Plouă. Ea are 18 ani si alearga prin ploaia nestingherita. Hainele i se lipesc de corp, ii curg stropii nebuni pe fata, dar ei nu pasa. Rade si se bucura. Ca un copil nebun. E singură, prea devreme pentru vreo iubire.
Plouă tare. Ea are 25 de ani si sare din balta in balta, incercand sa uite prima mare dezamagire din viata ei amoroasa. E singura dar plina de speranta.
Plouă. Ea are deja o varsta la care e femeie. Stă pe o terasa pustie, pe o strada faimoasa, e noapte si putinii trecatori se grabesc sa ajunga acasa, sa uite de ploaie. Ea, nu. Sta cu picioarele intinse. Pentru prima data nu e singura. El ii tine talpile in palma asa cum nimeni nu a mai facut-o. Nu pentru ca nu ar fi vrut ci pentru ca ea nu a mai lasat pe nimeni sa faca asta. Lui nu-i place ploaia, dar acum nu il deranjeaza pentru ca e acolo o liniste nestanjenitoare intre ei care il face sa uite ca e frig. Deodata trece un copil fugind si tipand cit il tine gura: this is novembar rain!
Ploua in continuare. Ea se urca in taxi si se lipeste de el. Barbatul zbarlit tot de frig tresare, dar nu se împotrivește. Îndură, deși țipă nu, nu,nu... mi-e frig. Ajung in apartamentul perfect mobilat, unde in bucatarie, prin peretele de sticla se vede tot orasul. Ea se opreste in fata geamului sa mai admire putin ploaia ei iubită. El o ia in brate si stau asa minute in sir. E o tandrete acolo care n-are nevoie de cuvinte...
Ploua. In orasul ploilor ea merge pe strada. Mana in mana cu el. Ea uitandu-se spre cer, el sub umbrelă. Fericirea rezistă.
Plouă. Lumea injură. Traficul blocat. Ea râde. Se uita spre cer si lasă ploaia sa își facă treaba. El e departe. Se uita spre cer. E senin. Asa cum ii place lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu