Batranetea nu e un subiect de discutie la intilnirile cu prietenele mele. Rareori pomenim in gluma cum ne vom plimba noi prin tari exotice si vom gusta toate cocktailurile din lume in timp ce ne vom bucura de compania unor barbati evident mai tineri. Asta pe la 80 de ani caci noi, femei super active nu ne vom pensionala la 60, nici macar la 65.
La 15 ani in mintea mea ziceam ca dupa 30 e cam gata treaba. Iar acum am 40. Si ma simt mai tanara ca niciodata. Senilitatea varstei, probabil. ☺
Cred ca tineretea nu tine de varsta. Desigur ca ma doare spatele, desigur ca nu mai pot pierde nopti la rand prin cluburi fara sa ma resimt. Dar, am mai multe idei ca niciodata, am capul plin de planuri si sunt pregatita zi de zi pentru noi inceputuri. Daca nici asta nu e tinerete…:)
Dupa ce saptamana trecuta mi-am intrebat prietenii despre schimbarile majore si am ramas impresionata de raspunsurile lor, unele foarte emotionante, acum i-am chestionat despre batranete. Si am ras. Foarte tare la majoritatea raspunsurilor. Pe unii însă întrebările i-au pus pe gânduri și asta se vede din răspunsurile lor.
Cum incepi sa vezi ca imbatranesti? Ce anume te face sa te gandesti ca nu mai esti tanar desi tu asa te simti? Cand te gandesti la batranete de ce iti e cel mai tare frica?
Nu cred ca vezi. Te vezi in poze, niciodată însă în oglindă. Acolo, în poze, te strânge-n spate. Depinde insa și cum se întâmplă alunecarea în și prin timp. Oricum, de simtit nu cred ca simti. Te mai trezesti din cand in cand... Apoi uiti iar si te trezesti din nou peste niste ani... Si tot asa. Pana la final. Mie datele de nastere de dupa 1990 imi creeaza fiori pe sira spinarii. Mi se pare ca anii '90 au fost acum zece ani si... cum sa fie cineva nascut atunci si totodata major?! Pe cale de consecinta, inseamna ca eu sunt mai "in etate" decat cred! In tot cazul, nu sunt tocmai anxioasa pe acest subiect. Inca sunt intr-o zona sigura. Am 31 de ani. Altminteri, cred ca odata ce ai copii, timpul curge altfel. Si anii tai ar curge mai lent, daca nu i-ai traduce in anii lor. Parca mai ieri era bebelus, azi merge la gradinita, hop maine prima sedinta cu parintii la scoala, tac pac suntem in liceu! Cand s-au dus anii? Mi-e frică de neputinta. Si cel mai frica mi-e de mintea lucida, prinsa intr-un corp neascultator.
Cateodata am cate un soc cand ma uit la vestimentatia pustoaicelor de liceu... si imi spun asa "fuck, i`m getting old!" Despre batranete... mi-e frica sa depind! De doctori, de pastile, de un carucior... mi-e frica si de moarte, inca nu sunt destul de inteleapta sa o constientizez doar ca pe un prag! Dar cred ca cel mai si cel mai frica imi e de singuratate... nu cred ca e nimic mai trist pe lume decat sa fii batran si singur...
Pentru mine, imbatranirea nu prea exista in vocabular. O simt si o vad insa prin cei din jurul meu. Unul cate unul, vad in jurul meu apropiati sau cunoscuti care incep sa faca odrasle si se iau. Si ma gandesc ca asta e un semn ca ceasul biologic a avansat. Doar ca eu nu prea accept. Da, si vreo 5-6 fire de par albe in cap pe luna. Dar le pun pe seama stresului, nu a imbatranirii. Ma simt tanara, nu face nimic sa ma gandesc ca nu as mai fi. Doar cand imi mai amintesc de ce prag ma aproprii, ma mai ia cate un frison. Dar sunt bine cu mine. Cand ma gandesc la batranete? Nu prea ma gandesc. Dar cand o fac, cel mai frica e ca imi dispar cei dragi. Si sa nu-mi pierd mintile.
Eram la o petrecere de revelion. Vreo 15 oameni. Unul singur era sub 35 de ani. Ne-am scris fiecare pe cate o foaie dorinţele pentru anul nou. Văzând listele celorlalţi băiatul " tânăr " a întrebat :de la ce vârstă se trece sănătatea pe primul loc?
Cea mai mare spaima a mea legata de batrinete e sa nu ma "acresc", sa nu fie un salt mare emotional intre mine si generatia "tinara" , iar eu sa nu-i mai inteleg si sa-i critic mereu. Mie nu mi-e frica nici de moarte, nici de boli, ci ca e posibil sa nu mai tin pasul cu lumea la nivel emotional.
Eu nu imbatranesc! Refuz sa cred asta. Dar e adevarat, simt ca trec anii cand vad ridurile de pe fata mamei, cand ma intreaba lumea de ce nu ma marit odata si cand vad ca dau jos intr-o luna kilogramele pe care acum cativa ani le "topeam" intr-o saptamana. Lasand gluma la o parte, nu simt ca imbatranesc. Nu m-am gandit la asta, abia am schimbat prefixul. Astept inca sa vad de ce de ani de zile aud aproape obsesiv ca femeia traieste cea mai frumoasa perioada a vietii sale la 30 de ani. Deocamdata, simt ca am tot 25... Mi-e teama de batranetea in Romania. Nu cred ca cineva care a vazut cum traiesc pensionarii din alte tari civilizate poate considera ca exagerez cand spun asta. Mi-e teama de boli si de saracie. Mi-e teama ca voi trai dintr-o pensie mizera si singura mea bucurie lunara va fi ziua in care vor intra banii pe card. (Banuiesc ca scapam de Posta Romana pana atunci) Mi-as dori sa imi traiesc batranetea cu zambetul pe buze, cu copiii si nepotii aproape, fara sa fie nevoie sa hotarasc daca luna asta imi cumpar mancare sau medicamente. E urat sa fii batran in Romania.
Tulai, Doamne :))! Când observi ca obosești după ce urci până la etajul 1 :))! Când observi că te enervează obiceiurile adolescenților :))! Când vezi că ți-au crescut copiii! Când nu mai ai bunici! Când le dai dreptate alor tăi!
Pana acum o vreme imi era frica ca o sa raman singura. Acum mi-e frica sa nu arat prea batrana cand o sa inceapa copilul liceul.
Durerea de spate de la prima ora cand te trezesti dupa o noapte de amor ca la tinerete e ca un dus rece la batranete.
De cand te ridici din pat dimineata si te intrebi cine te a batut…
Mie personal mi-e frica sa nu ajung povara cuiva... Şi singuratatea mă sperie! Şi, recunosc, evitsa mă gândesc la moarte, aici mai am de lucru !
Simti ca imbatranesti cand nu mai ai rabdare:))))
Ridurile! Acestea sunt singurele semne. Te trezesti intr-o dimineata si vezi ca faţa ti-a luat-o la vale, ca pometii nu mai sunt fermi cum erau odata, ca pielea s-a subtiat si se stafideste. Si te gandesti: "wtf?? Sunt inca tanara!!" Si iti aduci aminte ca ai facut 30 de ani dar scuturi din cap repede ca sa alungi gandul. Apoi intri pe facebook si vezi ca nepotul tau, fiul fratelui tau, a facut 18 ani si iti aduci aminte de ziua in care s-a nascut. 18 ani??? Caand? Cand au trecut?? Si iti mai aduci aminte ca tu la 18 ani salutai cu "sarut mana" femeile de peste 30. Ca erau in varsta si le aratai respect! Si te ingrozesti! Si mai vine si momentul ala cu testul ţâţelor, cand vrei sa vezi daca sta creionul sau nu sub sani si in final realizezi ca, de fapt, poti sa pui linistita doua!! Ei bine, atunci faci rost de numarul doctorului Stan!
Mi-e teama ca nu o sa ma mai indragostesc. Mi-e frică…că nu o sa se mai indragosteasca nimeni de mine. Ca o sa tremur de batran ce sunt nu pentru vreo femeie. Mi-e teama sa nu mor singur.
Tu vrei sa ma bagi in depresie? :))))) pe mine intreaba ma peste 10 ani .Nu mi e frica, nu mi-e frica de bau bau :)))))
Începi sa îţi dai seama ca îmbătrânești când vezi ca prietenii tai au burta de la bere sau de la sarcini, după caz, si par alb. Pe al tau nu il vezi ca il vopsesti la doua saptamâni. Oricum, dacă tu nu te simţi bătrân si faci ce poţi ca sa arati bine si sa te simţi bine, sa rămâi sănătos, nu cred ca merita sa îţi bati prea tare capul cu asta. E important sa nu rămâi in afara timpului, sa te îmbracila 50 de ani ca la 20, ca eşti penibila. In rest, stay young!
Ma doare spatele. Din ce in ce mai tare. Si pe prietenii mei. Cred ca asta e un semn. Cat despre batranete…strang bani sa am de azil de lux. Daca la tinerete am stat in bloc vechi ma gandesc macar la batranete sa stau intr-o vila☺
Nu stiu, nu m-am gandit la batranete pana acum:)). Daaar, imi e frica la batranete de neputinta fizica.
Concluzie:
Tineretea e cum ar spune englezii a state of mind. Stiu oameni la 20 de ani mereu obositi, plictisiti si fara chef si altii la 60 care sunt sufletul petrecerii. Pina la urma si cu tineretea e o chestiune de alegere. Eu ma gandesc sa traiesc pina la vreo 98 de ani. Voi? ☺
articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu