Shoes and the city

Flat, cu toc mic, platforma sau cu tocuri de 12. Sunt pantofi pe care i-am strans. Pe unii i-am purtat pina i-am rupt. Altii nici nu i-am scos din cutie. Ma mai uitam la ei si le spuneam: Inca nu a venit timpul vostru.

Cand faceam teren ca reporter tin minte ca purtam fuste conice si tocuri de 10.

Apoi, am trecut in redactie la munca de birou. Tocurile au pierit parca sub birocratia muncii.

Ani la rand, am avut zvacniri. O zi, doua pe an purtam tocuri. Comentariile din jur erau acide: ahhh, ti-ai luat amant lasam tocurile si amantul imaginar disparea imediat si din ochiul publicului.

Azi am scos din debara toate perechile de pantofi.

Contrar asteptarilor, domina pantofii cu toc. Pantofi superbi, care imi fac glezna fina ( nucanuasaveanistegleznesuperfine).

Rosii. Negri. Gri. Cognac. Putini de strada, majoritatea de seara. Sipantofiiceimaipantofi. De dormitor.  Cu toc de 13,5 cm din lac rosu. Rosu ca dragostea aia nebuna de iti ia mintile.

Oare de unde nebunia asta cu pantofii? 

Fiecare femeie are in sertarele mintii ei un dressing plin:   pantofi fetis, pantofi de mers pe strada,  pantofi de sedinta sau de fugit in lume, pantofi de sex, pantofi, pantofi peste tot.

Am auzit de atatea ori expresia: " Mi i-am luat. Nu am putut sa rezist. Da, nu aveam bani dar parca ma strigau…."

Sa fie adictie, sa fie moft?

I-am randuit frumos si le-am comunicat: it’s time. Si daca ma ascultati si nu-mi scrantiti gleznele, maine dimineata la prima ora aduc intariri. Am vazut eu in weekend la Promenada niste sandale culoarea vantului turbat, numai bune de fugit in lume…