Să râdem de viaţă

- Te-am visat azi noapte, fifi!

- Si ce făceam?

- Râdeai! Te-am intrebat de ce sau de cine râzi si tu spuneai repetat: râd de viaţă!

Cred că sunt momente când luăm totul prea în tragic. Ne încruntăm prea mult, ne certăm, ne suparăm pe fiecare coadă de la ghişeu, pe o nota mică sau o penalizare la salariu. Cel mai des ne supărăm pe portofel. Când e gol.

Aveam la Brasov un prieten. Conducea o afacere de milioane de euro. Super muncitor, organizat, corect cu angajaţii lui dar şi cu statul român. La un moment dat pentru o presupusă "greşeală" contabilă a fost amendat cu o sumă enormă, câteva sute de milioane de lei. S-a necăjit, dar râdea: " o să treacă, e o greşeală a fiscului şi o să demonstrez asta."

A dat statul in judecată şi a câştigat procesul. Evident, povestea a durat vreo 2 ani.

L-am intrebat:

- Tu nu simţi că o iei razna cu toata birocraţia, cu actele, cu cozile, cu legile care se schimbă peste noapte?

- Fifi, sunt două variante: Poţi să te superi pentru fiecare mizerie în parte si ajungi la nebuni sau poţi să iei totul in glumă şi în râs şi să te gândeşti ce se mai poate întâmpla, ce pot sa îmi mai ceară, ce piedică imi mai pot pune. Râd de penibilul lor. Îmi văd de treaba mea şi fac faţă provocărilor cu zâmbet.

Până la urmă atitudinea face diferenţa. Şi poate ar trebui sa râdem mai mult de viaţa noastră. Măcar din când în când. Pentru că oricum viaţa râde de noi. Zi de zi.