marți, 30 iulie 2013

You can, you can't...


Toata viata am trait cu obsesia pentru control. Vorba prietenei mele Adelana, ca o mica nemtoaica mereu cu o foaie in fata, gata sa scriu tot cu liniuta de la capat.

Totul trebuie sa fie ca la carte, greselile nu sunt permise, nici intrebarile fara raspuns. Sentimentele, rar.

Programez totul de mic copil. Am stiu exact liceul, meseria, vacantele, prietenii, pina si iubitii mi i-am ales dupa un set de reguli clare. Da, da nu radeti.

Si vad in jurul meu oameni care fac ceva pe ele reguli. Au o regula din a nu avea reguli. Si sunt foarte fericiti, cel putin pe moment. Traiesc pur si simplu fara sa se gandeasca ce va fi maine.

Oare cum e sa traiesti asa?




Un comentariu:

  1. eu nu am o regula din a nu avea reguli...ma bazez pe regulile bunului simtz. in rest? societatea oricum te (de)formeaza, te obliga sa te inscrii in tipare. N-am incercat niciodata sa fiu in mod constient "anti-tipare". Sunt un rebel nativ :)) cum e sa traiesti asa? in primul rand e funny, pt ca observi ce se intampla in jurul tau, conformismul celorlalti si ddorintza lor arzatoare de a se alatura masei de creiere spalate. La mine pe palier e liniste, suntem relativ putini :)) Dar e bine asa.... :)

    RăspundețiȘtergere