Când am urcat în mașina lui Vali, prietenul meu din Portugalia care acum s-a mutat la Londra. el mi-a spus direct:
Tie nu o sa iti placă aici. De ce? Pentru că prea multă aglomerație, sunt prea mulți arabi și dacă îți place la nebunie Portugalia nu are cum să îți placă Anglia.
OOOOOk, am zis în mintea mea deși un ghimpe mic am avut pentru că omu mă cunoaște foarte bine și suntem fix pe aceeași lungime de undă.
N-am să povestesc acum aventurile cu cumpărăturile pierdute, dar n-am să uit prea ușor lumea care practic stătea la coadă să meargă pe stradă...Urăsc aglomerația. Pur și simplu mă ia panica. Și pe Oxford Street aveai senzația că au venit toți oamenii din lume. Whatever.
Vreau să vă spun mai bine de London Eye, faimoasa roată a londonezilor. Are 135 de m înălțime și practic când ajungi sus ai panorama perfectă a Londrei.
Roata se mișcă încet, practic nu simți mișcarea, un tur complet durează cam 40 de minute.
Capsulele sunt imense intră vreo 25 de oameni și la o o rotire completă transportă cam 800 de turiști.
Când am ajuns la roată era o coadă imensă.
Am mers joia dimineață pe la 10 pentru că am înțeles că în weekend e prăpăd. Am stat la coadă pe ceas fix 30 de minute, deși, la prima vedere părea că stai cu orele.
Plătești 19 lire pentru un bilet, ceea ce e mult dar e o experiență pe care nu o mai trăiești în altă parte ( există și varianta să stai la coada scurtă dar plătești cu 10 lire mai mult) și oricum faci economii în rest pentru că intrările la muzeele de stat londeneze sunt gratuite.
Cam așa arată Londra de sus. E o senzație absolut unică. În ultima fotografie, ne tăvăleam de răs, pentru că nu reușeam să facem un cadru. Dar mi se vede părul, da?:))))) Deh, neveste de oamnei care se ocupă cu imaginea.
