Daphne Selfe. Cum e să îți faci planuri la 86 de ani

Daphne Selfe.

Are 86 de ani si este cel mai batran top model din lume.

O femeie...ce femeie :)

Să ai tupeul să îți ignori vârsta și să îți construiești planurile ignorând durerea de spate, reumatismul sau migrenele. Niciodată nu e prea târziu pentru un nou vis...

Cititi cateva raspunsuri date de frumoasa englezoaică. Si va amuzati sa vedeti cum o femeie ca ea a avut un complex. În rest, la 86 de ani respiră optimism și  visează.

If I could change one thing about myself… I'd have longer legs. I've never been happy in mini-skirts.

You wouldn't know it but I am very good at… I used to make all of my own dresses. I draw and paint as well.

What I see when I look in the mirror… A wrinkly old woman. Not good! It's amazing what make-up and a bit of titivating can do, though. And when you're animated, your face comes alive, but not when I look in the mirror.

The last time I cried… If I see a steam train, I'm off. I don't know why. It must be memories and nostalgia and childhood.

My five-year plan… Since people are living to 100 now, I have great hopes. I'll keep at it, keep fit, eat properly and I'll keep on working if I can.

My life in six words… Perseverance, happiness, curiosity, luck, excitement, gratitude.

Interviul intreg il cititi aici.

Fotografii: facebook, Vogue, Harper's Bazaar

Tati, eu credeam că divele nu sunt triste niciodată...

Mereu m-am întrebat ce simte EL când ascultă melodia asta.

Și cum digeră stomacul lui povestea femeii pe care a părăsit-o si care ce sa vezi ea acum a ajuns
bine de tot.

Mi-l închipui mergînd cu taxiul și strângându-și buzele nervos când șoferul dă radioul mai tare
și zice: Cât de fain e cântecul ăsta, oare cine o fi boul de a lăsat-o pe asta? Ce prost...

EA își vede liniștită de viață, desigur că încă mai îi stă mintea la el că altfel nu ar scrie un hit care
o bagă direct în topul femeilor cele mai bogate.

 Acasă, întins pe canapea în liniștea familiei pe care și-a dotit-o atât de mult, EL e surprins de
fetița lui care se uită la tv: vai tati ce frumos cântă Adele și ce tristă e....Tati, eu credeam că 
divele nu sunt triste niciodată...

Cam așa cu Adele și marea ei dragoste.

Asta mi se pare ironia supremă în viață: să părăsești pe cineva care ajunge în top of the top. Și 
mai face și bani cu umilirea ta publică...

Dar până la urmă așa se nasc cele mai mari cariere: din ambiție, frustrare, răzbunare, dorinta de
a demonstra....Cum era versiunea românească? Aaaa, îți arăt că poooot...:)

*editorial publicat pe euforia.tv

Întâmplarea săptămânii. Cu un domn bogat și mașina lui scumpă

Am o obsesie cu bărbații care conduc mașini extrem de scumpe.

De fapt, în mintea mea, bărbații de genul ăsta ar trebui să aibă maniere impecabile și un anume
rafinament care să se asorteze cu materialele fine si super scumpe din care e făcută mașina.
Trebuie să fie puternici, nu figuranți. Low profile, nu papițoi. Slim fit, nu cu burta perfectă
conturată de tricoul roz. Cu sofer neapărat dacă mașina trece de o anumită valoare. Înțelegeți
ideea.

Acu nu știu cum să vă zic: socotelile din mintea mea de fifi, nu se potrivesc cu alea din trafic.

Zi de zi, lotul gherțoilor care conduc bolizi de sute de mii crește. Pentru că zi de zi ma lovesc în
trafic de nesimțirea lor. Pentru ei nu există linie de tramvai, prioritate, semnal. Și nu, nu există
culoarea roșie. Poate doar în lenjeria amantei. Semaforul e perfect opțional.

Acum două zile, noaptea tarziu, veneam spre casă după o întâlnire cu prietenii mei. Eram cu
zâmbetul pe buze, ca după o seară cu multe râsete.

Și-l văd pe EL în intersecție la Băneasa in timp ce stăteam cuminte la roșu. Domnul cu cel mai
sclipitor și frumos Mercedes ever a intrat în intersecție și a tras pe dreapta, după care imediat a
pus mașina pe avarii. A sărit din mașină. Îmbrăcat în costum, a luat-o la fugă pe marginea
pasajului. Logic, am zis se duce să se bată cu vreunul în trafic. In timp ce alerga se scotocea prin
buzunare. Si-l văd cum se îndreaptă spre un taximetrist. S-a făcut verde și am trecut, dar cu
zece la oră pentru că voiam să văd ce face. Și atunci s-a întâmplat ceva minunat: acolo, pe
marginea drumului paralel cu taxiul, stătea un bunic cu părul alb ca Mos Craciun. Tinea ziare
intr-o mana si in cealalta avea o plasa. Nelipsita plasă. Si tremura. Domnul cu Mercedes i-a dat
bani și l-a mangaiat usor pe umar. Batranul i-a intins toate ziarele, surprins de ce primise.
Tânărul bărbat a luat-o înapoi la fugă, s-a urcat în bolid și dus a fost.

Aceasta nu este o poveste.

E o întâmplare reală. Cu un domn, mașina lui scumpă și un bâtrân  aproape mort de frig.

Aș vrea să îl găsim pe domnul ăsta și să îl arătăm cu degetul în cel mai frumos mod cu putință.


sursa foto: http://www.royalfashionist.com/

Vă mulțumesc!

Fix acum o lună vă povesteam de Mihnea. Vă rugam să donați ca acest copil să ajungă pe cele mai bune mâini și să aibă o șansă la viață.

Povestea lui am scris-o aici.

Si voi ați trimis sms.uri și banii s-au strâns și Mihnea a ajuns în Italia la tratament.

Așa arăta el acum o lună:

Și așa arată acum. Fotografiile sunt făcute la clinica din Italia unde este tratat Mihnea:

Din sms.urile voastre s-au strâns 50 de mii de euro! Vă mulțumesc mult, mult, mult! Nu ne rămânem acum decât să ne rugăm ca Mihnea să se facă bine cu totul. Doamne ajută!

Viața merge mai departe. Fără dubii

Un simplu salut pornește totul.

Privirea lui are o singură oglindă: privirea ta.

Zâmbetul lui are un singur destinatar și știi că ai exclusivitatea buzelor lui.

Te trezești dimineața. Te sun băncile că n-ai plătit ratele sau ai telefonul plin de sms.uri de la șeful tău că nu ai respectat deadlineul. Dar din bucătărie vine un miros de cafea. Pentru ca EL e acolo cu tine. Și dacă-i plecat ți-a lăsat un post it pe frigider. Zice ceva de planuri tinerești și rușinoase.

Zilele trec cu bucurie și repeziciune. Nu le simți pentru că ți-e prea foame de el, de dragoste, de ce aveți voi și nu mai are nimeni pe lumea asta.

Relația voastră urcă spectaculos, nebunește. Zi de zi ți se pare că l-ai prins pe Dumnezeu de picior.

Și vine o zi când începe coborîrea din nori.  Acea zi când nu se mai uită în ochii tăi, nici tu în ochii lui.  Te trezești pe Pământ, direct între reproșurile prietenilor neglijați și realitatea care te biciuie in fata.

Vrei înapoi în norul vostru dar nu mai merge pentru că lucrurile au început să se strice.

Începi să îți dai seama că el nu era prințul din poveste. Simultan, el realizează că nici tu nu ești prințesa din castel.

Trezirea la realitate e groaznică: în mintea și sufletul tău sună ca și cum scapi pe gresie o oală în miez de noapte . Acel sunet care trezește tot blocul.

Vă mai luptați un timp. Poate, poate...

Apoi în foarte puține cazuri rămâneți prieteni. De ce puține? Pentru că după o dragoste mare puțini sunt oamenii care au capacitatea să convertească totul în prietenie. Mult prea putini. Iti trebuie un IQ maxim emotional. Pentru că asta e cel mai complicat: să îți controlezi emoțiile.

Un lucru e cert: sunt iubiri care dureaza o viata. Oameni pentru care o sa ai o tandrete a gandului. Pentru totdeauna. Raman pe speed dial in telefon si in suflet.

Dar: viața merge mai departe. Fără dubii.


ps. Daca nu sunteti lamuriti cititi povestea despartirilor spusa de Cristina. E minunata :)
http://bazavan.ro/2014/07/intilniri-nepretuite-part-7-despartirile/

Ţinuta săptămânii de la Urbanik

Ma uit la tinuta asta si scriu asa: simplitatea ieşită din comun.

Haine care nu doar te îmbracă, îţi dau o atitudine, o stare de spirit...

O ţinută bună şi pentru o zi de muncă şi pentru întâlnirea la cafea cu fetele şi de ce nu şi la întâlnirea cu El.

Gri, negru, piele şi blană ecologice.

Neapărat de asortat cu un zâmbet. Chiar şi enigmatic :)

Mai multe ţinute de la Urbanik găsiţi aici sau direct in magazinul Urbanik de pe Calea Floreasca 111-113.

Lecții de la copiii noștri: te iubesc si te iert, orice îmi faci!

Ne batem capul cu educatia lor. Sa ii invatam bine. Sa ii crestem drept si frumos. Dar sunt momente cind copiii ne depasesc si ne dau ei lectii.


Ieri am avut o discutie mai aprinsa cu mama. Fie-mea a asistat. Dupa ce apele s-au calmat o intreb:


Ai vazut ce tare m-am certat cu mia?
Offf. Am vazut, mami.
Si ce parere ai?
Eu?
Da, tu ca ai asistat la toata discutia.
Eu nu ma bag, mami. E cearta voastra nu a mea. Dar...si a tacut.
Dar, ce?
Dar parca totusi nu e frumos sa te certi cu mama ta, nu crezi?




Ce poti sa replici la asa ceva? Pui capul jos si te gandesti: copilul meu e mai intelept ca mine. Cel putin in anumite situatii. Fie-mea e poreclita Fifi mica. Seamana cu mine. Foarte mult. Are zvapaiala mea si curiozitatile mele. Vorbeste enorm. Dar e mai calma si mai rezervata. Ceea ce e bine. E semi aroganta, nu cauta compania oamenilor cu orice pret. Are momente in care spune: Vreau sa fiu putin singura. Si se joaca sau citeste inchisa in camera ei. La 5 ani jumate sa ai nevoie de timpul tau...mi se pare foarte smart. Inteligenta emotionala as spune, la mare cautare azi.


Am invatat de la ea sa am mai multa rabdare, sa tac, sa ascult si....sa nu ies din casa nerujata. :))))




Mi-am intrebat prietenii ce lectii au primit de la copiii lor. Iata emotionantele raspunsuri:


Sa ma pretuiesc. Datorita ei am invatat ca sunt foarte importanta. Ca trebuie sa am grija de mine si ca nu imi permit sa-mi bat joc de timpul si de sanatatea mea. Am invatat ca exista dragoste neconditionata si ca poti sa ierti orice. Am invatat sa iubesc pur si simplu si sa ma bucur pentru ceilalti. Am invatat sa refuz si am invatat ca " incercarea moarte n-are"


Cea a rabdarii si a iubirii neconditionate.Si dincolo de vorbit din carti, lectia suprema a fost intr-un moment de pedeapsa pe nedrept, pentru ca incerca sa imi atraga atentia, facand doar ce nu trebuie, intr-un moment delicat pentru mine, el mi-a spus: te iubesc si te iert, orice imi faci!


Când gemenii mei aveau 1 an, am început sa-i învăț sa meargă, cum învață toți copii. Ii ricam in picioare si ii lasam sa facă pasi pana la pat. Razvan era mai ambițios și mergea incet, incet. Dar Calin nu voia deloc sa meargă. I se părea foarte distractiv dar nu făcea nici un pas. Până intr-o zi, când Razvan, după ce exersase destul s-a ridicat singur si a inceput sa meargă. In secunda doi, s-a ridicat si Calin si a mers si el. Atunci pe loc. Pe modelul "Da' ce , eu sunt mai fraier? " De aici am învățat cat de importanta e competitia pentru orice lucru pe care-l faci in viață si cat de mult te motivează sa ai un model pozitiv in preajma ta Si a mai fost un moment. Anul trecut am fost cu Calin la Grigore Alexandrescu la 2 noaptea pentru ca tusea in continuu si nu mai stiam ce sa-i fac. Am ajuns acolo, l-a consultat, i-a pus o branula care se numea "Fluturaș" , am plâns amandoi odata, el de durere, eu de mila lui, i-a facut un aerosol si trebuia sa mai asteptam putin ca sa-si facă efectul tratamentul administrat. El tusea in continuu iar eu il tineam lipit de mine in brațe cu speranta ca se mai liniștește. Si am stat asa lipiți pana cand i-a fost mai bine, i-a mai trecut tusea, am luat tratamentul si am plecat acasă la 4 dimineața. Cred ca timp de un an , la interval de 2-3 săptămâni, Calin imi zicea la culcare: "Mami, mai știi cand am fost la doctor si mi-a pus Fluturaș la mâna si Razvanel a rămas acasă si tu m-ai ținut in brațe sa nu mai tușesc ? Mulțumesc mami ca m-ai ținut in brațe !" De fiecare dată când imi zicea fraza asta mi se făcea pielea de găină când vedeam cât de important a fost pentru el si cum a apreciat el la 3 ani ca mami l-a ținut in brațe și a avut grija de el. Asa ca am învățat cat de mult contează pentru cei dragi gesturi care poate noua ni se par banale dar care valorează atât de mult pentru ei.


Am fost anul trecut la mare trimisa la un curs. Tati nu a putut sa vina cu noi. Hotelul de 3☆ pentru mine a răscolit amintiri din anii '90 dar pentru el a fost un șoc : murdărie pe plaja, în stațiune, nu si-a explicat de ce nu a găsit repede toaleta de la piscina ...când colo nu exista... și toate ce le cam știm de pe litoralul romanesc. La sfârșitul primei zile când epuizasem toate scuzele pentru tot ce a găsit el neplăcut, mi-a zis: toate ca toate ...nu contează. ...cel mai urât lucru este ca nu e și tati cu noi. Atunci mi-am dat seama ca atunci când suntem împreună totul e ok indiferent de ce este în jur ....


Daca adultul este responsabil, copilul nu are ce lectii sa ii dea. Imi place faptul ca dialogul cu copiii mei se poarta prin argumente si ca nu exista din partea noastra "fa asa, pentru ca asa zic eu"


Lectia ipocriziei: O colega de gradinita, mai lipsita de posibilitati dar extrem de tupeista si care de fiecare data cand avea ceva, oricat de nesemnificativ, facea sa para ca, de fiecare data, detine miezul din gogoasa, i-a spus copilului meu, ca al ei catel este mai frumos, mai destept si mai devreme acasa. Evident ca situatia era exact invers dar mica mea naiva a crezut-o si s-a intristat. Venita acasa i-am explicat cum sta treaba si ca cealalta fetita ii spune asta doar ca sa o supere si pentru ca isi doreste si ea un catel la fel dar nu are cum sa-l aiba. Si am continuat.....spune-i si tu ca are un catel urat, asa cum ti-a spus si ea tie. Replica a fost: " Dar mami nu pot sa-i spun asa: pentru ca nu este adevarat, si catelul ei este frumos si al meu, doar ca sunt diferiti, si nu pot sa-i spun ca are un catel urat pentru ca nu are.... "


Anul trecut a venit un mos tanar. Se vedea barba neagra pe sub barba alba. Copilul s-a prins ca nu e mosu ala adevarat. Dar a intrat perfect in joc ca sa nu ma simt prost. Mai tarziu m-a intrebat care mos a venit la ea, ca nu era ala adevarat.


Cea mai dura lectie a fost cand mi-a reprosat ca nu am avut incredere in ea. Eram o mama disperata, in fata primului examen important din viata copilului meu si am vrut ca totul sa fie perfect. Am plans cand a iesit de la examenul de limba romana pentru ca nu stiam daca ce a scris in lucrare era corect. Am intrebat profesoara, m-am linistit si am mers mai departe. Peste ceva timp mi-a reprosat ca nu am avut incredere in ea cand imi spusese ca facuse corect exercitiul la gramatica. Avea dreptate.... Nu am avut incredere in COPILUL meu. Mi-am invatat lectia dar pana in ultima mea clipa din viata asta nu o sa uit cum m-au biciuit cuvintele: MAMA, NU AI AVUT INCREDERE IN MINE.

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Targul 10 beneficii

Nu toata lumea iubeste ploaia asa cum o fac eu. Dar vremea soarelui a trecut cel putin pina prin martie asa. 

Ce va propun: ca sa nu va mai suparati pe mine ca va tot zic de ploaie, am sa va fac recomandari de weekend. Asa, de impacare, fara nicio suparare.

Sambata si duminica, adica maine si poimaine la Palatul Inspayer e mare targ:

Sunt mai multe motive pentru ca va indemn sa mergeti acolo:

- workshopurile. Aveti intreaga lista, aici.

- expozantii. Ii aveti pe toti, aici.

Viata sanatoasa, frumusete, noutati. 

Cam asta e lumea pe care o promoveaza prietenii mei de la 10 beneficii. Cum sa nu fiu fanul lor? Cum, cum? :)

Am descoperit bucataria japoneza. La YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca

Miercuri, mi-am petrecut primele ore ale diminetii la Yoshi. Am fost invitata sa asist la demonstratie sustina de Vladimir Curnic, chef.ul  din bucataria  YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca.

18 doamne  au fost norocoasele care au aflat secretele prepararii deliciosului sushi.

Chef Vova ( cum il alinta prietenii si echipa) le-a invatat cum se fac rolele de suhi dar si le-a ratat si tehnica prepararii la  teppanyaki. Adevarul e ca sunt incredibile rapiditatea si dexteritatea cu care lucreaza acest om.

La finalul demonstratiei, doamnele de la Asociatia Internationala a femeilor din Bucuresti au savurat un pahar de vin si au degustat preparatele japoneze.  

V-am aratat fotografii cu detalii ca sa intelegeti de ce sunt fascinata de rolele de la Yoshi.

Asadar, daca vreti o experienta inedita va recomand sa incercati o cina in separeul de la etajul restaurantului Yoshi acolo unde specialitatile sunt preparate in fata voastra. 

Si nu uitati: azi e black Friday! La YOSHI Sushi & Teppanyaki Floreasca  aveti un discount de 20%. 

Alexandra. Make up artistul din echipa Fifiştie

Ea este Alexandra. Parte a echipei #fifistie. O fata frumoasa si desteapta isi pune amprenta ca make up artist in sedintele foto pe care le facem pentru blog.

Imi plac entuziasmul ei si modestia, imi place ca e neobosita ( desi munceste mult si are si gemeni acasa ) si imi place ca stie ce e munca de echipa. Fara ifose si fara talente. Vine cu idei, e spontana...o iubesc pentru asta pur si simplu.

Domnii din imagine, Calin si Razvan,  sunt cei mai importanti barbati din viata ei:

Aici o vedeti muncind la sedinta foto cu Dana Grecu si Adi Popa:

Si iata si o parte din machiajele Alexandrei:

Sambata si duminica Alexandra o sa fie la dispozitia voastra. O gasiti la standul Alexandra Stoica make-up la Targul 10 beneficii. Detalii despre intregul eveniment gasiti, aici.


ps. Daca va intalniti cu Alex sa o rugaţi sa va faca smokey eyes:) si sa nu ma pârâţi că eu v-am spus :)

Despre incredere, emotii si zodii

Sunt oameni care au un sistem de protectie senzational. Cand intilnesc pe cineva ii acorda 0% incredere. Apoi persoana respectiva trebuie sa munceasca, sa demonstreze, sa castige increderea. Pas cu pas. Fiecare e atent privit prin lupa mintii mai mult, nu a sufletului. Si uite asa se nasc prietenii trainice cu rata de dezamagiri spre zero.

Sunt altii care au n-au sistem de protectie. Se bazeaza exclusiv pe ce simt ei. Si se arunca. Dau 100% incredere nou venitilor. Si apoi incident, dupa incident increderea se erodeaza pina la pragul cel mai de jos. Dar nu-i nimic ca ei o iau de la cap si acorda credit iar si iar. Sindromul Manole cu tot cu Ana lui. Incearca prietenie, dupa prietenie...poate poate vine cineva de incredere, totusi.

Putem sa incadram prima categorie la rationali si a doua la sentimentali.

Dar ce ne facem cind suntem undeva la mijloc?

Eu pe acolo sunt....

N-am crezut NICIODATA in zodii, astrologie etc. Adica, sa nu ma intelegeti gresit, cred si vad anumite caracteristici la fiecare zodie in parte dar cam atat.

Saptamana trecuta m-am intilnit cu un astrolog. M-am dus cu retinerea omului care nu crede. 

Domnul Cristian Burchiu caci despre dansul este vorba mi-a pus astrograma in fata si mi-a arat cu liniuta cum sunt eu.

 " Esti o mare de emotii dar ai un super creier. Si astea se bat cap in cap. Ce IQ ai? Habar n-am. Cum adica nu ti-ai facut niciodata? Nu ( razand ) de ce mi-as face? Pai ia sa iti faci. Vezi ...superficialitatea geamanului. "

Mi-a spus care sunt calitatile si defectele mele.  Nimic, dar nimic din ce mi-a zis in cele 2 ore cat am stat de vorba nu m-a facut sa replic: Nu e adevarat, eu nu sunt asa. Si n-am auzit doar lucruri bune...

Despre Cristian Burchiu o sa mai auziti multe de acum incolo si nu doar de la mine.

Lectia numarul 1 pe care am invatat-o de la dansul:

" Nu mai nega ce esti tu, cine esti tu. Trebuie sa te accepti si cumva sa mergi cu tine mai departe. E la latitudinea ta ce faci, cum repari si ce corectezi. Alegerile sunt ale tale."   

Jucarii pentru copii. Non toxice

E plina piata de chinezarii toxice. Chinezarii pentru copii. Pe care multi parinti la cumpara de la colt de strada. Dar, atentie: sunt periculoase. Materialele din care sunt facute, vopseaua nu va garanteaza nimeni calitatea lor. Va treziti peste noapte cu un copil alergic si va intrebati oare de ce?

Va recomand cu caldura jucariile de la 10 beneficii. Selectia produselor este facuta cu mare atentie.

Jucariile sunt fabricate din lemn  sau alte materiale ecologice, care nu provoaca alergii. Sunt folosite vopsele nontoxice aprobate prin standarde europene.

Iata selectia mea pentru Fifi mica:

Oglinda de printesa, desigur:

Bijuteriii:

Joc creativ de razuit:

Set pentru pictat:

Intrati pe siteul 10 beneficii si gasiti acolo jucarii, cosmetice si produse de baie pentru copii.

Pina pe 19 noiembrie  aveti un program special de  de reduceri.

Spor la cumparaturi!

Tudor Rosu: Daca te pricepi, actoria e usoara. Daca nu, e grea

Tudor Rosu are 10 ani si stie exact ce vrea sa faca in viata: sa ajunga la Hollywood.

De 5 ani e actor, a jucat in reclame, videoclipuri, filme si seriale de succes ( acum are rol important in productia Las Fierbinti ). E un copil cuminte si destept. Are seriozitatea unui profesionist. A venit la interviu cu mama de mana, mama care nu s-a bagat deloc in discutia noastra desi Tudor la anumite intrebari cauta ajutor din priviri.

Am descoperit un baiat sensibil si frumos. Cu un vis pe masura caracterului sau sanatos.

Tudore, ce parere ai tu despre ce se intimpla in Romania zilele astea?

Prea multa politica, oamenii se cearta pe politica, se omoara pe politica. Politica iata conduce tara. Dar aici oamenii nu au talent pentru politica. De exemplu, presedintele trebuie sa faca ceva si pentru el si pentru tara. Nu doar pentru el. Sa se gandeasca doar la banii lui. Uite la America. America il are pe Obama...e un presedinte bun, il adora!!!

Dar tie ce iti place cel mai mult la Romania?

Imi place ca avem o istorie bogata dar din pacate oamenii nu stiu sa faca nimic cu istoria asta.

Cum adica?
Nu stim sa exploatam asta. Deloc!

Care e locul tau preferat din Romania?

Imi place foarte mult la Sinaia, imi plac natura, aerul...e o zona din Romania unde e curat, e mai ingrijit ca in Bucuresti. Imi plac oamenii de acolo foarte mult. Sunt diferiti.

Diferiti fata de bucuresteni?

Mi se pare ca oamenii de la munte sunt mai muncitori pentru ca stau mai mult in aer liber, nu ca bucurestenii care stau mai mult in casa.

Apropo de casa. Cum arata casa viselor tale?

Mi-as face o casa mica cit  sa poti sa traiesti in ea. Nu imi trebuie o casa mare cum viseaza toata lumea, o casa mare pentru ce? N-am nevoie. O casa mica, normala vreau. I-as lua pe ai mei cu mine.

Cum de te-ai facut actor? A cui a fost ideea?

Pai ma uitam la filme multe si deodata i-am zis mamei ca eu asta vreau sa fac sa fiu actor, vreau sa incerc. Parintii mei nu m-au obligat sa ma fac actor. Sunt multi parinti care isi obliga copiii sa faca asta. Ai mei nu.

Ce crezi ca e mai important in meseria asta: talentul sau norocul? Sau pilele?

In actorie e nevoie de talent dar si de mult noroc. Sunt multi care au talent dar n-au noroc si nu ii recunosti pe strada. Dar ei au foarte mult talent.

La tine cum e?

Sincer? Noroc si talent nu ca ma laud... parerea mea e ca am si, si...

Dar cu pilele cum e?

Pilele functioneaza la inceput apoi va trebui sa demonstrezi, sa iti arati talentul...asa ca eu nu recomand nimanui varianta cu pile. Aaaaa si mai e ceva gresit: Multi oameni cand vad ca n-au talent isi zic mi-l fac in juma de an. Hahaha! ( rade in hohote )

Ce e cel mai greu in meseria ta?

Emotiile. Orice om are emotii. Dar trebuie sa stii sa le tii la tine acasa. Daca nu esti pregatit vin emotiile peste tine si gata!

Ai vreun idol?

Da. Maia Morgenstern. Chiar stie sa joace, a jucat si la Hollywood nu stiu daca au auzit.

Am auzit. Dar e vreun actor barbat care iti place?

Uite imi place Victor Rebengiuc.

Ce iti place la dansul?

Joaca bine. Are talent si e mai priceput ca multi oameni.

Cum te vezi tu peste 20 de ani, adica la 30 de ani?

Ma vad la Hollywood. Ma vad ca Victor Rebengiuc dar mai tanar ( rade:)))

Spune-mi cel mai funny moment de la filmari?

Eram la o filmare si doamna Stela Popescu uita replicile. Si i-am zis:"Stela nu mai uita replicile ca murim toti de frig aici"! ( era fff frig afara ) si ea mi-a zis: "Eiii cand o sa fi si tu ca mine o sa le uiti si tu!" La asta nu ma gandisem...

Te gandesti sa te insori vreodata?
Da, normal, cind o sa fiu mare. Cred in casatorie. Multi se gandesc sa isi ia o femeie cu bani sa fie cea mai tare! Eu ma gandesc  sa fie sanatoasa si frumoasa uite chiar si rimeaza..femeia cea mai buna e femeia sanatoasa si frumoasa ( rade:)))

Fetele iti dau tarcoale?

Da. 2 fete. Una de la mine in clasa si una de la 4 C. ( e prima data in conversatia noastra de 45 de minute cand Roxana, mama lui Tudor intra si ea in vorba si il intreaba cine, cum, incepe o discutie scurta intre noi ca uite asa afla si mama ca de fapt nu sunt doua, sunt patru...)

Nu prea iti ies calculele. Cate sunt?

( Rade tare ). Sunt patru. Doua de la mine din clasa si doua de la 4 C.

E buna popularitatea. Cel putin deocamdata, nu?

Da, uite am patit la scoala intr-o zi m-au inconjurat niste baieti si eu m-am speriat. Liceeni, mai mari ca mine. Au facut cerc in jurul meu si unul a ridicat mana. M-am gandit ca o sa ma bata. Ei voiau sa dea palma cu mine ca m-au vazut la tv. mi-au zis: pustiule, esti foarte tare! Bate palma! 

Ce-ai simtit atunci?
M-am bucurat iti dai seama. Ca m-au recunoscut...

E faina popularitatea dar te gandesti ca daca o sa ajungi super celebru nu o sa mai poti merge pe starada ca o sa te opreasca lumea. Ce o sa faci atunci?

Mda, meseria asta are avantaje si dezavantaje. Pierderea intimitatii e un dezavantaj. Dar asta e, abia astept sa ajung acolo :)

Sa zicem ca la 18 ani cind o sa ai drept de decizie pe banii tai o sa castigi o suma imensa. ce o sa faci cu banii?

Mi-as plati studiile in America dar daca nu sunt destui bani as lua 2 case. Juma i-as tine eu, juma le-as da parintilor mei. O masina, o licenta pentru elicopter. ( e foarte serios, nu schiteaza niciun zambet )

Imi spune ca un copil actor si el cere bani pentru autografe. 

Pai asta poate sa fie o afacere. Nu crezi?
Autograful e o amintire. Cum sa ceri bani pe el????

Ai fost vreodata indragostit?

O singura data in clasa a doua si cind am vazut ca ea nu ma place am zis gata. Iubirea nu e pentru mine deocamdata. Iubirea strica oamenii la cap, ii raneste, isi pierd mintile...

Si ce o sa faci daca o sa te indragostesti nebuneste de o fata?

Nu stiu. Sper sa nu se intimple asta niciodata.

Eu cred totusi ca iubirea asta e o smecherie de toata lumea cauta dragostea perfecta?

Dar putini o gasesc ( rade )

***

Mi-a dat un autograf ( in timp ce il scria isi cerea scuze ca scrisul lui nu e frumos ) si mi-a promis ca nu o sa se schimbe, ca popularitatea nu o sa i se urce la cap.

Am plecat eu spre casa mea, el spre casa lui cu mama de mana. Inainte sa ne despartim l-am intrebat:

Daca ar fi sa te caracterizezi intr-un singur cuvant care ar fi acela?

Adorabil. (  a ras si si-a dat ochii peste cap ca un div in devenire )