Despre griji

Discutie saptamana trecuta la telefon:

- Ce faci Maria?
- Bine, am un secret. ( e laitmotivul copilariei treaba asta cu secretele )
- Ce secret?
- Ei mama, am si eu ca orice om secretele si grijile mele. 
- Grijile? Dar ai tu habar ce-s alea griji?
- Mda, nu chiar. O sa aflu la 12 ani.

Cumva, in mintea ei a intrat ideea ca la 12 ani o sa fie matura. Si asociaza maturitatea cu grijile.


Mi-aduc aminte de copilaria mea. Cind o vedeam pe mama ingandurata. Si nu intelegeam. Nu stiam eu ce-s alea griji, necazuri. Ma tineau departe de ele. Imi faceau toate poftele si nu asistam la discutii despre problemele de zi cu zi: " Vreau si eu sa stiu ce se intimpla. Las ca te faci tu mare si o sa ai timp de de astea."  Trageam cu urechea pe la usi si auzeam discutiile mai mult sau mai putin grave. Cand mi se parea ca e nasol ce aud fugeam in camera mea si ascultam brusc sfatul parintesc. Nu, nu e  treaba mea pina la urma si imi vedeam de jocurile si papusile mele.

O viata fara griji e ca un mare premiu la loterie. Toti visam la asta. Cei mai multi dintre noi nu ne luam niciodata bilet. Unii nu avem sansa, altii nici măcar nu ne punem problema.