ca asta e de fapt secretul unei prietenii. 

La multi ani, fata frumoasa si buna! Sa iti fie viata toata, floare la ureche! 

PS1. sper sa fie buna poza asta sa nu ma certi ca am ales ceva nepotrivit 

PS2. cu ocazia zilei tale de nastere poate ne facem si noi o poza impreuna. Merci. :)))

Bucurie fără scop precis. Cea mai frumoasă conversatie

Vorbeam azi dupa amiaza cu o zana. Nu zana invizibila, Zana si atat.

De undeva de departe, ea imi baga blogul in santier. Zana e sefa la Crazy Design. 

Remodeleaza, deseneaza, lucreaza ca sa o prezinte pe fifi in siteul nou nout ce o sa apara curand pe internet.

Pentru ca nu ne-am vazut niciodata, ne cunoastem doar de pe facebook, zana mi-a trimis un chestionar ca sa afle ce exact vreau eu. Cum visez sa arate siteul.

 L-am citit. Urmeaza poate una din cele mai frumoase conversatii pe care le-am avut in ultimul timp:

    - Chiar trebuie sa raspund la toate intrebarile astea..uff, imi pare rau ca nu ne cunoastem face to face sa ma vezi exact cum sunt. Dar stii ceva? Ce vezi tu pe facebook aia e real. Eu cu zambetele, cu râsetele…Sunt un om vesel si super pozitiv

    - Nu era nevoie sa imi spui ce veselie haotica e in capul tau. Si cum te-ai redescoperit vitală. Desi credeai ca nu esti…

     - Da... :)

     - Credeai ca esti fara cap si fara coada, dar ai descoperit ca de fapt ai ce multi nu au: bucurie fara scop précis!

     - Wow! Cum e asta!

     -  Si eu sunt la fel ca tine. Rad mult si de multe ori degeaba….si stiu ca lumea nu intelege de ce :)

    - O sa scriu un text despre asta.
- Scrie. Si eu o sa citesc. Abia astept!
  

Credeai ca esti fara cap si fara coada dar ai descoperit ca de fapt ai ce nu au multi: bucurie fara scop précis... Fraza asta scrisa azi pe chatul facebook de o femeie aflata la mii de kilometri de mine, pe care nu am vazut-o in viata mea, nu stiu cati ani are, defineste perfect starea mea de acum.

Multi imi spun ca ar trebui sa scriu cu mai mult umor, altii sa dezvolt subiecte legate de sex, prietenele mele spun sa fiu mai obraznica.

Sa va spun ceva... am o mare bucurie: sa vad ca oamenii care citesc ce scriu eu,  ma simt fix asa cum sunt in realitate. 

Eu scriu onest, tot ce imi trece prin cap. Nu ma gandesc vreo clipa ce da bine la public. Si asta ma face sa ma simt cu adevarat bine. Fifi stie :)

Despre dragoste si alte substante interzise

Femeile au o capacitate extraordinara de a rabda. Ore, zile, ani in sir. La inceput cuminti, linistite. Apoi usor agitate. In final, cu dorinta de razbunare.

Cind el lasa pina la urma lasitatea si apare, ea e pregatita. Isi ridica buza, isi pileste dintii si isi injecteaza otrava.

Nu, nu vrea sa il omoare caci ii trebuieste. Inca. Dar, de ce sa nu sufere si el putin? Sa simta chinul.

Uite asa apar pina la urma sarutarile criminale.

Cu totii suntem masochisti in doze mai mari sau mai mici. Vorba aia romaneasca " au ce doare, dar ce place" e cat se poate de adevarata".

Ne imbolnavim unii de altii, devenim dependenti. De la dependenta la sevraj e doar un pas. Simplu. Nu il ai, suferi, nu te are, sufera. Nevoia de tine, nevoia de doza. Doza de suferinta. Si il cuprinde febra si nu-i mai trece cu nicio pastila.

Ca in oricare dependenta, exista doua variante: isi ia otrava, sa iasa din sevraj sau se termina din prea multa dorinta si prea mult entuziasm, cu o supradoza. Uneori, letala. 

Gustul fericirii e pe alese.

Concurs cu aroma de lavanda.

Castigatoarea concursului 10 beneficii este Ovidia Roman. Am introdus in sistemul random.org comentariile de la 1 la 108. Numarul castigator este 61.

update: am prelungit termenul de inscriere pina duminica la ora 24.00.

castigatorul il anunt luni dimineata la ora 10.00

Cand aveam vreo 20 de ani, imi inchipuiam ca la 40 o sa fiu o femeie maritata cu cel putin 3-4 

copii. O femeie de casa cum s-ar spune. Ei bine, n-a fost sa fie. :))

Alerg mai mult ca la 20 de ani, muncesc mai mult, ma distrez mai mult. Sunt mai fericita si mai 

multimita ca oricand.

Nu discut cu prietenele mele despre retete de muraturi si nici nu urmaresc posturile tv de cooking.

Si totusi sunt detalii care ma preocupa.

Nu mananc orice, nu ma imbrac oricum si nu folosesc orice produs cosmetic. Cred ca daca dai un

ban, stai in fata si asta nu e snobbism. Vorba aia: suntem prea saraci ca sa ne permitem lucruri

ieftine. 

Stiu ca isteria bio ii oboseste pe multi dar de cand o am pe Maria sunt mult mai atenta la tot ce

inseamna produse de ingrijire. Fie ca vorbim de crème, mancare, pasta de dinti sau detergenti.

Acum cativa ani am cunoscut-o pe Valentina Nistor, director de marketing la Styx Romania..

Femeia asta e ca o picatura chinezeasca. A avut rabdare cu mine si in final (dupazecidediscutii)

am inteles ce insemana bio, cum trebuie sa ma uit pe o eticheta si mai ales cum sa nu ma las

pacalita.

Tot ea mi-a explicat ca e important sa folosesc pe langa cremele bio si detergentii naturali. Mai

ales pentru copilul meu. Si m-a convins.

De la ea am aflat de detergentii  Lina Line. Firma a dezvoltat o linie de produse organice, pe baza de nuci de sapun, folosind numai aditivi naturali, alimentari (conform Austrian Food Codex).

Detergentul organic cu extract din nuci de sapun este potrivit atat pentru persoanele cu piele sensibila,

cat si pentru cei care acorda atentie protectiei mediului.

Nu intru in detalii. Va invit sa va uitati aici. Si sa va mai spun ceva. De ani de zile cautam un

detergent cu aroma de lavanda. L-am gasit tot la ei. Am zis bingo, dar apoi l-am descoperit pe cel

 care miroase a flori de camp. E bestial!

Si ca sa nu mai lungim discutia, va provoc la concurs. Procedura e simpla. Intri pe siteul  www.10beneficii.ro/

Cauta pagina cu detergenti si spune-mi printr-un comemnt care e preferatul tau.

Concursul se incheie vinerea viitoare la ora 10.00. Castigatorul il anunt tot vineri la ora 12.00 prin tragere la sorti cu ajutorul random. org.

Premiul : un pachet de detergenti care contine( detergent de vase, universal, detergent de rufe )

Text interzis

Daca fructul interzis s-ar gasi in orice aprozar cu sau fara aer conditionat, n-ar mai fi interzis si lumea nu l-ar mai cauta innebunita.

Daca perechea de Loubotoni nu ar costa 1000 de euro si nu ar trebui sa strangi din dinti 6 luni, un an,  poate ca nu ti i-ai dori atat. ( ca sa descoperi apoi ca e de rahat calapodul). Te-ai duce drept la Obor si ti-ai lua slapi. 10 perechi. Toate culorile.

Daca o insula cu palmieri ca aia pe care ii ai la tine pe balcon ...dar in ghiveci, nu ar fi la mii de kilometri distanta, ci la bulgari, ai spune.... ceva mai sexy de atat chiar nu ai gasit?

Daca femeia pe care o iubesti ar fi total lesinata dupa tine 24 de ore din 24, ai muri de diabet zaharat de la dulcegariile ei, fara de care in realitate esti dependent.

Misterul, chimia, jocul. Ne place sau nu, tot ce e perfect, la indemana, fara vreo mica zbatere, ne plictiseste direct.

Uite asa, alergam de nebuni dupa un fruct, pe care nu l-a vazut nimeni in realitate, nu ne cumparam nimic cu lunile ca sa facem basici de la papucii vietii, ne hranim cu poze color din raiuri indepartate si plangem dupa iubirea imposibila.

Pentru ce atat efort? E simplu. Pentru secunda in care pui mana pe fructul interzis iti admiri tocurile cu talpa rosie, ajungi in sfarsit pe plaja mult visata ca sa te ....descalti si sa stai fata in fata cu iubirea. Care isi aseaza buzele peste ale tale.

Atunci, amarul devine dulce, iar timpul nu mai e timp.

Cele mai pretioase intimplari din vietile noastre sunt platite in bucati de suflet...

La lupta, deci:)

sursa foto