From Paris with love. Richard Clayderman

N-am fost niciodata la Paris. N-a fost sa fie. Nu ca nu as vrea, dar sa spunem ca soarta a fost mereu potrivnica. :))

Stiu ca e orasul combinat cu dragostea prin definitie. O sa vina si ziua aia cind o sa ajung si eu in orasul indragostitilor. Pina atunci insa vine dragostea in Romania. :)

De Richard Clayderman am auzit de copil. Mama era indragostita de muzica lui. Mi-aduc aminte de diminetile perfecte de duminica. Avea mama o caseta cu Clayderman. O ascultam de n ori. Apareau si dramele evident cand " se prindea banda". Ce vremuri...

Si iata ca Richard Clayderman vine in Romania. A mai fost dar l-am ratat de fiecare data. Acum insa mi-am propus sa merg cu mama. Sa-i fac acest cadou minunat cu gandul la copilaria mea. Frumoasa si linistita. Ca muzica lui Clayderman.



Mi se pare important ca Romania a castigat  un loc pe harta muzicii. Faptul ca un artist de talia lui Clayderman vine la noi sa lanseze un spectacol in premiera cu orchestra, balet, zeci de tehnicieni implicati...e ceva. 

Abia astept :)

Ana Maria Gheorghe. Cum ar fi arătat Sophia Loren dacă trăia în România

Ana Maria Gheorghe e o bombă de energie. Doarme 3-4 ore pe noapte si ziua alearga intre televiziune si restaurantul pe care il administreaza. Are un sex appeal devastator şi daca ar fi sa aleg un cuvant care sa o descrie perfect din punctul asta de vedere as spune simplu: e o femeie focoasa.

Prietenii ii spun Sofica, pentru ca seamana cu Sophia Loren, aude asta in fiecare zi. 

Am stat de vorba seara tarziu la Yoshi, am ras mult, eu cu laptopul in brate, ea nerabdatoare dar totusi cu o retinere: mi-e frica ce o sa ma intrebi, dar o sa iti raspund la toate intrebarile, promit!

Va invit sa o cunoasteti pe Ana si va rog ca data viitoare cand vedeti o fata care prezinta vremea la televizor sa nu mai aveti prejudectati. De niciun fel. 

Te intreb direct: Ce le spui celor care se grabesc sa te eticheteze…mda, inca o pisi care prezinta meteo….

( rade in hohote surprinsa de intrebare)

    Fiecare e liber sa creada ce vrea. Eu stiu foarte bine cum sunt ca om si ma intereseaza mai putin etichetele aruncate la intimplare.

Te-a atacat cineva vreodata direct in sensul asta?
    
    Ooo, da!

Si ce-ai facut?

    Nu fac nimic, pur si simplu ma amuz. Mi se pare o pierdere de timp sa stau sa le demonstrez altora cine sunt eu de fapt.

Esti foarte frumoasa. De cate ori ti se spune asta pe zi si cum reactionezi?

    Mi se spune des pentru ca interactionez cu foarte multi oameni in fiecare zi. E magulitor, iti dai seama… Important e sa simti adevarul,  ca daca ti se spune doar de dragul de a ti se spune….

Exista viata dupa divort? 

    Cu siguranta in momentul in care hotarasti sa faci pasul asta incepi o viata noua. Din momentul ala. Iar daca tu esti cel care preia intiativa in sensul asta, viata dupa divort nu poate fi decat mult mai buna.

Eu nu sunt de acord cu tine. Cred ca multi se grabesc si divorteaza apoi regreta. Dupa moarte totusi e al doilea motiv de stres major in viata unui om, indiferent de cine a luat decizia. Nu crezi?

     Nu cred. Eu am divortat pentru ca nu ma mai regaseam in poveste.

Dar in casatorie crezi, e nevoie de acel act, acum ca ai trecut printr-un divort?

     Cred foarte tare in relatia intre doi oameni, in compatibilitate, in chimie, nu hartia e importanta.

Crezi ca dragostea trece prin stomac?

     Da. Cel putin in 2014, da :)

Care a fost cel mai nebunesc gest pe care l-ai facut din iubire?

     M-am casatorit la o luna dupa ce l-am cunoscut.

Acum consideri ca a fost o greseala?

     Nu. E doar o etapa din viata mea, din care am avut foarte multe de invatat. Eu imi facusem o imagine despre casatorie si mi-am dat seama implicata fiind , ca  lucrurile nu stau chiar asa.

Imi dai un exemplu?

     Eu am fost crescuta de parintii mei catre familie, casatorie, copii. Mama imi spunea ca trebuie sa asculti de barbat, esti femeie maritata acum! Si mi-am dat seama ca eu nu pot sa stau la cratita, sa imi pun cenusa in cap si sa astept totul de la el.

Asta e de fapt varianta clasica a casatorie. Tu esti o femeie puternica si super independenta. Asta e o piedica psihica in capul multora barbate?

     Da. M-am lovit de foarte multe ori de asta. Dar in ciuda faptului ca am 2 joburi, apar la tv si am 12 angajati in subordine …ajung acasa si spal, calc si gatesc. Dar, atentie! Pentru ca vreau eu sa fac asta, nu pentru ca mi se cere. Si o fac des pentru ca ma relaxeaza.

De la un barbat vrei sa auzi ceva frumos sau ceva adevarat?

     Ceva adevarat spus frumos. :)

Raspunsul asta e cam diplomat asa. Peste ce minciuna nu ai trece in iubire?

      Nu suport sa fiu inselata.

La cat de frumoasa si desteapta esti tu, ce barbat te-ar insela? Sau crezi ca ei prin definite au asta in ADN?

      Nu cred ca o au neaparat in ADN. Cred ca e de fapt din dorinta de a nu cadea in monotonie. Pentru ca ei nu inseala pentru ca nu te mai doresc sau nu te mai iubesc, ci pentru ca le este teama sa nu se plictiseasca. Ei simt nevoia sa simta ca sunt inca pe piata, au nevoie permanent de confirmari.

Dar poate e si vina femeilor care nu mai depun efort?

      Cu siguranta da. E tipic feminin, dar nu as generaliza.

Cum l-ai cunoscut pe Marius Tuca si cum ai ajuns sa lucrezi pentru el?

      Nimic nu e intimplator. L-am cunoscut cind eram la Intact Media Academy si am fost provocata sa iau un interviu unei persoane care nu a mai aparut de multa vreme pe sticla si bineinteles ca nu am reusit sa obtin interviul, dar am obtinut un prieten pe viata si un job minunat.

Cum e Tuca?

      E un om foarte complex.  Treci de la agonie la extaz fara zona intermediara.

Va spune poezii?

    Da. :) 

Dar nu da autografe…

    Nu, eu nici acum nu am niciun autograf de la el, desi am toate cartile lui.

El e un punct de reper in televiziunea din Romania. Ti-a vandut vreun secret profesional?

     Marius nu vinde secrete. E prea scump! :))) Dar, m-a primit in familia lui, mi-a dat foarte multa incredere in mine si asta se vede atat in viata mea personala cat si in cea profesionala.

Ti-a dat pe mana un restaurant. Cum a venit propunerea?

     Am fost omul potrivit la locul potrivit. El impreuna cu Mircea, asociatul lui pregateau deschiderea Yoshi iar eu imi doream al doilea job. Initial m-am ocupat de negocierea si incheierea contractelor cu furnizorii apoi incet, incet am preluat diverse responsabilitati  .


Ce faci tu mai exact la Yoshi?
  
   Pai mai bine ti-as spune ce nu fac. Nu gatesc. :) In rest, le fac pe toate de la gestionarea veniturilor, la coordonarea personalului, la aprovizionare, la negocierea si incheierea contractelor, angajari. Cind este necesar fac si curat, iau comenzi, debarasez, ma pot numi omul orchestra.

Angajatii sunt majoritatea barbati. Cat de complicat este sa te impui, am vazut ca nu misca in fata ta?

    Nu trebuie sa te impui. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei. E foarte important ca fiecare om care face parte dintr-un un colectiv de genul asta, trebuie sa se simta important, sa stie ca e o piesa dintr-un lego fara de care nu se poate finaliza jocul.

In viata personala , ce trebuie sa faca un barbat ca sa il alegi? Uite, eu cred cu tarie ca de fapt noi ii alegem pe ei, nu invers…

     Clar. Barbatii au tot timpul senzatia ca ei ne aleg, dar de fapt e 100% alegerea femeilor. Am nevoie de un barbat suficient de sensibil care sa imi inteleaga nevoile si suficient de puternic sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Barbatul de langa mine trebuie sa ma faca sa rad, trebuie sa fie extraordinar...dar nu numai o ora! Si asta pentru ca ziua are 24 de ore :))))

Esti dificila?

     Da. Sunt un om pe cat de simplu, pe atat de dificil. Sunt un om care cere mult de la partener pentru ca eu valorez mult...

Esti tiganca si te mandresti cu asta. Cum e cu prejudecatile?

     Nu o spun cu mandrie, dar o spun asumat. Am pus punct unei frumoase povesti de iubire, din cauza prejudecatilor parintilor lui. 


Inima de tiganca…e adevarat ca aveti sangele fierbinte, fierbinte?

    Da. Am auzit ca 90 la suta din barbati isi doresc sa cunoasca o tiganca. ( râde )

Da ce crezi tu ca aveti in plus?

    Daruire. Noi dam tot, asa am fost invatate. 

Ce ti-ar strica ziua? 

    Prostia. Ma tulbura.


Cine ti-a spus prima data ca semeni cu Sofia Loren?

     Regizorul Petru Nastase in 2002 cind am filmat o reclama. N-am inteles prima oara si apoi mi-au spus-o majoritatea oamenilor cu care am lucrat. Mi se spunea Sofica. Acum o iau ca pe cel mai mare compliment.

Sophia Loren spune asa: “ Seductia si senzualitatea constau 50% din ceea ce ai si 50% din ceea ce oamenii cred ca ai. “ Tu ce spui?

     Seductia si senzualitatea sunt cele mai puternice atuuri ale unei femei. O femeie senzuala obtine intotdeauna tot ce isi doreste.

Adica seduce cu usurinta?

     Da. Atat femeile cat si barbatii, in egala masura.

Tot Sophia Loren spunea ca greselile fac parte din datoria pe care o femeie adevarata, ce traieste viata din plin, o plateste surazand. Ce zici?

     Intotdeauna mi-am asumat tot, indiferent daca a fost bine sau rau .

Esti perfectionista?

     Am facut IMA dupa 7 ani de tv pentru ca am avut un moment in care mi-am dat seama ca eu am dat 7 ani frumos la tv dar imi doresc mai mult de atat si eu tot timpul ma tin in priza si imi tot propun targeturi.Asa ca mi-am propus sa prezint stiri si lucrez la asta. :)

Iti place foarte tare sa citesti. Ai vreo lectura care te-a marcat?
   
     Da, o carticica de buzunar. M-am hotarat sa devin prost, Martin Page. Dupa ce am citit prima data carticica asta am intrat in reconfigurarea  traseului vietii mele.


Unde te vezi peste 20 de ani?

     Din punct de vedere profesional ma vad acolo unde acum nici macar nu indraznesc sa visez iar din punct de vedere personal ma vad inconjurata de copii intr-o casa cu terasa, la un pahar de vin pe  niste fotolii comode cu multe carti, o parte deja citite altele asteptandu-si randul si bilete pentru vacante in locuri pe care nu am apucat sa le vad. 

Spune-mi ceva despre tine ce nu ai spus nimanui, niciodata. 

      Nu e un secret, e o dorinta. Imi doresc foarte mult un copil. Este elementul care lipseste ca puzzleul vietii mele sa fie perfect .

Fotografii: Adi Popa
Make up: Corina Ganciulescu
Hair: Silvia Ursu
Locatii: Yoshi, Urbanik

Sa vorbim despre sex. Aveti programare?

Se intilnesc intr-o seara, dupa mult timp, intr-o camera de hotel. Ea ajunge inaintea lui si vrea ca totul sa fie perfect. Camera, lumina, sampania…tot. S-a pregatit intens. Stia exact cu ce se imbraca, ce parfum, ce crema de corp, rujul, lenjeria, incaltarile… Totul trebuie sa fie intr-un mare fel. Doar ca el ajunge mai devreme decat era programat si o prinde nepregatita. Intra in camera de hotel in timp ce ea se  imbraca: ” Nuuuuu, stai, stai ca nu sunt gata. Stai ca nu m-am incaltat, staiiiii!!! “ el zambeste intelegator.  Poate ca voia doar o imbratisare, poate ca voia totul atunci. Dar, nu. Ea alerga adhdist sa se imbrace, sa se machieze, in timp ce el urmarea amuzat toata agitatia. Cumva sparsese vraja, din obsesia scenariul perfect. Pina la urma au trecut cu umor peste moment…Dar,uneori bad timingul poate sa omoare tot. 

Sunt oameni care fac sex programat. Vine seara, vine si pasiunea. Asta dupa ce ea se demachiaza si se cremuieste si el isi punea pijamaua cea mai buna. Sunt altii care au orar, de 2-3 ori pe saptamana si sunt foarte fericiti asa. Cu sexul lor casnic, programat mai ceva ca vizitele la stomatolog.

Mai e si categoria: oriunde si oricand. Stiu cupluri care fac scenarii nebunesti si le respecta de teama sa nu se plictiseasca. Personaje de film, de desene animate, locuri publice…imaginatia nu are limite.

Mi-am intrebat prietenii ce aleg: programarea sau intimplarea? 

Iata raspunsurile barbatilor:

Sex si atat:). Sexul nu prea trebuie gandit rational, trebuie sa fii pe val, daca simti ca vrei lumanari pui lumanari, daca vrei sa faci sex in lift…atunci in lift! :)) si stii cum se zice, pofta vine mancand :))

Intreabarea e complexa. Depinde daca vorbim de sexul cu prietena, nevasta sau sex de tip George Clooney ( Up in the air ) :)))

Hmm...sunt bune ambele variante ...fiecare cu farmecul ei. Dar,parca e mai bun ala cand nu te astepti..si cu cine nu te astepti …

Am avut o iubita care suferea de scenarita. Ba era Alba ca zapada, ba era dentista sau vrajitoarea cea rea. La inceput a fost fun, ma incita, dar dupa un timp devenise ca o rutina. Erau zile cind ajungeam acasa si poate nu aveam chef de sex dar cumva eram obligat de efortul ei….

Merg amandoua, depinde de circumstante :))

Stii cum e fifi? La inceput o faci in orice conditii. Dupa aia  cand pasiunea se mai duce si apar durerile ei de cap, vin si programarile. Sa faci programat mie mi se pare ingrozitor: as dori niste sex miercuri de la 9 se poate? E odios :))

Iata ce spun si fetele:

Hmm…prima varianta pare mai interesanta.

Nimic programat, in general. Dar as condimenta cu cate un scenariu si o regie, din cand in cand.  Cand pasiunea e mare nu mai apuci sa folosesti recuzita pentru ca vrei sa te infrupti cat mai mult din celalat, ce sa mai cauti alte obiecte in jur...mai mult de o sampanie si un body sexy nu vad. Cind e cu scenariu as mai adauga o pereche de stiletto.

Eu sunt foarte timida. Si iubitul meu e foarte netimid.:)) Sexul e total neprogramat, cred ca daca ar fi cu pregatire n-ar mai iesi nimic…

Nu cred in chestia cu programarea si cu super scenariile desi odata cind eram in vacanta in state, ne-am prefacut ca nu ne cunoastem si el m-a agatat intr-un bar. Am ras mult pentru ca barmanul ala précis a crezut ca sunt vreo dama de companie. Eu in rochie de dantela scurta, iubitul la costum…m-a agatat si eu imediat am plecat cu el in camera ))

NU exista sex cu programare. Mai ales sex murdar. Aaaa….daca vrei ca in cartile Sandrei Brown, se poate sa umpli camera cu flori si sa lesini de la miros sau sa risti sa dai foc la casa de la atatea lumanari. Dar, o partida neprevazuta e muuult mai misto. Ca orice surpriza in viata.

Cred ca atunci cind faci un scenariu singura sau cu el, ridici nivelul de asteptare si creste presiunea. Si de multe ori nu iese cum ai vazut tu in filmele cu Sharon Stone :)) Mai bine pe nepregatite…

Concluzie:

Programat sau nu, sexul ramane subiectul cel mai fierbinte de discutii intre fete, dar si de certuri intre parteneri. Putem sa spunem doar atat: cu sau fara prgramare, sex sa fie. Important e ca amandoi sa aiba aceeasi viziune despre dragoste. Pardon, despre sex am vrut sa spun :)))

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Nadina Câmpean. De veghe în lanul de lavandă

* un text de Nadina Câmpean

Când mă apucă dorul de vacanţă, devin enervant de nerăbdătoare. Încep numărătoarea inversă cu o lună înainte, ma documentez zi şi noapte despre locurile pe care trebuie neapărat să le văd, îmi pregătesc în minte ţinute şi îi înnebunesc pe cei din jurul meu care, probabil, zic şi ei rugăciuni să vina vacanţa aia mai repede. Pe scurt, în mintea mea se derulează un film care, de cele mai multe ori, nu are nicio legătură cu realitatea.

Aşa a fost şi vara asta. Am pornit în căutarea vacanţei de vis în Lefkada şi am ajuns în Provence. Din momentul ăla, am început să văd doar mov în faţa ochilor. Am visat lanuri de lavandă şi mi-am făcut o mie de scenarii, inclusiv "şedinţa foto" pentru care mi-am dorit o rochie vaporoasă, musai galbenă. Dar nu mi-am imaginat nicio clipă ce aventură e să ajungi în mijlocul paradisului mov...

Credeam ca găseşti lanuri de lavandă peste tot prin Provence. Nici gând! Sunt câteva zone unde sigur nu dai greş, unde totul e mov în jur iar mirosul te îmbată cu un parfum cum nu a reuşit cineva să creeze până acum. Noi am ales Valensole, zona cea mai apropiată de Vence, locul în care am stat în cele opt zile, şi una dintre cele mai frumoase. Când spun aproape, nu vă imaginaţi că era la o aruncătură de băţ.

Sunt în jur de 160 de kilometri pe Route Napoleon, un drum de munte pe cât de spectaculos, pe atât de dificil de parcurs. Nu aş vrea să creadă cineva că mă plâng, peisajele pe care le-am văzut îmi vor rămâne în minte toată viaţa. Ce-i drept, la fel de vie mi-a rămas în minte şi teama pe care am simţit-o când am văzut prăpastia din dreapta mea...

Vreo trei ore ne-a luat să ajungem la Valensole, dar a meritat. Am făcut doar o scurtă oprire, în Castellane, un orăşel senzaţional, dar ne-a grăbit disperarea mea de a ajunge în lanurile mov. Pe măsură ce scădea numărul de kilometri rămaşi, creştea intensitatea parfumului de lavandă. Am închis aerul condiţionat şi am mers cu geamurile deschise deşi, uneori, aveam impresia că ne vom lua zborul. Micul Fiat 500 şi vântul puternic nu făceau casă bună, dar ce nu face omu' pentru o beţie de lavandă? Aveam o singură temere: că pozele pe care le-am tot admirat în ultimii ani nu au nicio legătură cu realitatea... Greşit, desigur! Am găsit aceleaşi lanuri ordonate, mov şi îmbietoare. 

Valensone, adică Valea Soarelui, e un loc în care ai impresia că timpul a stat în loc. În mijlocul comunei, un bar, cum am văzut numai în filmele cu Louis de Funes, adăpostea mai mulţi localnici care se fereau de căldură şi se răcoreau cu o bere rece. În rest, două-trei magazine de suveniruri şi o linişte la care am tânjit din momentul în care am planificat vacanţa.

Peste tot găseşti lavandă, într-o încercare disperată parcă de a te convinge să nu faci ravagii în lanurile de pe marginea drumului. Câmpurile sunt colorate în mov, în diferite tonuri, iar mirosul de levănţică este atât de puternic încât ai impresia că te ameţeşte uneori. Din loc în loc, în mijlocul lanurilor zăreai câte o casă deloc impunătoare, tipic provensală. Sincer, nu cred că găseşti oameni mai fericiţi şi mai liniştiţi decât cei care locuiesc acolo. Aş dormi afară şi m-aş bucura de parfumul lavandei zi şi noapte... 

Trebuie să recunosc că am avut noroc să-mi împlinesc visul mov pentru că am ajuns oarecum la limită. Începutul lunii august înseamnă şi finalul lanurilor de lavandă, dovadă că erau zone unde era deja tăiată. Dar cineva, acolo sus, a ştiut că voi intra în drepresie pe viaţă dacă bat drumul degeaba. A fost minunat, dar am avut şi o mare surpriză! Nu mi-a spus nimeni de milioanele de albine care ne vor ţine companie. Recunosc, abia apoi am aflat de mierea de lavandă şi am înţeles de ce era plin de stupi în apropierea lor. Dar cui îi păsa de albine după trei ore de condus la peste o mie de metri altitudine? Am considerat "ospitalitatea" lor exagerată, dar am intrat în lanurile de lavandă fără nicio reţinere, doar aveam nişte poze de făcut. 

Şi, după cum spuneam, în cazul meu, socoteala de acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg. De data asta, filmul din mintea mea a fost cu mult sub ceea ce am trăit în Provence. Unde mai pui că am uitat complet de rochia galbenă...

Visam să îmbătrânesc pe Coasta Amalfitană, dar acum sincer nu ştiu ce aş alege aşa că mi-am promis că revin cât mai repede, de mai multe ori, doar am o decizie de luat. Slavă Domnului că nu trebuie să mă grăbesc!

foto: Lightaholic

Intoarcerea la lucrurile simple. Concurs

Update. Castigator este comentariul cu numarul 11.

Alina Mesesan, ai castigat :) astept mail cu datele tale pe fifistie@gmail.com. Felicitari!

O crema buna nu trebuie sa contina parfumuri si tot felul de chimicale, cel putin in opinia mea.

Sapunurile pe care le folosesc sunt toate naturale.

Am aceasta inclinatie pentru tot ce e natural si prietenii mei de la 10 beneficii ma updateaza mereu cu tot ce e nou in materie de cosmetice bio si produse de  ingrijire corporala naturale.

Te provoc la concurs. Intra pe siteul www.10beneficii.ro si spune-mi intr-un comentariu care e produsul natural care iti place cel mai mult si de ce.

Premiul consta intr-un pachet care contine crema de goji, samponul solid de urzica si nuc si sapunul natural de cafea si menta. 

Concursul se incheie miercuri 27 august la ora 24.00.

Castigatorul il aleg prin sistemul random. org si il anunt aici joi 28 august la ora 10.00

Succes!

O poveste despre sărăcie şi umilinţă

Macelaria e plina ochi.

Lumea pestrita inainte de plecare la iarba verde. Oamenii cumpara carnati, mici, carnuri mari si multe. In  fata mea la coada e o fata. Nu cred ca are mai mult de 10-12 ani. Poarta un tricou alb si o fusta roz decolorata de soare. Par vechi dar sunt foarte curate. Pe cap are o basma. Cauta pe cineva din priviri. Apare mama ei. Si ea tot cu basma pe cap. Au fost la biserica amandoua. Simt mirosul de mir. Femeia are in mana o franzela. Ajung sa comande: 
- Ce doriti?
- Trei crenvusti.
- Doar trei ? ( vanzatoarea romanca aroganta prin definitie, nu are sens sa mai insist)
- Da, raspunde femeia cu capul plecat asa usor de rusine.

Si atunci fata catre mama soptind: mama…extra. Femeia: nu, nu lasa asa...

Copila isi ridica privirea si cu glas hotarat spune:
- Da, tanti!  Vrem DOAR 3 crenvusti. DAR sa fie extra!
Si si-a prins mama de mana…


M-am uitat la copilul acela frumos si am stiu cat o sa lupte ca sa ajunga cat mai sus ca sa uite momentele de umilinta.

Mi-a ramas in minte fermitatea glasului. Si lipsa de sfiala. Copiii au un mare avantaj in fata noastra: sinceritatea intacta. Necenzurata.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

sursa foto, aici.

Despre griji

Discutie saptamana trecuta la telefon:

- Ce faci Maria?
- Bine, am un secret. ( e laitmotivul copilariei treaba asta cu secretele )
- Ce secret?
- Ei mama, am si eu ca orice om secretele si grijile mele. 
- Grijile? Dar ai tu habar ce-s alea griji?
- Mda, nu chiar. O sa aflu la 12 ani.

Cumva, in mintea ei a intrat ideea ca la 12 ani o sa fie matura. Si asociaza maturitatea cu grijile.


Mi-aduc aminte de copilaria mea. Cind o vedeam pe mama ingandurata. Si nu intelegeam. Nu stiam eu ce-s alea griji, necazuri. Ma tineau departe de ele. Imi faceau toate poftele si nu asistam la discutii despre problemele de zi cu zi: " Vreau si eu sa stiu ce se intimpla. Las ca te faci tu mare si o sa ai timp de de astea."  Trageam cu urechea pe la usi si auzeam discutiile mai mult sau mai putin grave. Cand mi se parea ca e nasol ce aud fugeam in camera mea si ascultam brusc sfatul parintesc. Nu, nu e  treaba mea pina la urma si imi vedeam de jocurile si papusile mele.

O viata fara griji e ca un mare premiu la loterie. Toti visam la asta. Cei mai multi dintre noi nu ne luam niciodata bilet. Unii nu avem sansa, altii nici măcar nu ne punem problema.

Ochii care nu se văd se uită? Depinde de ochi

- Maria, daca doi oameni se iubesc si unul sta intr-o tara si celalalt in alta tara, la mii de kilometri distanta, cat timp poate sa reziste relatia?
 - Mult!
 - Cat de mult? 
- 100 de ani!
 - Cum asa?
 - Pai daca se iubesc rezista mult si bine!

Cam asa gandesti la 5 ani. Roz. Diafan ca norii care ne despart si care transforma niste km ...din matematica… in poezie. 

Ulterior in viata realizezi ca nu tot ce zboara se maninca. Ca doar nu o sa mananci tocmai avionul care te duce la el. Foarte putini sunt cei care cred in povestile la distanta. Am fost invatati sa credem ca ochii care nu se vad se uita. Eu as zice ca depinde de ochi. Si de cat de buna iti e memoria. Nu dioptria. Desigur, multi s-au fript visand la sufletulpereche de peste mari si tari in timp ce obiectul iubirii isi gasise o dragoste din localitate.

La intrebarea care e cel mai important lucru intr-o relatie la distanta pentru ca povestea sa reziste primul raspuns a fost aproape unanim: INCREDEREA.  Ma rog. Eu cred ca cea mai importanta e dragostea. Aia cu nabadai. Si mai e si soarta ca daca e sa fie ,daca nu, nu. Ar fi si timingul. Pentru că o iubire intre doua aeroporturi e palpitantă, dar daca ne trezim brusc ca nu suntem pe acelasi fus orar?

Ce spun oamenii? Unii dau sanse... altii exclud din start că  genul asta de poveste poate rezista. Care este insa cel mai important lucru pentru ca povestea sa mearga mai departe? Mi-am intrebat prietenii si iata ce spun ei: 

Sentimentele. Daca exista. Si mplicarea, desigur.

Acelasi lucru (sau aceleasi lucruri) are contează și într-o relație "de aproape": încrederea și comunicarea.

Am avut o prietena in copilărie. Bianca o cheamă. Eram colege de banca si eram bune prietene. Când am inceput sa mergem la chefuri aveam mereu probleme cu părintii. Nu ne prea lăsau. Si ni s-a intamplat de multe ori sa nu avem planuri de bataie când venea vorba de textele ce trebuiau servite alor nostri. Si in mai toate ocaziile de genul asta... noi ne uitam una la alta si începeam sa mintim. Fara sa fi vorbit in prealabil. Ne completat reciproc poveştile de ajungeam sa convingem pe toti. Da, o sa imi spui, dar asta nu are legatura cu intrebarea. Voi eraţi zi de zi impreuna si va cunosteati bine. Era normal sa se intample asa Si poate ai dreptate. Dar am regăsit-o peste foarte multi ani pe facebook. Am povestit pe mesagerie asta stupida si... ne-am dat seama ca acel ceva dintre noi a ramas acolo. Chit ca nu ne-am intalnit de mai bine de 20 de ani. Si acum suntem mature si responsabile cu copii in dotare Dar acel ceva... pe care l-am descoperit intre noi in copilărie... e tot acolo. Si daca ne-am vedea la o cafea, probabil nu ne-ar lua mai mult de jumate de ora sa ne spunem ce avem. Fiindca cele mai de pret lucruri nu necesită cuvinte, părerea mea ...

Joaca! Relatia să fie întreţinută cu jocuri. Sa se surprindă!

Dragostea.

Respectul.

Voinţa.

Sa fii onest cu celalalt si realist. Si sa nu pleci urechea la vorbele celor din jur. Este intre tine si el, iti spune cineva care a facut naveta Bucuresti Sofia 3 ani.

Atractia si increderea, in aceeasi masura.

Increderea in celalalt mi se pare esentiala pentru ca o relatie la distanta sa poata rezista. Si, evident, e important sa existe iubire adevarata intre cei doi.

In relatia noastra au fost importante: increderea reciproca, siguranta de sine, comunicarea si biletele de tren ieftine. Da' a fost amu 15 ani maica. Ne sunam de pe fix cu minutele numarate. Nush in epoca feisbucului cum mai au tinerii astia loc sa isi imagineze ce face celalat din moment ce postam pe facebook si de la buda.

 Fifi, nu exista relatii la distanta! 

Soarta!  Chiar azi am vorbit cu fosta mea relatie la distanta si ma intrebam de ce nu a mers? Pentru ca nu a fost sa fie. In esenta despre asta e vorba in toate relatiile.

Comunicarea, cred. Sincer? Nu prea cred intr-o relatie la distanta. Nu pot explica...eu am avea nevoie de ochii ei, gustul, parfumul, tactil si asa mai departe. Am avut o relatie la distanta si mai mult de 3 luni nu a durat:)))(nu din partea mea clar eu eram indragostit prajit :)) ) As zice ca e importanta comunicarea sa ne spunem ce simtim si ce ne deranjeaza si sa fim disponibili sa facem o nebunie.

 Sa nu uiti ca cel pe care l-ai lăsat acasă sau cel care a plecat e chiar omul acela pe care il știi tu!

Sunt ferm convinsa ca si cea mai puternica relatie cedeaza la un moment dat din cauza distantei...

Comunicarea e cea mai importanta. Cand il simti "acolo", e tot ce conteaza. Cum adica cand il simti acolo? Adica iti acorda atentie, e receptiv si faceti planuri impreuna.

Am trecut prin asta cumva si nu cred din start ca exista o relatie la distanta. Daca relatia se intrerupe pe termen scurt, cateva luni, poate e ok. Dar nu exista relatie la distanta din punctul meu de vedere. De ce? Pentru ca nu esti acolo, nu e acolo... Uneori simti nevoie de o mica mangaiere. Si atat. Toata tehnologia asta, skype etc, nu pot oferi ce iti ofera cineva care e fizic langa tine...

Exista oameni de care te simti apropiat in ciuda distantei. Si cred ca e din cauza faptului ca esti un pic ca ei. Si ei sunt un pic ca tine. Atunci când ai asta, acele câteva puncte comune, esti capabil sa vezi dincolo de tot ceea ce spun sau ceea ce fac. Nu stiu daca am dreptate, dar cred ca trebuie sa ai o lungime de unda comuna cu cineva ca sa-i fii sau sa-ti fie apropiat.

 
Cred ca cel mai important lucru este sa fii realist. Sa n-ai pretentii aberante. Ca in filmul ala cu clooney cand el s-a dus la usa ei si a stricat tot. Altfel, poate sa fie excintant si incitant. Nu te plictisesti niciodata. Obosesti, dar nu ai cum sa te plictisesti. 

 Concluzie:

O relatie la distanta are beneficiile ei. Pentru ca fiecare reintilnire e un nou inceput. Cu roiul aferent de fluturi in stomac. Dai mereu restart si iei dragostea de la zero. Alergi disperat sa ajungi lac de apa la intalnire. Ultima suta de metri e cea mai grea. Incerci sa pari fresh, desi in realitate n-ai pus geana pe geana toata noaptea. Ca sa nu mai zic de pasiune, cum e ea pasiunea ....atunci cind preludiul e de zile sau luni 
intregi. Cred ca distanta e un afrodisiac puternic, dar ....cred si ca din cand in cand ai nevoie de atingeri pentru ca altfel departarea te face sa uiti pina la urma de ce iubesti si pe cine. Tine de simturi si de acele momente ochi in ochi. In caz contrar norii isi pierd nuanţa de roz.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Mihaela Calin. In viata aleg cu mintea, dar imi intreb intotdeauna si sufletul ce parere are

Mihaela Calin nu e Cenusareasa. Nici macar Cenusareasa moderna. N-a asteptat vreun print cu un pantof sa o scoata pe scena vietii. 

E o femeie puternica si hotarata care a reusit in viata strict prin munca ei si se mandreste ca nu a fost loc de compromisuri pe traseul profesional. 

Nu vorbeste prea usor de viata ei personala si daca dai o cautare pe google imaginile pe care le gasesti cu ea sunt de la pupitrul stirilor. 

A fost o provocare pentru mine sa o conving sa se lase fotografiata in posturi cu care nu e obisnuita si sa raspunda la intrebari la care n-a raspuns niciodata.

Va invit sa o cunoasteti pe Mihaela Calin asa cum e ea in viata de zi cu zi, dincolo de pupitrul Observatorului

-  Adevar sau provocare?

  Pfuiii… Adevar! ( dupa fix o secunda de gandire )

De ce nu te vezi frumoasa?

Niciodata nu am crezut despre mine ca sunt urata. Niciodata, niciodata. Dar am considerat ca frumusetea este un dar de la Dumnezeu. I-am multumit pentru asta si m-am gandit in ce fel pot sa fiu eu un om mai bun. Si am incercat sa fiu mai inteleapta, mai rabdatoare, mai toleranta.

Ok, ai incercat sa imbunatatesti anumite lucruri, dar totusi frumoasa nu te-ai vazut, in sensul cunoscut al frumusetii. Si cind cineva iti spune ca esti frumoasa zici repede: nu, nu! De ce? Ti se pare ceva superficial?

Nu, nu mi se pare ceva superficial. Poate ca este si o chestiune de pudoare.

- Zi de zi,  cind te asezi la pupitrul stirilor la ce te gandesti? Vreau primul gand!

"Ceea ce urmeaza sa face eu acum este cel mai important lucru din lume. Pentru mine si pentru cei care ma privesc." Asa gandesc, in felul acesta simt ca se creeaza o conexiune. Niciodata nu am putut sa imi imaginez ca vorbesc cu mama, sau cu o prietena, sau ca ma urmaresc sefii, mi se pare ca nu are legatura cu ce fac eu acolo, cu relatia mea cu cei care ma privesc.  Superstitii nu am si m-am ferit sa am pentru ca meseria asta nu trebuie sa cunoasca rutina. Acum pot sa fiu la pupitrul stirilor, peste 3 ore pot sa fiu la live in Piata Universitatii sau sa fac o plasma. Deci superstii gen pisica neagra, nu. Doar in mine caut stabilitatea si consecventa. Daca ma balbai la primul cuvant nu, nu inseamna ca ma voi balbai tot jurnalul. :)

- Cum s-a schimbat viata ta de cand prezinti stirile? Exista o popularitate, lumea te recunoaste pe strada. Ce simti despre asta?

In viata privata sunt un om absolut normal si cred ca niciun om normal nu se uita sa vada daca alti oameni se uita la el. Fac firesc lucruri, nu simt o presiune, nu ma simt urmarita. Cred ca viata publica aduce foarte multe beneficii. Ca orice lucru insa vine si cu niste parti care sunt mai putin placute. Mi le asum si nu mi se pare corect sa ma plang. 

- Care ar fi beneficiile?

De exemplu, faptul ca ajungi sa cunosti oameni la care nu ai fi avut acces niciodata. Ajungi la evenimente la care nici nu visai. Spre exemplu, la ziua regelui la Palatul Elisabeta. L-am cunoscut pe Marius Tuca, nu pierdeam nicio emisiune de-a lui si datorita acelor emisiuni eu am decis ca vreau sa fiu ziarist. Uite, la primul eveniment in trust dupa ce am devenit prezentatoare,  mi-am facut o fotografie cu Sandra ( Alessandra Stoicescu ). Mamei mele,  cind a vazut fotografia… i s-au umplut ochii de lacrimi si mi-a zis: mami, langa ce oameni esti… Are si acum poza printata, pusa in geamul mobilei din bucatarie, acasa la Turnu Severin. Un lucru foarte important pentru mine este ca datorita meserie mele, uneori pot schimba lucrurile. Nu sunt ca un om care obisnuieste sa se planga, dar stie ca nu poate schimba nimic. Eu CRED ca pot imbunatati ceva in jurul meu si incep prin exemplul personal. Asta ma face sa imi traiesc viata frumos, sa nu ma las pe tanjeala. Si totul porneste de la responsabilitatea mea ca jurnalist.

-  Ce nu ai face niciodata?

In primul rand nu as spune niciodata NICIODATA :).  Dar, as zice despre mine ca nu mi-am dorit in niciun moment din viata sa experimentez tot ce se poate, nici macar in zbuciumata adolescenta. Pur si simplu despre unele lucruri nu am curiozitati. Da, stiu ca e cool si suna bine in interviuri, dar nu as face niciodata sporturi extreme. Nu vad rostul.  

-  De ce iti e frica?

Ma tem de o clipa aceea de fatalitate. Poate ca este deformare profesionala, da, stiu, am vazut prea multe stiri, dar sunt prudenta in multe situatii pentru ca stiu ca poti plati o clipa de prostie foarte scump. Poate chiar cu viata ta sau a altora. Ca sa iti dau un exemplu, chiar si cand ma grabesc, sunt foarte atenta la pietoni. E cumplit sa vrei sa dau o clipa inapoi, doar o clipa.

La ce sunt buni banii?

Din punctul meu de vedere banii sunt buni la doua lucruri: sa calatoresti, e cea mai buna investitie, si sa ii dai acelora  a caror viata depinde de ei. Atat! In rest, nu prea judec lucrurile prin prisma banilor. Am intalnit oameni saraci si rautaciosi, invidiosi, dar si oameni bogati, foarte bogati, de cea mai joasa speta. In acelasi timp, am vazut oameni cu multi bani care au schimbat viata unor oameni, fata unui oras sau imaginea unei tari si care nu au uitat nicio clipa ca nu totul se poate cumpara. Stii care imi plac cel mai mult? Cei care au putine lucruri materiale, dar sunt foarte fericiti, au sufletul plin de viata lor. Ma facineaza aceasta pofta de viata, dincolo de bani, de statut, de orice. 

-  De ce tii sa fii diva discreta, cu gulerasul apretat, intr-o lume in care cele mai multe femei care apar la televizor cauta expunerea cu orice pret?

Nu am treaba cu expunerea lor. Eu asa sunt , asa ma simt comfortabil, nu e vreo strategie.

-  Cum e Mihaela Calin acasa? Mai sta la cratita macar din cand in cand?

Bineinteles. Imi place sa gatesc. Gateam foarte mult cand lucram la matinal pentru ca eram libera toata ziua, dar si acum imi place sa stau in bucatarie. Imi place sa stau acasa, "in cuib". Am perioade in care ies mai mult, dar sunt si perioade lungi in care imi gasesc linistea acasa. Daca am o perioada mai stresanta, imi rezerv o zi in care fac curatenie generala. Frec parchetul si imi asez gandurile. Stiu ca nu te asteptai sa auzi asta, dar te provoc sa incerci. E mai bine ca la sala! 

-  Ai 30 de ani. S-au scris carti despre criza femeii la 30 de ani. O simti?

Se spune ca femeia la 30 de ani este suficient de tanara dar si de inteleapta incat sa realizeze tot ce isi doreste. Mie asta mi s-a intimplat la 20 de ani. Acum fac planuri.

 Barfa este o boala a societatii. Ce faci cind afli ca oamenii te vorbesc de rau?

Ma afecteaza. Stiu insa ca e anormal sa crezi sau sa speri ca toata lumea te iubeste.

In ce masura te afecteaza. Cum reactionezi?

Daca sunt oameni de care chiar imi pasa incerc sa imi dau seama unde gresesc eu de ma percep ei asa, mai ales cand eu stiu ca ce am auzit de la ei e foarte putin adevarat. Tuturor ni se mai intampla sa lasam impresia gresita. Daca nu sunt oameni foarte apropiati, las lucrurile asa. Pana la urma e dreptul lor sa nu ma placa, nici eu nu plac pe toata lumea, dar nu permit sa se poarte incorect sau mojic.

In viata alegi cu sufletul sau cu mintea?

Aleg cu mintea, dar imi intreb intotdeauna si sufletul ce parere are.

Ce te face fericita?

Faptul ca eu imi traiesc viata fix asa cum am decis.

Ce te scoate din minti? Reformulez: ce te enerveaza?

Vorba multa. Oamenii care vorbesc ei despre ei. Nu imi plac oamenii care bat toba, ci cei care se dezvaluie prin ochii celorlalti. Ce ma mai enerveaza?... dezordinea, goana dupa shopping, sa duc masina la service sau la spalatorie. 

Cat de tare te superi pe tine cand gresesti? 

Foaaaarte tare!!!

De ce, nu ai voie? Toti oamenii gresesc.

Uneori sunt suparata pe mine mult timp in  urma unei greseli. Sunt putini oameni care fac greseli originale. Oamenii fac aceleasi si aceleasi greseli. Pentru ca nu gandesc inainte. Si asta ma enerveaza.

Daca maine te-ai lasa de televiziune ce ai face ?  

Daca nu ar fi televiziunea, mi-ar placea sa lucrez la o editura. Sa citesc mereu, sa aleg, sa recomand. Imi place influenta asta subtila pe care o poti aduce in viata oamenilor. Si imi place asta pentru ca imi amintesc cum m-au influentat pe mine cei care mi-au recomandat carti cu caldura. Sau cu un pragmatism care suna a provocare. Ar suna bine colectia "Raftul Mihaelei" :) Mi-a zburat gandul pentru ca stiu ce lucruri minunate a adus in viata oamenilor "Raftul Denisei"... Comanescu. 

- Lucrezi in echipa cu 8 femei. Suna periculos..:)

Cand eram la matinal, lucram intr-o echipa de barbati. Sincer, cred ca ma protejau uneori si intotdeauna am apreciat asta. Cu barbatii e simplu, la ei totul tine de ierarhie. Cei care aveau o pozitie superioara tineau doar sa fac ce spun ei. Cei fata de care aveam eu o pozitie superioara, luau directivele mele simplu, fara orgolii. Cu femeile nu e asa, cu femeile trebuie sa stabilesti parteneriate. Eu nu sunt foarte buna la parteneriate, asa ca am legat prietenii. Cei doi editori, Theodora Massini si Bianca Morus, si producatorul Leocadia Tonita imi sunt prietene bune, iesim impreuna si ne povestim lucruri personale. Ne consultam in fiecare decizie care tine de jurnale. Cei doi redactori, Catalina Patru si Lidia Bobes sunt sursele mele de informare, le consult mereu atunci cand scriu, atunci cand nu imi e clar un subiect. Mai nou, suntem "surori de inele". Theo a cumparat inele identice pentru toate si le purtam spre amuzamentul colegilor si al nostru. :) Nu cred ca relatiile de serviciu sunt strict profesionale, cam asa stau lucrurile in toata redactia Observator, evident dupa o selectie in functie de compatibilitati intre oameni.

Cele mai bune 3 sfaturi din viata ta care au fost si de la cine le-ai primit?

De la mama am primit doua sfaturi pe care nu le uit toata viata: sa am grija de mine si  sa am banul meu in portofel. Bunica mea m-a invatat sa fiu curata si ordonata. Imi amintesc cum venea din sat acasa si spunea: Doamneee, ce cuminte sunt. De ce mama? Doamneeee, ce femei naroade, ce le mai spun gurile, ce prostii vorbesc.

Fratele tau Laurentiu lucreaza ca editor de imagine in echipa Observatorului. Are o problema cu faptul ca toata lumea il identifica ca fratele tau?

Multa vreme cei mai multi dintre colegi nu stiau ca Laurentiu este fratele meu. Asta pentru ca noi am avut un concept: fiecare cum isi asterne, asa doarme. Am incercat sa nu cumva sa ii influentez viata la serviciu nici in sens pozitiv, dar nici in sens negativ. Nu am vrut ca cineva sa ii faca vreo favoare pentru ca e fratele Mihaelei Calin, dar nu am vrut nici ca vreun sentiment negativ fata de mine sa se rasfranga asupra lui. In ceea ce il priveste pe el, nu mi-a spus niciodata ca simte vreo presiune. Pentru el sunt doar sora lui, si la serviciu, si acasa.

- Esti trainer la IMA. Cum arata viitorul presei?

Cred ca viitorul presei suna foarte bine, si unul dintre cele mai importante argumente este ca deja activitatea jurnalistilor este tot mai demitizata. Atunci cand oamenii, publicul, isi imagineaza ca jurnalistii sunt niste zei, iar presa este o activitate care se ocupa cu adevarul filosofic si cu dreptatea absoluta, atunci e mult loc de manipulare. La Intact Media Academy sunt traineri unii dintre cei mai importanti jurnalisti din Romania. Primul lucru pe care il invata cei care ajung la cursuri este ca noi nu suntem niste zei, niste vedete, suntem niste profesionisti. E alta discutie, e alta paradigma. Eu am simtit in facultate de exemplu ca vedetismul asta al jurnalismului este frustrant si apoi am inteles ca este neintemeiat. Sandra Stoicescu este trainer acolo nu pentru ca o cunoaste toata tara, ci pentru ca e un jurnalist cu o experienta remarcabila in Romania. Carmen Avram are ce da mai departe nu pentru ca o stie lumea de la televizor, ci pentru ca umbla pe drumuri neumblate in presa din Romania. Incet-incet intelegem ca imaginea conteaza, dar e doar un accesoriu, si acesta este viitorul presei romanesti.

Ai avut momente in viata cand ai simtit ca ti se potriveste zicala: matza blanda zgarie rau?

Nu imi plac iesirile temperamentale, desi mi s-a mai intamplat sa ma port asa. Nu am ajuns insa la acest comportament gandind ca trebuie sa "zgarii", argumentele mele au fost cu totul altele. Si aproape intotdeauna am avut grija sa reglez situatia cu scuze sau explicatii. Nu ma pasioneaza "asteptatul oamenilor la cotitura".

Esti o persoana extrem de low profile, dar totusi as vrea sa vorbim putin despre...cum stai cu dragostea?

Viata mea privata nu e secreta, e doar discreta. Este in viata mea un om special. Oamenii vorbesc foarte mult despre relatii. O relatie nu e intotdeauna cum ai visat. Eu nu ma vedeam niciodata pe mine intr-o relatie la distanta. Cand gasesti omul potrivit privesti insa altfel coordonatele de timp si distanta. 

E complicata totusi o relatie la distanta….

Da, e dificil. Dar eu cred in happy end. 

Cum e el?

El spune ca eu sunt varianta lui feminina. 

Si tu ce spui?

 Ca are dreptate. :)Suntem doi oameni care vorba cantecului: gandim la fel, simtim la fel…

Peste ce greseli nu ai trece in dragoste?

Doar una? Sa simt ca nu mai contez. Adica nu ii mai pasa, nu mai asculta, nu te mai surpinde, nici macar nu te mai enerveaza. Sa ajungem la stadiul de frati pentru mine este intolerabil. Dar pe de alta parte stiu familii in care oamenii traiesc cam asa si le e bine. Si de asemena nu pot accepta sa ma simt umilita, adica nu ca gresesti ceva, dar ma pui in situatii in care oamenii gandesc "vai, saraca, daca ar sti ea". Stiu trist de multe astfel de cazuri.

- Ce vrei sa auzi de la un barbat? Ceva frumos sau ceva adevarat?

Evident ca imi place sa aud vorbe frumoase, dar daca sunt mincinoase nu imi trebuie. As fi zis ca prefer adevarul, dar as fi ipocrita. Uneori adevarul ma doare. Echilibrul acela al delicatetii pe care l-am vazut in putine relatii, si alea trecusera deja de nunta de argint, mi se pare incredibil. Cand stii ca adevarul nu este un lucru vital, dar sigur jigneste sau raneste, taci. Nu ii spune ca sforaie, va nega, vor aparea contrazicerile si cearta. Chiar are rost?... 

Crezi ca sexul e supraevaluat, crezi ca lumea vorbeste prea mult despre asta?

Nu cred ca sexul e supraevaluat dar chiar cred ca oamenii vorbesc prea mult despre asta.

E ceva ce nu te-am intrebat si ai fi vrut sa te intreb?

Nu. Sunt foarte multe lucruri despre care nu as fi vrut sa ma intrebi si totusi m-ai intrebat. Plus ca as fi vrut sa iti spun ca rosu e culoarea mea preferata! ( hohote de ras )

Fotografii: Adi Popa
Machiaj: Daniela Barbur
Vestimentatie: Clothes Boutique
Incaltaminte: Why Denis
Locatie: Promenada