Când le-am întîlnit pe Elena Căciulan și Daniela Stanca am avut o supriză. La prima vedere am crezut ca sunt mama si fiica. Sau surori. Când am aflat povestea toată mi-am dat seama că sunt suflete pereche.
Ne-am întâlnit de 3 ori și de fiecare data am plecat încărcată cu energia lor pozitivă. Nu sunt genul de personaje cu care e bine să te vezi seara pentru că au un asemenea vibe, sunt atât de optimiste și pline de viață încât simți nevoia să faci ceva să ajungi la nivelul lor, nu-ți mai vine să dormi și te trezești făcînd planuri.
Două femei extrem de puternice și destepte, recunoscute international in meseria pe care o practica, cu familii reusite si un cabinet pe care il conduc impreuna. O imagine perfecta. Dar, aceste doamne fac mult mai mult. Luptă zi de zi pentru ca profesia lor să fie recunoscută la adevărata valoare și să fie reglementată prin lege.
Elena Căciulan este președintele Federației Naționale a Asociațiilor de Fizioterapie (FRAF) in timp ce Daniela Stanca este secretarul general al FRAF.
Am stat de vorbă deschis, am încercat să aflu “ce le mână în luptă “.
Le-am provocat să pozeze împreună. Sedința foto a fost un joc frumos. Am râs mult, le-am admirat prietenia și complicitatea și mi-am dat dat seama pentru a nu stiu cata oara ca in viata e foarte important cu cine te insotesti.
1. Cum v-ati cunoscut?
Elena Căciulan: Cind ne-am cunoscut…sunt atit de multi ani ,incit nu vreau sa-i numar, pentru ca noi ne cunoastem dintodeauna; respiram acelasi aer, avem aceleasi aspiratii, avem aceleasi ambitii...si totusi exista o poveste. Aveam la IOMC Bucuresti lucrarile practice de neurologie cu studentii Facultatii de Kinetoterapie (cred 1997) iar printre studenti si pe Nicoleta Daniela Stanca. O studenta ''grasuta'' care ma privea cu o antipatie pe care nu o intelegeam. Ochii ei care erau atit de albastri incit puteau cuprinde nesfirsitul cerului senin sau albastrul marii inspumate. Simteam ca va fi un specialist care va iubi profesia si va fi pasionat de tot ce inseamna pacientul in toata complexitatea sa. Au trecut doua semestre din anul trei, ca apoi sa revina la un voluntariat de un an. A fost necesar ceva timp sa ma cunoasca si sa descopere cine sunt eu cea adevarata si nu cea care ''paream a fi''. Ea este pentru mine si numai pentru mine, Nicoleta.......pentru ceilalti e Dana !
Apoi incet, dar sigur, a inceput o relatie de prietenie si de incredere deplina pe care cei care ne cunosc , nu o pot intelege, percepe , gusta, mirosi...pentru ca parfumul acesta are ingrediente necunoscute pentru multi, trebuie sa traiesti citeva vieti ca sa ai asemenea sansa!!! Cautam in viata suflete pereche , iubirea , pretuirea, noi nu am cautat dar am primit in schimb bucuria de a ne completa, de a incepe proiecte la care nici macar nu am visat, de a gasi cuvintul cautat in acelasi timp, de a face ceva pentru o profesie atat de generoasa, ea are sansa de a-ti reda sanatatea, cea pe care credem ca am primit-o pentru totdeauna.
Dana Stanca: Am cunoscut-o pe doamna in 1997, studenta fiind in anul 3. Aveam de facut stagiul clinic la disciplina Kinetoterapia in afectiunile neurologice. Asadar, a fost profesoara mea, pe care am urat-o vreun an si jumatate. La acea vreme mi se parea ca este foarte rea, insensibila, increzuta. Imi placea doar cum lucra cu copiii. Era primul loc (dupa ce mai fusesem si la alte stagii) unde am decoperit ca imi place sa lucrez cu copiii, ca imi doresc sa fac meseria asta, unde am simtit ca am ceva de invatat de la cineva dornic sa impartaseasca din cunostintele si experienta lui. Aceasta a fost singura calitate pe care am descoperit-o la doamna in acea perioada.
De cat timp faceti aceasta super echipa?
Elena Căciulan: Suntem impreuna in afacerea noastra de 8 ani...dar cred ca suntem dintodeauna. Pentru ca am vrut sa schimbam ceva in abordarea pacientului din Romania. Pentru ca am vrut sa ridicam profesia aceasta in cadrul echipei multidisciplinare , acolo unde-i este locul. Pentru ca am vrut sa aducem noutati in domeniul nostru.
Dana Stanca: Echipa facem de prin 2001, cand am inceput demersurile pentru dezvoltarea Asociatiei Profesionale a prof. CFM si kinetoterapeutilor Muntenia. Super echipa facem cam de prin 2006, cand ne-am asociat pentru infiintarea unui cabinet de recuperare. Eu cred ca super echipa am facut si intr-o alta viata.
Se spune ca femeile se cearta mai usor ca barbatii, e mai greu sa faca parteneriate, colaborari? Cum comentati?
Elena Căciulan: Pentru noi ''a fi partener'' inseamna a acorda incredere deplina, a vasli in aceeasi directie, a nu trada principiile profesionale , a incerca sa te autodepesesti. Nu cred ca vreodata nu am gasit solutii pentru a depasi greutatile. Cand am inceput colaborarea noastra am stiut ca vom merge numai inainte si ca vom reusi pentru ca atunci cand faci totul cu pasiune, cand vrei sa te perfectionezi continuu, nu poti pierde si apoi eu nu am inceput ceva, pentru care m-am daruit total, eu gindesc, cred si stiu ce pot si pana unde pot.
Dana Stanca: Pentru noi aceste afirmatii nu sunt valabile. Timp de 13 ani cred ca ne-am certat cu adevarat o singura data, fara urme si repercusiuni. Din fericire pentru noi doua, comunicam foarte bine. Este un amalgam de tinerete, maturitate, intelepciune, ambitie, credinta, incredere. Avem discutii contradictorii, pe care le dezbatem pana ajungem la consensul la care amandoua ne gandim de fapt.
Ce va leaga cel mai mult?
Elena Căciulan: Greu de spus pentru ca pe noi ne leaga totul: vorba, portul, gandul,bucuria, tristetea, dorinta de a schimba lucrurile rele in cele bune, lacrima in zimbet, nesansa in sansa ...
Dana Stanca: Pe mine m-a legat dragostea pe care mi-a oferit-o si mi-o ofera zi de zi, increderea si tenacitatea.
Sunteti doua doamne super ambitioase care vor sa mute muntii din loc pentru a face cunoscute problemele pe careb le intimpina practicantii acestei meserii in Romania. Cat de greu este?
Elena Căciulan: Este greu cand in tara ta o profesie care aduce atitea beneficii sanatatii populatiei este trecuta pe lista de asteptare, pentru ca, fie nu se stie ,fie nu se vrea, la adresele catre ministere raspunsurile se lasa asteptate, la audiente nu reusim sa rezolvam aproape nimic, imposibilitatea validarii competentelor cursurilor de educatie continua, cind vrei sa aduci informatii privind formarea initiala si superi si devii persoana ''non grata'', cel mai greu nu este pentru noi, ci pentru cei care se gindesc ca vom renunta la principiile noastre.
Dana Stanca: As putea spune ca din ce in ce mai greu. La inceput, am crezut ca totul va fi simplu. In ultimii doi ani, piedicile au fost mai multe si mai insemnate. Am noroc ca o am pe doamna langa mine; atunci cand sunt dezamagita si imi doresc sa renunt, dumneaei este cea care ma mobilizeaza. In acelasi timp, am reusit sa ma mai educ putin cate putin si sa devin mai imuna la esecuri. Stiu si simt ca ceea ce imi doresc pentru aceasta meserie o fac din dragoste pentru ea. Imi iubesc meseria. As putea sa spun chiar ca sunt indragostita de ea. Si mai stiu din basmele pe care le citeam in copilarie ca intotdeauna invinge binele, mai ales cand se strecoara si putina dragoste. Mi-am propus sa nu renunt asa usor. Probabil ca asta este incomod pentru unii. Imi pare rau pentru ei. Eu nu pe ei vreau sa ii deranjez, ci vreau sa ajut pacientii din Romania, care vin la noi la cabinet si sunt indignati ca anumiti specialisti nu le-au recomandat recuperare prin mijloace fizical-kinetice sau care au fost la specialisti despre care stim ca nu au facut nici un curs de perfectionare de la absolvirea facultatii. Si mai vreau sa ii ajut pe colegii mei. Sunt foarte multi cu probleme majore de incadrare pe piata muncii din cauza sistemului defectuos.
Care este cea mai mare problema cu care va confruntati?
Elena Căciulan: Sunt mai multe probleme: sa-i facem pe fizioterapeuti sa se alature organizatiei nationale nu numai cand au nevoie pentru plecari in strainatate sau pentru obtinerea avizului de libera practica, sa facem cunoscut glasul nostru la nivelul autoritatilor, universitatilor, pacientilor, sa dezvoltam profesia pe intreg teritoriul Romaniei, iar pacientii sa beneficieze da servicii de calitate, sa fim consultati in decizii legate de profesie.
Dana Stanca: Nu stiu daca exista o cea mai mare problema. Sistemul defectuos, indiferenta atunci cand factorii decizionali nu au nimic de castigat,orgolii nemasurabile, interese personale si de grup. Probabil ca daca ar fi sa fac o ierarhie aceasta ar fi pentru primele cateva neajunsuri.
Care este secretul reusitei in aceasta meserie?
Elena Căciulan: Sa faci totul cu pasiune si professionalism, sa nu-ti tradezi principiile si sa nu-ti abandonezi crezul, sa comunici si sa-ti respecti pacientul, sa nu renunti niciodata la principiul ca nu exista pacient ''irecuperabil''
Dana Stanca: Dragostea pentru profesie. Interesul pentru pacient. Doua maini dibace si o simtire aparte. S-ar putea sa fie suficiente.
Aveti pacienti cu care pastrati legatura dupa terminarea tratamentului?
Elena Căciulan: Sunt pacienti cu care am ramas prietena ...numai doi, dar am si pacienti care ma suna de sarbatori pentru urari.
Dana Stanca: Am pacienti care ma mai suna din cand in cand, de sarbatori sau de ziua mea. Insa relatii de prietenie cu pacientii nu am, dar am prieteni foarte multi care mi-au devenit pacienti.
Cazul cel mai complicat pe care l-ati tratat?
Elena Căciulan: Greu de spus...fiecare caz este special...lucrez de 28 de ani cu copii cu nevoi speciale. Acesti copii nu se recupereaza in 2 luni...sunt ani de munca in care trebuie sa faci echipa cu parintele care, uneori, nu mai are forta sa continue, iar tu sa gasesti resurse pt a-l face sa nu renunte.
Dana Stanca: Mi-aduc aminte de o doamna, cu dureri abdominale si stare de tensiune in abdomen, urmarita timp de vreo 5 ani, careia nu i s-a gasit un diagnostic, pe care au trimis-o la noi la cabinet. A fost foarte complicat pentru mine. Nu avea diagnostic si ma gandeam ca, daca medicii nu au reusit sa ii stabileasca diagnosticul si sa ii dea un tratament, ce as putea sa fac eu. Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a deschis sufletul si mintea si am reusit sa ii reducem doamnei aproape toate tensiunile suparatoare. Am avut cativa pacienti, cu dureri care au persistat 5-7 ani, unii fara diagnostic, ajunsi aproape in pragul depresiilor, carora le-am redat functionalitatea si confortul ce le lipsea.
Sunt constienti romanii de problemele lor de sanatate? Isi iau sanatatea in serios, s-a schimbat ceva in ultimul timp?
Elena Căciulan: Cred ca romanul ajunge la specialist atunci cind nu mai poate, la kineto si mai greu, pentru ca poporul roman nu are educatia pentru miscare, romanul prefera o ''pastila minune'' ca sa-i ia durerea si ''gata''!!!!! Am observat ca cei care au inceput sa aiba o constanta in a face kineto sunt persoanele in general tinere si cu un anumit nivel educational.
Dana Stanca: In ultimii trei ani au tot aparut la cabinet pacienti fara dureri; au venit doar pentru preventie, simtind ca postura lor nu este corecta. Pentru mine asta inseamna ca sunt constienti de sanatatea lor si ca este mult mai simplu sa previi decat sa tratezi. M-as bucura sa ajungem la nivelul la care romanul merge la specialist pentru o banala durere de spate. Sa nu mai spun cat este de important ca un copil, sa mearga anual la un kinetoterapeut pentru o evaluare somato-functionala, pentru evaluarea posturii, a diferitelor tensiuni musculare existente. Pacat ca ceea ce se obisnuia pe vremuri sa se realizeze la orele de sport, cand copiii erau dezbracati si observati de profesorul de sport, nu se mai aplica si azi.
Cind ar trebui un pacient sa mearga la terapeut? la prima durere de spate?
Elena Căciulan: Daca adultii ajung pe ultima suta de metri cu copiii este o alta poveste. Parintii sunt interesati de sanatatea copiilor si se adreseaza specialistilor inca din primele luni de viata.
Dana Stanca: Da. La o prima si banala durere de spate, genunchi, sold, umar.
Care este cea mai mare ambitie pe care o aveti de cand conduceti FRAF?
Elena Căciulan: Legiferarea profesiei, furnizarea de servicii de calitate in scopul protectiei pacientului, un invatamint de fizioterapie/kinetoterapie in concordanta cu invatamintul European, dezvoltarea profesiei pe intreg teritorul Romaniei.
Dana Stanca: Reglementarea profesiei! Imi doresc sa se puna capat haosului in care functioneaza un kinetoterapeut, fiziokinetoterapeut, balneofiziokinetoterapeut sau prof. CFM. Imi doresc ca atunci cand mergem la adunarile generale ale WCPT- staff-ul sa nu ne mai atraga atentia, in plen, ca Romania este singura tara in care nu este respectata directiva Parlamentului European 55/2013. Daca ar fi respectata aceasta lege lucrurile ar fi mai simple. Cred ca se doreste mentinerea acestui haos. Probabil ca unii au de castigat.
Sunteti amandoua intr-o forma de invidiat. Care este secretul? Alimentatia, miscarea?
Elena Căciulan: Cred ca e starea noastra naturala. Nu avem voie sa nu fim in forma pentru ca noi promovam''FORMA'', avem atatea proiecte si atatea '' lupte'' de dat si asta ne mentine, pentru ca eu am sansa sa am o echipa tinara si capabila si ma simt ca si ei. ''tinara si nelinistita'', pentru ca avem impreuna elixirul tineretii vesnice.
Dana Stanca: Stiti care este secretul? Familie-job la cabinet-job la FRAF-job la Asociatie -stres-mese neregulate - lipsa miscarii. Este o gluma, desigur, dar in acelasi timp este si o parte din adevar. Uneori familia nu este de acord cu tot stresul pe care mi-l aduce activitatea desfasurata pentru FRAF. Tot timpul imi spun ca ma voi imbolnavi. Sper sa nu ajung prea repede acolo. Am multe de rezolvat si inca nu mi-am atins target-urile. Vreau sa cred ca mananc sanatos. In ultima vreme incerc sa respect orele de masa. Din pacate, la miscare nu am mai ajuns de mai mult de 6 luni. Si simt deja. Am facut sport de performanta, atletism, timp de 12 ani, dupa care am continuat cu activitate fizica organizata, zilnic alti 10 ani. De prin 2011, de cand sunt secretarul Federatiei, imi este dor de zilele in care mergeam la miscare cel putin o ora. Intr-o buna zi imi voi relua obiceiul.
Organizati un congres international dedicat specialistilor in domeniu. Ce se va intimpla exact in acele 3 zile care sunt punctele de atractie din program?
Dana Stanca&Elena Caciulan:( au raspuns impreuna completandu-se ): Cel mai important aspect este prezenta membrilor working-group-ului pentru educatte al WCPT-ER si intalnirea pe care ne-o dorim sa o aiba cu factorii de decizie in ceea ce priveste invatamantul de kinetoterapie si balneofiziokinetoterapie. Acesti oameni vin special pentru a ne sprijini in demersurile noastre. Eu au inteles neajunsurile profesiei in Romania, in schimb autoritatilor romane nici ca le pasa. Speram sa le trezim interesul si sa vina la aceasta intalnire. De asemenea, vor fi prezentate conferinte si vor fi sustinute workshopuri de catre specialisti din Europa. Ne dorim ca specialistii romani sa afle cat mai multe informatii referitoare la sistemele de invatamant existente in diverse tari ale UE si la noutatile aparute in domeniul recuperarii prin mijloace fizical-kinetice. Toate acestea doar in cel mai bun interes al pacientului. Bineinteles ca vor exista si "masa si dansul". Va asteptam cu drag si pe voi!
foto: Adi Popa
make up: Alexandra Stoica
foto: Adi Popa
make up: Alexandra Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu