Când am plecat
acum 11 ani din Braşov îmi vedeam visul
cu ochii: Bucureştiul. De la 18 ani mi-am dorit capitala.
Lăsam în urmă
gaşca mea de prieteni şi un oraş pe care nu l-am iubit prea tare niciodată. Era
un loc în care nu se întâmpla mai nimic niciodată. La 10 seara, toată lumea
dormea, nu aveai unde să bei un ceai, nu existau terase decât vreo două şi alea
erau pline de fiţe, nu aveai cu cine să
te întâlneşti. În weekend lucrurile se
mai animau, dar prea puţin pentru gustul
meu de om super activ.
În 10 ani
Braşovul s-a schimbat cât alte oraşe într-o sută. Miroase a Occident. Si are un ritm nou. Străzile din Centru sunt pline de străini.
S-au deschis zeci de terase. Magazinele care pe vremuri trăgeau obloanele
vinerea şi se mai deschideau lunea, acum sunt deschide până noaptea târziu în
fiecare zi.
Braşovul însă nu
e la îndemâna oricui. Are cel mai scump transport în comun şi cele mai scumpe
utilităţi din România. La restaurante şi cafenele preţurile sunt la nivelul
Bucureştiului. Şi aici avem o problemă: că salariile sunt departe de cele din
Bucureşti. Foarte departe. Din cauza
asta nu mă întorc acasă. Şi ca mine-s mulţi.
Prevăd că în 20 de ani aici nu va sta oricine.
Braşovul rămâne
locul perfect din România unde îmi încarc bateriile, e oraşul unde poţi rătăci
cu orele pe străduţe fără să te deranjeze nimeni şi nimic. Nu ţipă nimeni, nu
aleargă oamenii de nebuni şi parcă şi claxoanele sunt mai cuminţi aici. Localurile discrete, magazinele pitite prin
căsuţe mi-au adus aminte de Praga. Şi da, Braşovul a devenit un oraş super
romantic.
Ieri , stând eu
aşa, savurând o limonadă şi visând cum aş putea să mă întorc în oraşul vieţii
trece o prietenă. Ne îmbrăţişăm şi îi spun: “ Doamne, cât de frumos e aici ”. Şi ea repede: „ Hai măf fifi, lasă-mă ca te plictisesti de
moarte. Nu vine nimeni, nu pleacă nimeni. Nu e niciun concert mare, niciun
spectacol de teatru. Sunt câteva restaurante şi locuri de care tot ajungi să te
plictiseşti. Nu e ca Bucureştiul...”
Poate ca
plictiseala si-ar spune cuvantul, e adevarat. Mie imi place pulsul Bucurestiului, mereu alert. Dar, Brasovul rămâne în topul opţiunilor. Chiar
dacă nu acum, peste ani mi-ar plăcea să mă întorc acasă. Să îmbătrânesc în
poate cel mai frumos oraş din România.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu