" Dumnezeu ne dă totul cu un motiv". Povestea Andreei. Viaţa după cancer

*text de Andreea Sumanu

Cancer limfatic.

Un diagnostic dur. O cumpănă pe care am primit-o cadou la 30 de ani. În mintea mea totul parcă se ruina cu fiecare investigaţie a medicilor.

Nu ştiam exact ce urmează, dar eram conştientă că nu va fi deloc uşor. Mi-am luat inima în dinţi şi am păşit pe acest drum al degradării fizice.

Am văzut cum în urma mea rămân lucruri care pentru un om sănătos par "acele chestii fireşti"! Ce poate fi mai dureros pentru o femeie? Să rămănă fără păr! Fără coafuri sofisticate. Am strâns din dinţi şi am spus: „Trec şi peste asta"! Mi-am cumpărat o perucă şi "eram ca nouă", doar urmele au rămas. Mi-am dat seama că fardurile nu rezolvă problema şi am început să accept tot ce "nemernica boală" mi-a dat.

Au trecut ore, zile, luni. Momente de cumpănă, momente de bine. Le-am trăit pe toate.

M-am întrebat: unde şi cu ce am greşit?! Nu am găsit imediat un răspuns clar, dar îmi aduc aminte că cineva îmi spunea: "Munceşti mult, plăteşti mult, te ignori, nu te iubeşti".

Nu am înţeles nici când boala m-a copleşit. Credeam că acest blestem a căzut la întâmplare. Dar, nu. A căzut fix unde trebuia! Fix în momentul în care eu m-am pierdut pe mine! Când am uitat să trăiesc şi să mă bucur că sunt aşa cum sunt! Cum să fii acceptat şi iubit dacă nu te accepţi şi nu te iubeşti pe tine însuţi? Cum?!... Crud sau nu, am acceptat. Dumnezeu ne dă totul cu un motiv.

Însă în asemenea momente, când răul te copleşeşte, apar îngerii. Sunt oameni, să ştiţi! Priviţi-i în ochi!

Îngerul meu păzitor l-a trimis pe Iulian la mine atunci când eram la pământ. Dumnezeu a decis sa ma salveze. Iar Dana mi l-a adus pe Iulian în ziua în care am ieşit de la terapie intensivă. El este bioenergoterapeut şi psihoterapeut.

Am început prin a înţelege în primul rând de la ce s-a declanşat totul. Se spune că bolile de sânge sunt bolile oamenilor trişti. Aşa e. Nu eram mulţumită de viaţa mea, de mine. Munceam ca să plătesc chirie, rate, facturi etc. Puneam mult prea mult preţ pe lucrurile materiale. Aşa că viaţa s-a gândit să-mi dea o lecţie.

Iulian a luptat alături de mine şi m-a învăţat foarte multe. Printre acestea....să iubesc şi să-i ajut pe cei din jurul meu. Aşa cum pot.

Am trecut prin grele suferinţe, e drept. Chimioterapie, efectele ei....stare de greaţă permanentă, lipsa de vlagă, săptămâni întregi petrecute pe patul de spital. Dar totul pare undeva departe acum. 

Tumora de 12 centimetri din spatele traheei a dispărut extrem de repede. După doar patru şedinţe de chimioterapie. Medicii spun că a fost o vindecare miraculoasă. Eu ştiu că a fost Dumnezeu care a lucrat prin mâinile lui Iulian. El a fost în permanenţă lângă mine. La fel şi Dana. Doi OAMENI pe care o să-i iubesc şi o să-i preţuiesc toată viaţa.

Şi nu aş mai scrie această poveste acum dacă nu era lângă mine ... MAMA! Şi-a abandonat propria viaţă ca să mi-o salveze pe a mea. A fost lângă mine clipă de clipă, iar asta mi-a dat putere să lupt.

Am învăţat lecţia. Şi asta e cel mai important. Iar cu ocazia asta am văzut cât de mulţi oameni mă iubesc. M-a copleşit apropierea colegilor mei. Fărâma din timpul lor şi gândurile de bine m-au făcut să merg mai departe. Mi-ati dat viaţă! Ma înclin!

Alo, Moş Crăciun?

În 1947 în magazinul Schwartz's Toy Store copiii găseau un telefon. Formau numarul MU8-2205 si vorbeau direct cu Mos Craciun. Ce a iesit? Aveti mai jos fotografiile din LIFE Magazine care surprind perfect bucuria copiilor, emoţiile lor şi magia momentului.

Oare ce s-ar întâmpla acum în 2014 dacă într-un mare magazin de jucării ar exista o asemenea linie telefonică?

Cred e usor să ne imaginăm :)

sursa foto: http://www.vintag.es/

Prinţesa versus zâna

- Mărie, eşti frumoasă ca o prinţesă!

- Ca o zână, mami!

- Dar prinţesele nu mai sunt la modă sau ce?

- Ba da, da zânele sunt zâne!

- Dar care-i diferenţa?

          - Eeee, zânele au magie, mami :)

De ce e gras Moș Crăciun? Copiii știu cel mai bine...

Mi-l amintesc vag. Prima dată l-am așteptat ore în șir și el a venit, a lăsat cadourile și a fugit. N-
am apucat să-l văd. Una din marile frustrări ale vieții. Apoi, mi-l amintesc de la o serbare. Țin
minte că avea barbă mare albă, mi-am zis da, e mos de-a binelea. Dar avea o căldură în ochi pe
care nu am să o uit niciodată. În timp imaginea s-a conturat mult mai clar. Și am realizat
că Moș Crăciun e gras. Simpatic, dar gras.

Am zis că poate mă lămurește Fifi mica:

- Maria, de ce Moș Crăciun e gras?
- Pentru că e vegetarian.
- Și de aia?
- Da. Mânincă doar zacuscă de fasole, terci de ovăz, cartofi prăjiți...și beau mult suc de portocale. Într-o zi a ieșit scandal pentru că a băut tot sucul de portocale de la elfi. Tot, tot, tot! Și ei s-au supărat pe Moș Crăciun și nu au mai vrut să lucreze...  

Am rămas mută. Nu mă gândisem la explicația asta. Și am hotărât să întreb și alți copii, poate, poate mă lămuresc. Iară răspunsurile lor:



Pentru ca fiecare copil il serveste cu ceva. Bomboane, cozonac. Iar el nu refuza! :))) 


Nu e gras! Dar daca ar fi gras, de ce s-ar intimpla asta? Pentru ca maninca dulciuri? Nuuu, nu 
maninca dulciuri. Tu n-ai vazut ca nu are nicio carie?


Pentru că mama lui i-a dat bomboane când era mic.


Pentru că toată ziua stă și citește scrisori de la copii și nu face sport. Și seara mănâncă numai 
prostii și bea țuică.


Pentru că...așa sunt moșii! Grași!


Mos Craciun nu e gras. Da, are o mică burta, dar el e mic.


E gras pentru că a mâncat mulți cârnați.


Pentru că mănâncă noapte să nu îl vadă nimeni, de aia e gras. Da de ce să nu îl vadă nimeni? 
păi...tu l-ai văzut pe Mos Crăciun mâncând?


Este gras pentru ca mananca sapunul tot si apoi face balonase.Si daca vrea să slăbească ce 
trebuie să facă? Trebuie sa nu mai faca nimic, doar sa doarma.


Are burta mare pentru că a mâncat mult. Da ce a mâncat? Mâncare. Multă mâncare!


Pentru că pun copiii prea multi biscuiti pe farfurie și laptic și el mânîncă de la fiecare.


***

Mulți dintre copiii întrebați au ridicat din umeri. Nu s-au gândit niciodată prea mult la înfățișarea moșului. Pentru ei nu contează cum arată EL.  Important e să primească scrisorile la timp și să îndeplinească dorințele tuturor.

Magia lui Moș Crăciun nu ține de  măsura de la haine și până la urmă poate cîn într-o zi Moș Crăciun pocnește pur si simplu din degete și își topește instant grăsimea de pe burtă. Sau lasă sania acasă și pleacă la sala de sport...pe jos :)

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Reușita în viață. Care-i secretul ei

Vorbeam aseară cu un prieten drag care pleacă departe și pe care nu o să-l mai văd anul acesta.
Și ne făceam urări de sărbători. ·

- O sa fie un an nou bun, Fifi! O sa fie bine pentru noi, o sa vezi!
- Doamne ajută! Sper să fie așa cum spui tu.
- Uite să îți spun cum mă gândesc eu mereu: Îmi spun că o să reușesc, că o să fie bine, am gândire pozitivă și...răbdare, Fifi! Multă răbdare. Lucrurile negative se întâmplă, dar nu trebuie să ne concentrăm pe ele pentru că vor trece, trebuie să ne gândim doar la ce avem noi de făcut și o să reușim, o sa vezi.

Ne uităm cu admirație la oamenii care au reușit și ne întrebăm care e secretul succesului. De
cele mai multe ori punem totul pe seama destinului: Domne, a avut noroc. Dar să vă spun ceva:
Norocul ni-l facem singuri, de cele mai multe ori. Ține de capacitatea fiecăruia de a se adapta și
de a sesiza oportunitățile.

Am în jurul meu oameni care la 40-50 de ani și-au schimbat viața cu totul. Aveau succes în
domeniul lor, dar au decis să facă altceva. Cu totul altceva. Pentru că nu mai găseau bucurie în
ce făceau. Au luat-o de la zero și au reușit, deși cei din jur se uitau la ei ca la niște nebuni.

În spatele succesului stă motivația care de cele mai multe ori acționează ca un click. Pe unii îi
motivează banii ( visează la milioane ), alții sunt mânați în luptă de anumite întâmplări care le-
au schimbat viața. Pe unii îi trezesc alții pentru că se întâmplă pur și simplu să nu îți
autosesizezi calitățile, potențialul.

Disciplina, răbdarea, pasiunea, munca sunt marile secrete ale reușitei.

*editorial publicat pe euforia.tv

sursa foto, aici. 

Dragă Moş Crăciun. Scrisorile Mariei

- I-ai scris lui Moş Crăciun?
- Nu incă, nu e grabă.
- Cum măh nu e grabă? Mai e mai puţin de o săptămână.
- Păi n-ai spus tu că are timp să citească şi să rezolve tot?
- Păi da...dar totuşi e cam târziu. Pune mâna şi scrie, zic...

S-a închis în camera ei şi a scris. N-a durat mult şi a venit cu prima scrisoare.

- Ce-i asta, Maria?
- Scrisoarea pentru Moşu.
- Nu înţeleg nimic.
- Păi n-ai spus tu că moşu înţelege toate limbile pământului, n-ai spus tu că înţelege ce îi scriu toţi copiii? I-am scris în limba mea...
- Ba da, dar dacă tot îi scrii atât de târziu zic să îi scrii ca lumea.

A luat foaia, s-a închis iar în camera ei. De data asta a durat ceva mai mult. Iată şi a doua scrisoare.

La punctul 6 mai e un bloc de desen, dar nu m-am priceput eu să îl pozez. 
- Nu inteleg asta cu trusa de zână, Maria.
- Ce nu înţelegi, mami? Trusă cum au toate zânele cu de toate: rochie, bagheta si... magie. :)
- Aha...
- Auzi mami, când  îi dai scrisoarea să nu îi arăţi partea aia de foaie unde nu se înţelege...

Despre 2014. Cu sinceritate

Sare, piper, ardei iute, miere. Se pun toate intr-un bol mic, se piseaza, se agita si se obtine anul meu 2014. 

A fost un an in care mi-am propus foarte mult, mai mult ca niciodata si am atins cam tot ce am pus pe lista.

A fost anul in care mi-am dat seama ca traiesc prea mult in exterior si astept prea mult de la altii. Mult prea mult. Am realizat asta foarte tarziu, dar mi se pare important ca mi-am dat seama. Am "pierdut" oameni fara de care nu credeam ca pot sa merg mai departe, stalpi pentru mine. 

Am trecut peste momente incredibil de grele care mi-au aratat ca pot duce mult, foarte mult. Psihic si sufletesc. Si am invatat lectii importante. Emotional sunt mai sus ca niciodata si rabdarea mea antrenata, ambitia si munca mi-au dat satisfactii enorme.  

Am castigat oameni minunati in lista mea de prieteni, care au stiut sa se strecoare, sa ma convinga si care imi arata zi de zi ca exista dragoste si prietenie necondionate. Sentimente  reale, relatii fara interes material, in vremurile astea tulburi mi se par ceva iesit din comun. 

 - Fifi, eu țin foarte mult la tine chiar dacă tu nu mă crezi , mi-a spus un coleg drag
 -  Dar chiar nu te cred!
 - Stiu.

Si am ras amandoi, eu cu regretul că am căpătat o neîncredere care ma deranjează. 2014 e anul în care mi-am pierdut incența în relațiile cu cei din jur, nu mai cred ușor pe oricine, oricât de tare mi-ar lua ochii la început.

Cu toate astea, 2014 a fost un an extraordinar. As putea sa spun cel mai bun, dar stiu ca vine 2015 care n-am dubii ca o sa fie fabulos. 

Mi-am intrebat prietenii ce pun ei in bilant:  emotional sau material? Si dupa ce se vede ca e un an bun sau nu?

****

Amandoua, la mine nu functioneaza separat sau pe rand. E totul sau nimic. Sau fie... macar un pic din ambele. Pentru ca am avut perioade de succes material, dar nefericita si neimplinita 

emotional. Ma consolam cu sesiuni de shopping de pantofi pe care nu ii admira EL. Am avut perioade de plus emotional, ca sa ma exprim contabiliceste, dar material eram in urma. Iar  stresul ca nu imi ajungeau banii pentru chestii marunte, nu pantofi sau alte capricii, ma facea irascibila si evident ca asta se rasfrangea si asupra relatiei. Nu cred ca una functioneaza fara cealalta. Nu cred ca dragostea tine de foame, la fel cum nici banii nu aduc fericirea. Cel mult o ajuta ici colo. E nevoie de echilibru, putin din fiecare.

Pai ambele se iau in calcul. Si conteaza ce simti ca-ti rezulta cand tragi linia si aduni. Da cu plus? E bine. Da cu minus? Mai lucram, mai insistam.


A fost un an echilibrat oarecum si primul in care am inteles ca nu sunt de fier. E a dracu' de ciudata senzatia cand esti singur si alerga salvarea cu tine prin oras. Atunci am vrut sa imi fac 
bilantzul si recunosc ca nu am stiut la ce sa ma gandesc intai.


2014 a inceput bolund si s-a incheiat turbat. Am  facut de toate anul asta. Am castigat oameni noi si frumosi, am pierdut prieteni vechi, am facut bani, am cheltuit mult, am riscat , am castigat, am muncit cat nu credeam ca pot duce si-am stat in vacante cat n-am avut parte  in ultimii ani. Am iubit si am suferit, am dat si am luat, a fost un an PLIN PLIN PLIN. Asa cum au fost toti ultimii 20 de ani din viata mea. Daaar, cel mai important lucru pe care consider ca l-am facut anul acesta a fost sa incep un tratament la kinetoterapie pentru o problema pe care ma prefac de vreo 5 ani ca nu o am. Acceptarea ei si cautarea solutiilor de rezolvare ma fac sa simt ca anul acesta nu a trecut degeaba.

In mod categoric emotional, si anul a fost bun in proportia in care ai mai aprofundat din legile nescrise care fac lucrurile sa se miste in jurul nostru si noi odata cu ele.

De cativa ani emotionalul e cel mai important. Cand trece un an, iar cei apropiati sunt sanatosi inseamna ca a fost un an bun. senzatia mea e ca anul a trecut foarte foarte repede. intalnirile 
sunt importante si micile bucurii. Si daca am avut putin timp si pentru mine inseamna ca anul nu a trecut degeaba. 

Eu chiar nu fac bilanturi de astea, Pentru mine e bine daca nu sunt nenorociri mari. Ma bucur de cum a fost si il astept pe cel nou cu bucurie si incredere. 

La sfarsit de an sunt eu si cu mine si analizez daca am finalizat ce mi-am propus. Cred ca totul tine de emotional. Daca emotional sunt bine inseamna ca sunt pe drumul cel bun, ca a fost un an bun si pot sa continui in noul an ce am inceput si nu am finalizat sau nu s-a concretizat in anul care se incheie. 

Daca ma gandesc bine, e in Top 3 cei mai grei ani, emotional- am cam trecut prin toate starile, material, desi am muncit de mi-au sarit capacele, am obtinut totul mult mai greu decat in alti ani.
Nu zic ca este un an dezastruos, dar m-a incercat pe mine foarte tare, m-a epuizat. Daca nu ma intrebai, ma feream sa fac bilantul.

Eu in general merg pe ce ma marcheaza mai tare.. si recunosc ca emotionalul ma atinge de cele mai multe ori, insa mai am si ceva frivolitati de tip material girl asa ca nu pot sa le ignor:))

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Ajutor pentru Andreea

Andreea nu a implinit inca 6 ani, e cam cat Maria mea. Si are un diagnostic greu de pronuntat: scolioza congenitala cu malformatie de coloana dorso-lombara; hemivertebra complet segmentata T12 dr.

Gabriela Cojocaru m-a rugat sa va spun de aceasta fetita. O fetita care are nevoie de bani pentru operatie.

Toate detaliile cazului le găsiți aici.

Suzete personalizate și papioane chic

Mamicool.ro chiar e cool pentru că in magazinul online pentru gravide mai găsesti si jucarii personalizate sau papioane pentru cei mai tineri domni.

Mai e atât de puțin și vine Moș Crăciun :)

Mai multe idei de cadouri, aici.

Cadouri altfel. Episodul 1

Erica Ioja e o fată talentată, artistă de meserie.

Dacă vă plac decorurile inedite vă propun să vedeți ce iese din mâinile Ericăi.

Pe Erica, o găsiti aici.

Zic sa va grabiti ca maine, poimaine e Craciunul si daca vreti un bradut sau o coronita cu dichis, ea le executa la comanda:)

Am fost prea puţin? Nu, ai fost prea mult.

Cea mai mare prostie pe care am auzit-o vreodată cred că e asta: sexul rezolvă orice.

Poate în filme. În viața reală nu e așa.

Sexul poate strica totul. 

Dacă e prost, din start avem end of story.

Dacă e excepțional ajungi la dependență, chiar la obsesie. Și obsesiile nu sunt bune la nimic. Relațiile sunt complicate, sexul e super spicy, fabulos, vulcanic. La fel și certurile. Totul e o luptă și cei doi nu renunță. Și asta pentru că au descoperit Sexul. Cu S mare. 

Dar asta e chimia. Şi-i bună la început. Dar trece. Și apoi apare matematica vieții. Oamenii echilibrați, raționali nu își pierd mințile. Ok, le rătăcesc pe moment prin așternuturi dar vrând nevrând în timp rațiunea învinge, se dă jos din pat și se întoarce în viața reală. Acolo unde discuțiile sunt despre bani, joburi și viața calmă liniștită. 
Când cunoști pe cineva cu care sexul e de vis, scenariul e simplu. Dacă ai noroc povestea merge mai departe. Cu sărutări criminale și scenarii de budoair fanteziste. Te lupți pe viață și pe moarte cu el, cu tine, faci lucruri pe care ai spus că nu le-ai face niciodată și asta pentru că au senzația că nimeni niciodată nu o sa mai fie așa. 

E adevărat. Fiecare are o poveste one in a lifetime. Doar că sunt foarte puține povești de genul ăsta care se termină cu...au trăit fericiți până la adânci bătrâneți. Pentru că super pasiunile se sting și ele. Încet, încet.  Omorâte de cenzură. De ziduri, de raţiune şi de laşitate. Când sexul ajunge o obligaţie, cumva programat, magia s-a cam dus.

Niciodată să nu te gândesti că ai fost prea putin. 
De fapt, ai fost prea mult. 

Prima întâlnire. Amintiri de neuitat

Prima întîlnire. De obicei, în zilele noastre vine după ore de vorbit la telefon. Nu se mai poartă întîlnirile aranjate. Facebookul e câmp de luptă și finala se dispută în viața reală. De multe ori se lasă cu dureri de cap, dacă nu cu tăceri.

Dacă ar fi să îmi amintesc o primă întâlnire...nu știu dacă a fost funny. Aveam emoții și eu când am emoții îmi transpiră palmele foarte tare. Se instalase un zâmbet larg, ușor înghețat și butonul de volum era pe off. ( foarte ciudat pentru cineva care vorbeste foarte, foarte mult ). Domnul părea stăpân pe sine, eu eram fermecată doar că nu îmi prea ieșeau cuvintele. Mă uitam la el, vrăjită și zâmbeam. El ( convins că eu joc teatru, a mărturisit mai târziu) zâmbea înapoi și mă tot întreba: Și ce faci tu, Fifi? Zi ceva. Și eu tăceam în continuare, sufocată de emoții și de privirile oamenilor din cafenea, aveam senzația că toată lumea se uită la mine, ceea ce desigur, nu era adevărat. A fost de neuitat. Nici azi nu îmi vine să cred că nu mi-am vărsat cafeaua pe mine, pe el sau nu am ars pe cineva cu țigara.

Povesti frumoase cu prima intâlnire aveți mai jos. Unele de râs, altele de lăcrimat. :)

Cea mai frumoasa...inca o astept.  Cea mai funny? Cunoscusem o tipa pe facebook si imi placea mult si am invitat-o la o cafea. Si m-a refuzat. M_a intrigat refuzul ei dar am zis ca poate m-am grabit. Si am insistat. Pina la urma a acceptat asa cu juma de gura sa ne vedem dar nu unde am vrut eu, a zis ca ea vrea intr-o anume cafenea. Am zis ok. In seara respectiva am avut emotii. Ciudat, am aproape 40 de ani. M-am dus la intilnire, am vrut sa ii cumpar flori si apoi m-am gandit ca ea e foarte ironica si directa si daca nu o sa ii placa florile o sa imi dea cu ele in cap. Si i-am luat o cutie cu bomboane raffaelo. Am ajuns cu 10 minute inainte mi-am luat un espresso si am asteptat. Si am asteptat. Aproape 2 ore. I-am scris pe facebook ce faci si ea mi-a raspuns imediat ca e foarte obosita si se chinuie sa doarma si to ii suna telefonul. Deci nu mai vii? Unde sa vin: Stii aveam o intilnire....uitase complet!!!! asa frumos si-a cerut scuze ca am iertat-o pe loc. Reprogramam!!! Iarta-ma....Foarte funny e ca desi au trecut niste luni bune, ea evită să ne vedem  Oare de ce, fifi?

Blind date. Eu , 27 de ani, superba, machiata, bine pusa in valoare, echipata ca o diva, 50 kg si 1,80, pe tocuri de 10. El, o poza de profil de Hi5 naucitoare, un barbat misto-misto, antreprenor in domeniul IT. Ne-am intalnit in fata magazinului Eva si nici eu, nici el,  nu stiam cum sa ne aruncam mai repede in tufe. Eu ii spusesem ca am 1,52,el replicase repede ca ii plac minionele. Dar n-a precizat ca n-are mai mult de 1,65. Nici ca in realitate e mult mai plinut si are dioptrii serioase. In plus,venise la intalnire-n hanorac si in blugi. Cred ca si o intalnire cu Prince era mai reusita. Cel mai tare m-a amuzat pasul lui saltat, pana la Galleron,unde am baut o cafea, ca sa nu observe lumea diferenta penibila de inaltime si tinuta.


Cea mai frumoasa intilnire, dar si foarte funny a fost cind ea a venit la intilnire frumoasa, simpla, , nemachiata si mi-a zis: Asta-s eu. Puteam sa ma urc pe tocuri, sa ma boiesc de nerecunoscut. Zic sa te uiti bine la mine ca eu asta sunt. Take it or leave it. Am ramas masca. Si am luat-o...de nevasta dupa 1 an, suntem impreuna de 12 :)))))

Culmea, cea mai interesantă primă întâlnire a fost în parcarea unui magazin. Nu ştiu de ce, dar acolo am stabilit să ne vedem după săptămâni întregi în care am vorbit doar la telefon. Am mers la întâlnire cu planurile făcute dinainte, fiind sigură că nu vor ieşi scântei, dar eram oarecum datoare să fac pasul ăsta după facturile de telefon imense plătite. Doar că planul B, adică telefonul primit de la o prietenă care mă ajuta să scap de un individ anost, a picat în secunda în care a coborât din maşină. Acele patru-cinci secunde în care a ajuns la maşina mea au fost o eternitate. Îl vedeam în slow motion, îi studiam fiecare mişcare şi fiecare centimetru de piele. Am simţit că m-a lovit ceva şi din momentul ăla am încetat să mai gândesc. Evident că nu am rămas în parcare, deşi nu ar fi fost o idee proastă. Poate aşa nu aş fi vărsat un fresh de portocale pe tricoul meu alb sau nu m-aş fi înecat cu un os de peşte. Cu toate astea, a fost începutul unei frumoase relaţii.

Odata, in liceu, prima intalnire a fost de Inviere la Biserica. Chipurile n-aveam cu cine sa merg sa iau lumina! Pai se poate? Sa ramana fata neluminata??... :))

Prima intalnire cea mai funny si frumoasa a fost cu prietenul meu. First date bad movie choice am iesit la jumatate si am mers in pub la bere. Second date eu gatesc invitatie la dinner. Mancarea 1. Not ready. 2 bucataria dezastru.3 a trebuit sa preia el controlul sa mancam si noi totusi ceva :)) bine totul a trecut usor cu putin vin  insa si in ziua de azi radem de cele mai awkward funny amintiri si care nu cred ca o sa le uitam vreodata.

Ne-am cunoscut la job acum 7 ani, eu ma angajasem recent. Eram niste copii, aveam amandoi 21 de ani. Colegii au organizat o iesire de-un weekend la mare, cu trenul. Era prima noastra iesire oficiala, dupa 2 saptamani de tatonari. Drumul s-a transformat intr-un calvar pentru toti calatorii, mai putin pentru noi. Ne-am tinut de mana si am adormit unul in bratele celuilalt. A fost frumos, inocent, pur, desi in vagoanele CFR nu aveai cum sa arati si sa fii in the best shape. Dupa 8 ore de mers, ne-am cazat in Costinesti, iar seara ne-am recuperat "prima intalnire". Ne-am pus cele mai bune haine. Tin minte si acum ca topul meu era cu vedere la buric. El purta o camasa de un roz discret. E un fashionist, ca si mine  Apoi am comandat papanasi si am baut vin alb sec. Restul e istorie :)

Cea mai frumoasa intilnire a fost cu un strain, nu cu un roman. Mi-l trimisese seful meu de atunci pe cap, uitase sa isi printeze o prezentare, pt o mega-conferinta,la care avea primul cuvantul, trebuia sa preia presedintia unei asociatii internationale. Am mers cateva etaje cu liftul. Si ardea cu noi in el. Asa flama nu cred sa fi trait niciunul niciodata. Dupa, a ars Teatrul- National, ca ne-am sarutat undeva pe o straduta,prin spate. Eu,cu mainile in buzunare, simtind ca se surpa pamantul....

Pe cea mai frumoasă încă  nu am trăit o. Cea mai funny e de departe întâlnirea în care băiatul m-a invitat la un ceai și mi-a "ghicit "în IPHONE. M-a întrebat data și locul nașterii și mi-a făcut astrograma .Mi-a spus că într-o altă viață am fost o vrăjitoare care a exploatat sexual și financiar bărbați din taur și scorpion și acum îmi dau bătăi de cap bărbați din aceste zodii. Domnul era scorpion dar din cum nu s-a legat nimic cu el, e clar că nu-l exploatasem viața anterioară. Eu cred în continuare că e o simplă coincidență că bărbații importanți din viața mea au fost fie taur fie scorpioni.

Hmm... prima intalnire cu barbatul cu care m-am logodit a fost si funny, privind acum in urma, pentru ca eram amandoi foarte stangaci.  Si sincer, nu credeam ca dupa intalnirea aceea vor urma 11 ani impreuna si perspectiva unei familii. Deci, eu cred ca, funny sau nu, frumoasa ori ba, important e ce urmeaza sau.... daca mai urmeaza ceva dupa acea intalnire.

Prima intalnire cu PRIMUL iubit :
Era prima vacanță de vara din liceu. Terminasem clasa a 9 a si am plecat in stațiune la Slanic Prahova cu verișoara mea, Mihaela. Cea mai mare atracție din stațiune era strandul unde se strangeau toti tinerii la distracție.  Împreună cu câțiva prieteni si cu Mihaela am ajuns la plaja. Imediat au apărut la orizont doi tineri, exact așa cum visasem amândouă.  Am stabilit: cel brunet e al meu iar al Mihaelei cel șaten.  Nu am avut curaj sa intram in vorbă cu ei , dar nici ei nu au făcut nici o miscare. Ne-am mulțumit cu privirile insistente reciproce. Am ținut-o asa pana la sfârșitul zilei si am plecat acasa cu speranța ca ii vom întâlni seara in club. Seara ne-am dichisit ca și cum aveam întâlnire si am plecat spre club. Ne așteptau pe scari la intrare.  Aveam fluturi in stomac. Dar nici o miscare. Am intrat in club si așteptam cuminți sa inceapa vreun blues, poate totuși ne invită la dans.  Incepe Mariah Carey - "Without you". Apare instant brunetul din mulțime (al meu adica) si se îndreaptă spre noi. Inima incepe sa-mi bata tare si ii dau coate Mihaelei. Ajunge langa noi si, surpriza , o invita pe Mihaela :)))) Desi imi picase fața, nu am apucat sa reacționez pentru, a apărut imediat satenul care m-a invitat la dans. Așadar,  alegerea lor fusese fix invers. Cu toate astea, dupa ce ne-am cunoscut mai bine am decis ca ne potriveam mai bine in formula lor, iar el a fost chiar PRIMA mea iubire.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

London Shopping! Red Alert! Cu red de la Mos Craciun

La Londra se fac cele mai bune cumpărături. M-am convins pe pielea mea și cine a gustat experiența shoppingului acolo știe despre ce vorbesc.

Și nu mă refer neapărat la haine pentru că haine găsim și aici și e mai complicat cu probatul ( deși cine își știe măsurile poate risca ).

Mă găndesc la bijuterii, jucării, aparatele electronice și cărți. Cărți pe care nu le găsești în România sau sunt de 3 ori mai scumpe ca la Londra.

Vă recomand London Shopping. 2 oameni destepti au facut un bussiness smart. Fac cumparaturi acolo pentru noi ce de aici. Contra unui comision rezonabil. Nu platesti transport, nu sunt taxe ascunse.

Prima comanda am făcut-o. Au onorat-o la timp, mi-au livrat pachetul dorit, totul a decurs perfect. Atentie, plata se face la livrare, deci nu va bateti capul cu carduri si alte instrumente financiare care strică farmecul cumpărăturilor.

Acum le-am trimis lista de crăciun. Taie aia, nu mai vreau aia etc, recunosc i-am înnebunit puțin:) Pe net nu mai erau disponibile deodorantele mele preferate asa ca ei s-a oferit sa le caute in magazin. Si da, desi Victoria Secret nu are magazin online trimiteti link sau foto de pe siteul din America si oamneii de la London Shopping se duc in magazinul de la Londra si va gasesc exact ce vreti voi.

Aici aveti pagina de facebook London Shopping, cu descrierea magazinelor, costuri si detaliile de livrare.

Daca va grabiti si postati comanda pina maine seara prindeti trenul lui Mos Craciun.

Spor la cumparaturi!

Dragă Moș Crăciun, vreau și eu...

Imi doresc un tatuaj. Mic, finuţ.

Mi-am făcut în vară unul temporar şi mi-a plăcut tare ( bine, studentele de la medicina de pe plaja din eforie au zis ca o sa tina 4 luni, ca e concentratia buna...a tinut vreo 10 zile :)

Eu stiu exact ce vreau sa scrie pe mâna mea. Am si probat. Ma gandeam ieri ca mai rămâne să-mi fac curaj. Un tatuaj permanent în vremurile astea când totul e atât de trecător...of si in timp ce ma gandeam am dat peste o serie de fotografii. Minunate.

Asta e un semn, nu? :)

sursa foto: http://tottphoto.com/tiny-tattoos/

Frumoasele întâmplări ale vieții

Acum cîteva zile postam pe pagina de facebook Fifi știe aceasta fotografie.

Spuneam că așa un brad îmi doresc de Crăciun.

Și aseară undeva în București cineva amenaja o vitrină. Așa:

Blonda din imaginea de mai sus e Andreea Timofti. A terminat artele plastice, picteaza si face super colaje. M-a cucerit  simtul ei estetic . Si mai e ceva: e stilistul pe care si l-ar dori orice femeie. E rafinata si profesionista.  E ferma si sincera:

 - NU, fifi. ( eu ma gandesc cat de putini oamnei imi spun mie NU)

           - Dar imi place de mor!!!!

           - Nu. ( isi tuguie buzele si are in privire ingrijorarea  ca te 
             poti atasa de ceva care pur si simplu nu iti vine bine )
           
           - De ce, de ce? ( io ca un copil mic si alintat gata sa se tranteasca pe jos ca sa obtina jucaria )

 - Nu o vad pe tine. Pur si simplu. ( sec, dar totusi cu un mic zambet, asta ca sa nu intre in detalii ca doar nu ti-ar spune ca nu ai tocmai dimensiuni de catalog )

           - DAR...( acel dar pe care il stapenesc atat de bine englezii si cred ca ea de acolo l-a furat 
             pentru că a trăit 2 ani la Londra ) am altceva pentru tine. 

Si nu vine cu o haina, vine cu doua. Care imi vin bine si ma fac sa uit instant de prima alegere. Ma asista cand probez. Imi arata exact postura. Imi spune : " Asta cu pantaloni  negrii petrecuti, bluza  simpla neagra. All black.  Si poti sa iti pui cizmele tale portugheze,  ok?  Ai inteles? Mai lasă blugii, da? "  ( si aici rade ca stie ca suntdependentadeblugi) 

Incet, incet dulapul meu arata altfel. Nu mai am haine. Am tinute. Si cand ma imbrac ma gandesc la privirea ei: asta nu, asta da, asa fifi.  

 ***
Aseara, nu ne-am vorbit. Eu cu bradul meu, ea cu bradul ei. Identici. M-am bucurat tare ca ne-am dorit vizual acelasi pom de Craciun ( deci, fifi ai gusturi bune )

Imi plac atat de tare intimplarile astea. Le iau ca semne ale destinului. Coincidentele de gandire, telepatia, pasiunile comune. Asa se nasc prieteniile.

Pe Andreea Timofti o gasiti la Urbanik, magazinul care arata ca dressingul din visul oricarei femei.

Sunt iubiri care durează o viață

Ceai de sunătoare și o felie de pâine cu gem. De măcese, preferatul meu. Am 4 ani.
Mă trage de mână mereu pentru că nu reușesc să țin pasul. Eu stiu deja ce e iubirea. Nu am mai mult de 6 ani.
Măi copile! Iti pui acum papuci in picioare!
Mă păcălește. Îmi provoacă inteligența. Îmi predă zilnic lectia umorului.


Te iubesc mult.
De ce?
De ciudă. Râde și repetă: de ciudă.


De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?
Cum 8? Doar 8? De ce n-ai luat 10? Am 14 ani.
Eu ajung tîrziu. Tot mai târziu.
“ Iarta-ma că am întârziat.
Măi fata, nu există iarta-mă pentru am întîrziat. NU ai voie să întîrzii. “
Ochii lui verzi se fac albaștri când îl mâhnesc. Am 16 ani.
Vine cu mine la toate examenele importante.

Ti-ai pus sosete in picioare?
“ Am luat 10 la economie.” Bravo. Scurt dar fericit. Cu fața scăldată în zîmbet. Notă mare la bac. Am 18 ani.
“ Am luat 4,39 la economie. N-am intrat...”
Tace, nu spune nimic dar îi simt dezamăgirea.
“Las, că dai la privat.”
“ Nu, nu dau la privat. Stau un an acasă și la anu intru la sta. “
“ Am intrat. Tot 9.80 la mate si 8.40 la economie.” E mândru. Fericit. Am 20 de ani.


De ce umbli cu mijlocul gol, măi fată?

E noaptea târziu. Îl trezesc din somn.  

"Mâine plec la București.
 Ce să faci acolo? 
Mă angajez la Antenă.
Așa deodată? Da. " Am 30 de ani. 

Îmi fac bagajele. Suntem în bucătărie.
“ De ce umbli fără papuci pe gresie? Îți pun un borcan cu murături la tine?
Nu.
Sau zacuscă?
Nu.
Da gem, gem din ală de corcodușe nu vrei.
Nu, nu car nimic acum că merg cu trenul și de la gară fug direct la o întâlnire și nu umblu cu borcanele după mine. “
Ne mutăm în sufragerie unde mă asigur că nu am uitat nimic. Pune pe masă un măr mare ionatan și o mandarină mica.
“ Ce-i cu astea?
Ia măcar astea. Dacă ți se face foame? “
Mă uit la el, mi se umezesc ochii. Nu-l lasă inima să mă vadă plecând cu mâna goală. Iau fructele și le bag în geantă.
Ajung la gară, mă urc în tren. Imi sună mobilul de mai multe ori. Nu-l aud din prima.
“ Da, iarta-ma n-am auzit telefonul.
Măi fată, ți-ai uitat apa. Dacă ți se face sete?
Lasă că-mi iau din tren.
Sigur?
Da, tată.... Am 40 de ani.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro