Ateliere creative de Halloween la Kaigo Room

Joaca e marea bucurie a copilariei.

La primul si unicul spa dedicat copiilor din Bucuresti se intimpla lucruri minunate zilele astea.

De azi pina duminica copiii sunt asteptati sa se distreze intr-un loc care arata atat de frumos incat nu iti mai vine sa pleci acasa. 

Fete si baieti sunt asteptati  sa picteze masti, sa coloreze modele de Halloween, sa creeze decoruri si sa decoreze mini-dovleci si de ce nu sa isi faca manichiura sau o 
coafura traznet.

Pentru mai multe detalii va invit sa va uitati pe pagina de facebook Kaigo Room

Sa aveti un Halloween plin de rasete si ...sperieturi, desigur:)))

Când Dumnezeu îți trimite un înger, fă-i loc în inima ta

* text de Ioana Albu

Am recitit zilele trecute postarile din blog si mi-am dat seama ca nu am mai scris nimic. Sa imi fie rusine. Ma invita omul la el pe blog, ma face superstar si eu scriu putin si apoi o las balta. 

Am un motiv bine intemeiat...am devenit mama, pe nepregatite si m-a luat vartejul vietii cu el. 

In ianuarie anul trecut eram la Roma ca 2 proaspat insuratei dupa 12 ani de casnicie, si in Martie deveneam mama de copil de 4 ani. 

S-a petrecut fulgerator, m-am aruncat ca intr-o relatie de aia in care stii ca e posibil sa nu te ia de nevasta dar speri si iata ca s-au implinit 9 luni de cand suntem impreuna toti 3. Nu, nu avem inca acte, nu este pe numele nostru, dar suntem toti convinsi ca "suntem cea mai frumoasa si iubitoare familie" cum zice puiul meu constant.

Acum 10 ani ma gandeam cu groaza la procedura asta, poate asta a fost si unul din motivele pentru care nu am facut pasul mai devreme. 

E greu cu adoptia si plasamentul in Romania, dar nu imposibil. Presupun ca e greu si cu o sarcina in Romania si totusi oamenii inca mai fac copii. 

Atat azi, o sa incep sa va povestesc mai multe in alte postari, pe masura ce ma mai dumiresc cum sta treaba. 

Ca sa nu ma departez prea mult de la postarile anterioare  despre Roma si vacanta :)  iata o pictura a lui Raffaello Sanzio. 

Ioana,
cea mai frumoasa mama din lume :)

Relatia nepotrivita. Poti sa scapi, dar vrei?

Mai mult te enerveaza decat iti face bine. Te desconsidera, te chinuie, de multe ori te face sa te simti ultimul om. El sau ea, partenerul tau cu care esti de cateva luni. Sau poate chiar de ani.  Iti dai seama ca e o relatie fara viitor dar totusi nu te poti desprinde. Ca te-ai obisnuit in mocirla asta calduta. Si obisnuita bate singuratatea. Stiu atat de multi oameni care stau in relatii gresite doar pentru ca nu au curaj sa plece , simt ca nu ar gasi ceva mai bun si la ce folos sa riste?

Un partener care nu crede in tine, care are alt sistem de valori, care te umileste de fiecare data cind prinde ocazia...va suna cunoscut, asa-i?

Am facut un sondaj si am ramas uimita sa vad cum oamenii se complac in relatii sau chiar casnicii de zeci de ani. Din lene, din comoditate, din prostie. Pina la urma fiecare om are o doza de lasitate in adn.

Doar ca la unii e usturator de mare. Si te mint in fata, pozeaza in fericiti pentru tine si pentru altii dar chiar si pentru ei. Cu cat poza de familie pare mai fericita cu atat scheletul din dulap e mai mare.

Pentru inceput cititi o conversatie cu una dintre cele mai frumoase si interesante femei pe care o cunosc eu. Am ramas uimita...

- Ai stat vreodata intr-o relatie toxica, nepotrivita? Ce te tinea langa un om care stiai ca nu iti face bine? Cum ai reusit sa scapi?

          - Da. Nu am reusit.

          - Si de cati ani stai in povestea asta?

          - 6 ( sase)...

- Si de ce crezi ca nu poti sa scapi? 

- Obisnuinta, comoditatea

           - Da nu te gandesti ca iti pierzi cei mai   frumosi ani din viata? 

- Am ramas mereu de moment ca oricum nu a aparut nimic altceva la orizont am ramas asa. Nu e neaparat toxic. Nu e ceea ce imi doresc.

          - Si cu ce argumente te intoarce din drum?

- Ca in orice alta relatie noua e frumos la inceput si in final se ajunge la o anumita monotonie. Asa imi zice. Si ca nu e o solutie sa caut ceva nou. Ma iubeste si e tot timpul acolo.

           - Lasa mah ca o sa vina printul din
  poveste si tu o sa fi printesa din castel,   o sa vezi! :))))

- Sper. Sa fie colectionar de arta,pls!

Va invit sa cititi in continuare raspunsuri de la barbati si femei si sa vedeti cum fara sa vrem zicala au ce doare, dar ce place e cat se poate de adevarata.

Da, am stat cativa ani intr-o relatie care imi facea rau. Nu am o explicatie pentru ce simteam. Simteam că omul acela îmi face rău, că îmi consum cu el foarte multă energie si spre sfârsitul relatiei am înteles că omul îmi făcea rău ai am renuntat Era o relatie toxică pentru ca nu îl iubeam. Dar aveam nevoie de el...

Problema cu relatiile toxice e ca nu prea stii ca-s toxice, decat foarte tarziu, cand deja toxicitatea lor s-a imprimat foarte adanc, in ADN-ul tau. Nu stii ca omul pe care-l consideri Soarele si Luna, 2 in 1 superoferta iti face rau si ca te-a subjugat in cel mai parsiv mod cu putinta: cu acordul tau. Am trait pe pielea mea o astfel de relatie, cu grad inalt de toxicitate, care din fericire a durat doar doi ani, insa din nefericire au fost si cei mai frumosi - primii ani de facultate. Am invatat enorm despre mine in urma acestei relatii, dar nu-mi mai da nimeni anii aia inapoi, din pacate. Cum am scapat? Am avut inger pazitor, pentru ca El a fost cel care apus capat relatiei. Mie-mi era prea frica s-o fac, desi simteam de multa vreme ca nu mai era totul in ordine. Si din fericire pentru mine, a si fost genul care a sarit rapid la alta, in next level si nu m-a mai sacait pe mine, cum altminteri mi se pare a fi cel mai toxic mod de a chinui pe cineva: du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace. Am vazut in jurul meu, la alte prietene, ce poate insemna genul asta de du-te vino si ma bucur ca am fost lasata in pace de-a binelea, din prima. Oribila experienta, dar ce dulce a fost trezirea! Dupa un iad din asta, cresti cat altii in zece raiuri.

Ti se pare ca daca e cu nabadai e frumos, nu te plictisesti. Eu zic PAS la primele semne de toxicitate, nu la primele certuri, ci la primele semne de intruziune...

Da...am stat...in sensul ca a fost o relatie de 3 ani, care se terminase din punctul meu de vedere ...dar el nu intelegea sau se prefacea ca nu intelege....pentru ca nu concepea sa ne despartim....si am mai dus-o asa cel putin un an....de cate ori voiam sa vorbesc cu el ma gandeam doar la cat o sa sufere el si cat de greu o sa-i fie lui. Pana intr-o zi cand am iesit cu fetele in oras iar el mi-a zis ca sta acasa (nu stateam impreuna ). Ne-am intalnit in oras...el era cu unele in club. Asta era motivul pe care il asteptasem ca sa pot sa termin relatia aia fara sa ma mai simt eu vinovata. Din momentul ala nu i-am mai raspuns la telefon niciodata.

Da, am fost intr- relatie nepotrivita, toxica, cum vrei tu. Inca Sunt. Am stiut de la inceput ca nu e ce trebuie dar am zis ca o sa mearga. Si n-a mers. Si daca tot nu mergea ne-am casatorit. :))))))) Si acum suntem casatoriti. Lumea ne vede super fericiti dar de fapt nici unul dintre noi nu are c... sa divorteze. Si parca imi e si lene sa o iau de la capat cu altcineva, cred ca si eo la fel. E stupid, dar asta e adevarul.

Da. N-am plecat din obisnuinta si teama de singuratate. Adica prostia din capul meu. L-am inlocuit cu altul. 

Stiu cum e. Din pacate. Nu am scapat. Nu pot sa renunt... Stiu ca nu duce nicaieri dar mai am un gram de speranta ca se va schimba ceva Poate nu este ceea ce te asteptai sa auzi, dar asta e raspunsul meu.

 Am stat lângă un bărbat extrem de gelos. Ce m-a ţinut? Ştiu că gelozia vine din neîncredere în propria persoană. Te desconsideri, de vreme ce crezi cu tărie că omul de lângă tine te-ar putea înşela sau părăsi cu oricine altcineva. Aşa că, iubindu-l, am tot încercat să-i construiesc încrederea în el. Sunt genul care merge până în pânzele albe, ca să nu regret că n-am încercat. Era să mă şi mărit cu el (vacă, da). Când am epuizat tot, am renunţat. Nici măcar nu mai semănam cu mine.

Cea mai buna metoda sa scapi din relatie, il iei de barbat. Si sa iti dau si un raspuns inteligent: Relatiile toxice dupa parerea mea se datoreaza diferentelor de opinie si dorintelor celor doi parteneri. Daca la momentul la care tu iti doresti un copil elvrea samearga cu baietii in Thailanda, te oftici, ti se pare ca nu e bun pentru tine, ca iti pierzi vremea... etc si viceversa. Stai cu un om care nu iti face bine pentru ca speri ca se va schimba, dar poate trebuie sa mai schimbi si tu ceva si atunci poate nu iti mai face rau si nici tu lui si ...il iei de barbat..dupa cum spuneam la inceput :)))

Nu am reusit sa scap. Ma tine refugiul pe care il gasesc in el si de care am nevoie disperata... 

Oooo, da. La inceput a fost asa o dragoste de a trezit invidia tuturor...ea era foarte misterioasa si tacuta si linistita...nu ma cicalea ...ma iubea tare...avea o supunere care ma uimea, se uita la mine ca la un zeu. Apoi, mi-am dat seama ca de fapt tacerea vine din prostie si de fapt nu prea are ce sa imi zica. :)))) Nu avea nici-o idee, mereu astepta de la mine totul. Era incapabila sa ia o decizie sau cel putin asa parea. Cand mi-am dat seama ca o sa mor sufocat de plictiseala i-am zis sa ne despartim ca nu merge si atunci ea s-a dat foarte bolnava apoi mi-a zis ca e gravida...nu era nici bolnava nici gravida. Era nebuna de legat. Cum am scapat? M-a inselat cu un prieten:)))) Si nu te-ai ofticat? Nu, am fost fericit ca am scapat. Ma simteam mereu de parca port in miezul verii un pulover gros pe gat, asa atarna...:))))

Mah, nu stiu ce pana mea m-a tinut linga el. Probabil ca a fost primul barbat care m-a cadorisit cu orgasm, ca alta explicatie n-am! Am fugit la propriu in Danemarca 3 luni ca sa nu ma mai las impresionata si m-am intors ca o zana libera si-am intrat in alta relatie:))))

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro 

Ţinuta săptămânii propusă de Urbanik Bucureşti

Vă anunţ cu mare bucurie că avem o rubrică nou, nouţă: Ţinuta Săptămânii.

In fiecare luni, prietenii mei de la Urbanik Bucureşti, cel mai cool boutique din oraş, vin cu o ţinută propunere pentru cititoarele fifistie.

Iata ce au pregătit pentru azi:

Dacă v-am făcut poftă de ţinute cool vă invit să vizitaţi Urbanik Bucureşti pe Calea Floreasca 111-113 sau să intraţi pe pagina de facebook Urbanik Bucureşti. 

Să aveţi o săptămâna plină de stil! :)

Povestea lui Mihnea Moldovan

Mihnea are 3 ani si acum câteva luni se bucura de copilărie.

Acum 2 luni a ajuns la spital, dus de parintii lui ingrijorati de o febră care nu mai ceda. Diagnosticul i-a socat pe parinti: LEUCEMIE LIMFOBLASTICĂ. 

Boala i-a dat cu totul viaţa peste cap. A început tratamentul cu citostatice, un tratament agresiv la care nu a reacţionat bine. Are buzele vinete de la albastru de metil dat de medici pentru a vindeca ranile apărute ca reacţie adversă la chimio.

Acum, Mihnea nu mai vorbeşte nu mai vrea să mănânce, nu se mai dă jos din pat. Starea lui este din ce în ce mai gravă.

Mama lui Mihnea e disperată. A trimis scrisori la cele mai bune clinici din lume. Soluţia salvatoare pentru copil ar fi transferul lui imediat la Clinica San Matteo din Pavia, una dintre cele mai bune clinici din lume specializate pe oncologie pediatrica. Sansele copiiilor care pleaca acolo sunt de sute de ori mai mari decat cei care urmeaza tratamentele aici in Romania.

În fiecare săptămâna citesc ( pun voce cum se spune în televiziune ) reportajele despre acesti copii. De fiecare dată mi se strânge inima. Sunt cazuri atât de complicate şi de grave încât te gândeşti că doar o minune ar 
putea schimba destinele lor.  Şi mă uit cum minunile se întâmplă pentru că românii sunt plini de empatie şi dau de fiecare dată o mână de ajutor. Un sms. Sms cu sms se strâng sume uriaşe şi copii foarte bolnavi sunt puşi pe 
picioare. Sper din suflet că asta se va întâmpla şi cu Mihnea. Un SMS la 8848 îi poate schimba viaţa.
  

   

Sarbatorile vin, sarbatorile vin

Craciunul este despre dorinte si despre zambete. Despre prietene si despre dragoste si despre
familie. Masa de Craciun e sfanta cand se stranga toate neamurile si micile conflicte sunt date
uitarii cep putin pentru moment.

Dar hai sa ne gandim la petrecerile de Craciun ale companiilor. De obicei, cam toate intrunirile
de genul asta sunt la fel. Vine Mos Craciun antamat din vreme, cu putin noroc o trupa care canta
coveruri sau daca firma are buget chiar un cantaret de-l stie toata lumea. Oamenii danseaza,
beau, se simt bine. Dar parca totusi e o petrecere ca oricare alta...

Si daca ai vrea totusi altceva? De Craciun o petrecere altfel? Cu un Mos mai tanar care sa prepare
cocktailuri ametitoare, cu cozonac facut in bol si creveti la gratar? Da, da stiu traditia e traditie
dar asta e peterecerea firmei tael si ai vrea ca toti angajatii tai care viseaza la Republica
Dominicana cu plajele ei sa nu isi intrerupa visul.

Daca iti trece prin cap sa faci un party iesit din comun, eu iti spun sa le cauti pe fetele de la
KOON. Jobul lor e simplu: transforma visul tau in realitate.

Nu uita sa organizezi totul din timp ca maine poimaine o sa auzi la televizor: Sarbatorile vin,
sarbatorile vin:)

Anna Wintour. 73 de intrebari si mai multe zambete

Puterea unui brand.

73 de raspunsuri.

Sinceritatea controlata intr-un filmulet care ne-o arata pe Anna Wintour in toata splendoarea ei bitchy.

Unele raspunsuri ne arata ca doamna de fier a modei e totusi om. Un om care crede in puterea zambetului. :)

Comportamentele. Ce ascund ele de fapt

Aveam la Brasov o prietena care parea cea mai inaccesibila fiinta de pe Pamant. Rece, artagoasa,mereu ofensiva. Lumea o judeca fix dupa atitudinea afisata. Ne-am imprietenit greu, pentru ca pe mine aroganta ma supara. Nu o inteleg. Exceptie fac anumiti barbati semiaroganti, dar asta e alta poveste :)

Revenind la prietena mea, am constat cu uimire ca de fapt era super timida si salbatica. Ca sa nu para nu stiu cum, si-a pus masca agresivitatii.

Pornind de la ea, va provoc sa va ganditi cum judecam noi oamenii si cum sunt ei de fapt.

-    Daca un om rade foarte mult chiar la toate prostiile noi ne gandim vaiii ce vesel e , ce
pozitiv. Un psiholog ne-ar spune insa ca omul asta e de fapt foarte singur…
-    Un om care doarme foarte mult si nu isi gaseste bucuria si linistea decat in somn asta nu
inseamana neaparat ca e lenes sau ca somnul e pasiunea vietii lui. Poate fi de fapt o mare
tristete chiar o depresie. De multe ori la suparare ne gandim ca dormim si trece…
-    Nu l-am vazut niciodata plangand! Asta nu inseamna neaparat ca e puternic…
-    Daca maninca mult si porcarii si noaptea mai ales, astea nu-s semne de nesimtire. Mai
degraba de tensiune si depresie.
-    Daca un om vorbeste foarte putin, dar cind o face vorbeste foarte repede poate ascunde un
secret
-    Daca plange la lucruri marunte, e inocent sau super sensibil
-    Daca se enerveaza din orice. Te-ai gandit ca poate are nevoie doar de dragoste? 

Asta spun psihologii.

Exemplele pot continua. Poate ar trebui sa fim mai atenti. Si sa nu mai judecam oamenii dupa primul comportament. Si sa nu le mai raspundem la gesturile directe.  Asa apar cele mai mari neintelegeri si certuri. Daca ne gandim de doua ori inainte de a raspunde unui gest si aflam ce e de fapt in spatele gestului....o sa fim uimiti ce descoperim.

sursa foto, aici.

Inima versus minte. Un conflict de cand lumea

Toata viata am ales cu mintea. Intotdeauna cu mintea. Inima insa a fost mereu acolo si si-a spus parerea. De cele mai multe ori cu o vehementa care o ducea in pragul infarctului. In mijlocul conflictului, mintea punea inima la punct mereu: " bine ca esti tu desteapta te crezi vreo inteligenta, de parca inimile au vreo urma de neuroni "

Pentru cineva caruia i-a placut matematica la nebunie, emotiile pareau ca nu conteaza. Dar au contat de multe ori. Asta nu inseamna ca vreodata in viata mi-am pierdut mintile.

Odata, am cunoscut un barbat de care m-am indragostit atat de tare incat as fi plecat cu el pina la capatul pamantului. Era sufletul meu pereche. Cred ca se intimpla odata in viata oricui. Bine, asta daca ai noroc. Inima mea era perfect expandata. Mintea, la locul ei, zambea pervers si imi spunea: ai grija, fara decizii acum. A fost singura data cand pe moment mi-a ignorat creierul si va spun cu sinceritate ca nu imi pare rau pentru ca povestea e demna de film.

Cred ca asta e cu adevarat important in viata: sa ne permitem, macar din cand in cand vorba holografilor sa facem ce ne spune inima. Cu riscul asumat ca mintea cand te vede plangand mai apoi iti replica rece: I told you so...


Mi-am intrebat prietenii ei cu ce aleg la rascuce: cu inima sau cu mintea. Raspunsurile sunt surprinzatoare.

Cand am ajuns la rascruce, am mers pe minte/intuitive. Acu depinde si ce inseamna rascruce…

E recomandat sa alegi cu inima. Eu aleg cu mintea.

Mama mi-a spus ca sunt foarte rationala si aleg mereu cu mintea. Nu am fost in ipostaza sa ma intreb daca aleg cu sufletul sau cu mintea. Dar gandesc foarte bine innainte ce sa fac. Ma
gandesc bine la fiecare pas pe care il fac in viata si mereu o intreb pe mama ce parere are. Si tin cont de ce spune. Imi place sa imi fac un plan al vietii pe care sa il respect, si pana acum a cam iesit ce mi-am propus. Si vorba Mihaelei Calin mai intrebi si sufletul din cand in cand, ce parere are?

Grea intrebare :))) Cred ca...cu mintea :))

Întotdeauna cu mintea. Chiar dacă simți pe dos. Si chiar dacă mintea aduce dureri si singerari. Mintea îți poate da regrete dar nu îți da niciodată Iadul.

Inima aleg cu mintea sau mai bine zis: la rascruce, mintea alege inima ☺

Cu inima. INTOTDEAUNA.

N- am fost niciodata la rascruce. Dar cand voi fi, daca, voi alege cu inima.

Habar nu am, alegi ce ti se intampla. Adica? Atat.

Cu inima, desi am mai si gresit din cauza asta . Dar... invatam din greseli si mergem mai departe. Imi asum deciziile luate si nu repet o greseala. Sunt multe alte greseli care asteapta safie facute ☺

Cu inima Întotdeauna. Și de fiecare dată a fost alegerea câștigătoare .Mi am ascultat instinctul și nu m-a păcălit niciodată.

Hmm... in 90% din cazuri, cu mintea.
Cred ca depinde de rascruce. Am ales si cu inima si cu mintea.

Cu mintea. Obligatoriu! Stii vorba...."follow your brain,your heart is stupid like shit". La rascruce
asa am procedat intotdeauna. Adica schimbari de drum importante. Asa in rest...aleg si cu inima. Ca-s om. Si...If you obey all the ruls,you miss the fun ☺

Concluzia e simpla ca de fiecare data: inima, minte, noroc. Cred ca asta e combinatia castigatoare. Vorba aia romaneasca e sfanta: de multe norocul si-l face fiecare cu mana lui.  

articol din rubrica fifi&thecity de pe blogul Cristinei Bazavan, www.bazavan.ro

Duminica. Duminica e totul altfel

Duminica dimineata e despre liniste, despre pierderea semnalului la telefon, despre cafeaua cu muuult lapte si clatite. Da, clatite, pentru ca nu stiu pe nimeni care sa inceapa o dieta duminica.

E ziua in care poti sa stai linistit in pat si sa asculti vecinii cum bat carnea pentru snitele sau se cearta pentru ca el (evident) iar a uitat sa cumpere ceva de la piata. Si apoi rad amandoi fericiti de perlele copilului lor.

Duminica si lumina e altfel. Mai ales acum.

Cat despre muzica. Alegerile sunt simple.











Duminica parca toate-s la timpul lor.

Cine te iubeste, NU te darama. O poveste despre trufie si amor

Am o prietena. Nu are inca 30 de ani. A citit mai mult ca mine care am 40, si io zic ca am citit ceva la viata mea. E frumoasa, delicata si devreme acasa. Nivelul ei intelectual e atat de sus ca de multe ori in discutii ii spun: alooo, alooo mai jos putin cu discutia ca sa inteleg si eu ☺ Are un farmec aparte, interbelic. 

Fata asta a mea a avut o poveste cu un domn.

El, baiat de bani gata. Cu esecuri personale in deciziile vietii private dar businessman de succes. Super brainy. Afacerea cladita destept dar inceputa cu banii de la mami si de la tati. Repet: omu chiar a construit pe munca lui dar cu finantare interna, de la familie.

Ea, fata simpla. Ultima casa din sat. Sau penultima ca nu mai tin minte. Scoli peste scoli, nopti pierdute de invatat. Pozitie de manager intr-o super companie. Finantare familiala: zero, nada. Ca asa e in viata: nu toti pornim cu aceiasi bani pe card.

S-au intilnit, s-au iubit si s-au despartit. 

El… cumva incepuse sa nu stie ce vrea. Desigur,  voia bani ca asta vor barbatii puternici. Bani. Multi, multi bani. (aicisuntdeacordcuvoidomnilor). Si ea cumva era un element care il deconcentra. Devenise povestea prea serioasa, asa ca over and out pentru ca safer is better. Sorry pentru  englezisme, dar aici chiar nu merge in romaneste.

Ca s-au despartit e una. Dar ce face el? Si aici cumva isi pierde titlul de domn. Incepe sa ii faca observatii: ca se imbraca nu stiu cum, ca pantofii sunt nu stiu cum, ca nivelul profesional la care a ajuns e ok dar ca sa fi facut ceva de top e cam tarziu daca nu a facut pina acum etc.

Atentie! observatiile vin dupa terminarea relatiei.

Cam ce fel de barbat esti tu care faci asa ceva? 

Poate inca indragostit, poate usor frustrat, poate dornic sa arati ca inca detii controlul. Poate un barbat cu ideea creata si fixa ca o femeie demoralizata si cu increderea zdruncinata e o femeie slaba si, in consecinta, o prada usoara din punct de vedere emotional. Wrong, man!

E doar o femeie vulnerabila. Dar, de vulnerabilitatea ei si de ceea ce tu critici azi asa inversunat, se va indragosti cineva maine… si asta va fi un happy end din distributia caruia nu n-o sa faci parte. Au revoir!


sursa foto, aici. 

Dana Grecu. Inima imi spune: Da si tu ceva de lucru! Si eu o ascult

Dana Grecu este cel mai puternic om pe care il cunosc eu. 

O femeie neinfricata. Multi ii stiu de frica. Chiar tremura in fata ei. Putin sunt cei care o cunosc cu adevarat. Si multi sunt cei care raman uimiti cind o descopera pe Dana Grecu, omul dincolo de televizor. 

In ziua in care am facut sedinta foto, mergeam spre locatie in masina cu Alexandra, prietena mea care machiaza personajele pe care eu le intervievez. Vorbea mult. O simteam ca e nervoasa si are emotii: Ti-e frica de ea? Nu mi-e frica, dar asta e doctoratul meu...am niste emotii...

Am ajuns la locatie cu intarziere. mare. Dana ne astepta in masina, dormind cu capul pe volan pentru ca nu inchisese un ochi toata noaptea.  A deschis portiera si a zambit: Buna dimineata....cu un zambet pe fata...acel zambet care topeste orice.

Dana Grecu este cel mai putenic om pe care il cunosc eu. 

Va invit sa o descoperiti de-a intregul intr-un interviu sincer si necenzurat. Asa cum e ea. 

Oamenii te percep ca pe o femeie foarte dura. Sunt sigura ca ai simtit de multe ori asta cand ai intalnit pe cineva prima data. Simti ca intimidezi?

Da. Simt. Dar nu e o strategie, ceva premeditat. Ca nimeni nu e nebun sa vrea sa tremure lumea in fata lui.  Pur si smplu, asa sunt de cand ma stiu.  Nu ma napadeste niciun complex in fata nimanui. Deloc. Oricat de bogati, destepti, bine sau prost imbracati ar fi interlocutorii mei. Sunt directa si ma uit in ochii lor. Fix in ochi. Pentru ca asa simt. Am cautat toata copilaria mea compania oamenilor mai mari decat mine.  Tot ce nu era cu lume de seama mea era minunat. Daca ma punea cineva sa ma joc cu copiii, era o tragedie. Preferam sa stau pe sub mese, pe la colturi de usi doar sa aud ce vorbesc oamenii mari. Sunt in povestea lor de multa vreme. Nu mai au secrete.

Te-a intrebat vreodata Maria, fata ta, de ce esti atat de diferita la televizor fata de realitate?

Sa stii ca nu. Dar nu pentru ca nu gandeste asta. Copiii sunt un pic bulversati.  Vad ca sunt "rea" la tv, dar merg cu mine pe strada si observa ca oamenii imi spun ca se uita cu drag la emisiune, sau sa o tin tot asa, sau imi multumesc, sau ma pupa. Si atunci, probabil, isi zic: mama nu se cearta pentru ca a luat-o razna. O fi ceva in capul ei. Uite, oamenii nu dau cu rosii dupa ea. Si-apoi, sa stii, pentru ei conteaza ca mama lor, pe care nu o vad in fiecare zi, e calda si buna. Si ca ii iubeste nespus.

Ti-e frica sa spui  NU INTELEG?

 Ar fi dramatic daca mi-ar fi frica. Cred ca daca s-ar face un sondaj printre moderatorii tv  eu sunt campioana la nu inteleg.  Iti explic: uneori, invitatii nu inteleg nici ei ce vorbesc. Doar n-o sa le spun: bateti campii, domnilor. Spun nu inteleg. Adica iau asupra mea. Pe mine nu ma duce capul. Alteori, problemele sunt mult prea tehnic prezentate. Spun nu inteleg ca ei sa traduca pe intelesul oamenilor. Si,in fine, spun nu inteleg cand vreau sa reia ideea, ca sa ii prind ca se contrazic.  Intelegi??:))

Cat de des te certi cu Bogdan, sotul tau si cum reactioneaza el?

Bogdan e un tip norocos. Ne vedem destul de rar ca sa avem timp sa ne certam. Daaaaaar ne certam si noi ca tot omul.  Intotdeauna cand nu-mi explica si cand nu inteleg.  Adica el mizeaza ca-s pe faza si crede ca lucrurile se subinteleg. NU. Nu se subinteleg deloc. Bine, poti sa deduci, dar chiar nu vreau. Ca uite asa te trezesti ca te-ai instrainat unul de altul si nu stii de ce. Oamenii trebuie sa-si vorbeasca. Prost, bine, strigat, calm, dar sa-si vorbeasca. Stii, un tip l-a intrebat pe Bogdan odata: domne, tu esti sotul doamnei?  Domne, am vrut sa vad si eu cine o stapaneste pe femeia asta! Si Bogdan a raspuns cu gura pana la urechi: de mine asculta! Cand ne certam, rar, zic eu, nu pot respira pana nu ne impacam. Efectiv nu pot respira.  Tragi asadar concluzia ca eu fac pasul spre pace.

Care a fost cel mai mare compliment pe care l-ai primit vreodata?

"Vrei sa fii sotia mea?". "L-am auzit de cateva ori in viata asta. Prima data, acum aproape 20 de ani. Atunci am strigat: da. Aveam 24 de ani. Mi se parea normal. De atunci, de cate ori l-am mai auzit, mi s-au taiat picioarele. Am trait 100% emotia celor care au spus asta.

 Au fost mai multi care te-au cerut?

 Da.

Deşi erai măritată deja?

Da.

Ei te cereau si tu cum ii refuzai?

 Zambeam si le spuneam ca trebuie sa ma ia la pachet cu Bogdan.

Ce e mai important in viata: curajul sau norocul

Curajul. Eu am fost toată viața o norocoasă dar cred că cel mai important e să ai curaj. Nu te poti baza pe noroc.

De ce e Dana Grecu, Dana Grecu?

Pentru ca: 1. Si-a luat numele sotului. Pe ea o chema inainte Iosifescu. 2. Pentru ca, mai, nu stiu, asa a vrut Dumnezeu. Sa stii ca n-am facut niciodata tumbe ca sa ajung undeva, sa ocup un post, sa ma remarce vreun nu stiu cine. Evolutia mea in tv a fost absolut fireasca. Nu-s geniala. Nu-s insa nici de aruncat. Ca nu sunt. Chiar nu sunt.  Stiu ca suna ca naiba, dar am foarte mare incredere in mine, dincolo de toate balbele inerente, de prostiile pe care le mai fac uneori, de tranta uneori nejustificata cu unul sau cu altul.  Stiu ca daca ma concentrez pot aproape orice. Asa simt. Asa ma citesc eu pe mine. Dana Grecu o sa fie Dana Grecu pana cand o sa gaseasca resurse de incredere in interiorul ei.

 Ai avut vreun model feminin in familie?

 Da. Bunica din partea mamei. O simt tot timpul. A murit cu o zi inainte de ziua mea. Pe 17 octombrie. Un an mai tarziu se nastea Maria.  Bunica mea a fost totul pentru mine. Totul. Da, plang ori de cate ori o pomenesc.  Bunicul era carciumar. Dadea pe datorie, pe caiet , ca oamenii nu aveau bani. Cand a murit, la inventar, a iesit lipsa.  O suma de-ti statea inima.  Cine sa mai recunoasca faptul ca avea bani de dat. Un an si ceva, bunica mea a adunat sticle de ulei de la oamenii care le aruncau si le-a spalat cu lesie, cu soda caustica, sa le vanda curate si sa stranga bani sa achite datoria. N-a vrut sa se imprumute la nimeni.  Avea mainile o rana.  N-am sa uit toata viata mea asta.  Era sufletul locului in care intra. Era desteapta si cinstita. Haioasa.  Ea a fost si este modelul meu.

Cand ai plans ultima data?

 Uite acum. Plang des. Dar nu ca-as avea probleme cu tiroida.:) Plang ca asa imi vine. Nu mi se pare nicio rusine sa plangi. De ar plange oamenii in loc sa tina in ei toate cele ce-i macina. Plang la povestile de dragoste, plang cand ii multumesc lui Dumnezeu. Plang de mila oamenilor cu probleme. Plang de furie, dar asta doar cand sunt singura.:) Nu plang cand ma umileste cineva. Niciodata!  Raspund!

Care a fost cel mai dificil moment din viata ta si cum l-ai depasit?

 Am supravietuit cateva zeci de minute, singura, intr-o masina rasturnata, in zapada, de Craciun. Aveam cateva luni. Soferul murise. Sotia sa era socata. Mama lesinase. Tata avea rani la cap.  Toti fusesera dusi la spital de sateni.  Pe mine m-au uitat in masina. Bunicii mei, caci in satul lor se intamplase nenorocirea, primisera acasa o plapuma decopil plina de sange. Semn ca am murit si eu. Era sangele de la tata. Dumnezeu a facut ca un domn a trecut pe langa masina rasturnata aproape de rau si a auzit planset de copil. Eram eu!  Strigam fara cuvinte ca vreau sa traiesc. Acolo e o cruce acum.

Ce le spui celor care plang de toate nimicurile?

 Sa planga. Daca asta le face bine. Dar cand se opresc din plans sa taca.  Sa inteleaga ca toate ne sunt date ca sa invatam ceva din ele.  Sa invatam ceva. Sa nu mai fim prosti, vanitosi, zgarciti, sa fim atenti si saritori la necazul altora. Nu cand avem chef, ci atunci cand omul are nevoie de noi. Atunci, nu mai tarziu.

Dana Grecu este in 3 cuvinte…

Un om colorat.

Cand ai fost ultima data la discoteca?

Lovituraaaaa!!! Credeai ca o sa-ti spun: vai, Fifi, nici nu mai stiu de cand. E, afla ca am fost acum cateva saptamani in  Salsa. Am dansat pana dimineata.

Dana Grecu sta la cratita, macar din cand in cand?

 Da. Acasa, la Pitesti. Nu mi place sa gatesc cand sunt singura. Acasa as putea sta in bucatarie 3 zile si 3 nopti. Ma bucur cand ii vad pe ai mei mancand ceva facut de mine.

 Daca ar fi sa alegi un om cu care sa faci interviu unu la unu care ar fi si de ce?

 Stii ca visul meu asta e. Sa fac interviu unu la unu. Ador sa intru in poveste cu un om asa. Sa nu se piarda ideile lui printer ale altora. Vibrez in mod special la astfel de confruntari.  Cu cine? Cu oricine are un miez de emotie! Ca, de fapt, despre asta e vorba. Despre emotii.

Care este coltul tau preferat din casa ?

 Paturile din camerele copiilor. Miros a ei. Si coltul canapelei din living, unde adorm langa Bogdan la orice film ar pune, oricat de bun ar fi.  E cald si bine. Iar eu sunt Zeul Somnului,nu Adi Ursu.

 Ai flori, le ingrijesti?

 Am flori. Le ingrijesc. Dar imi plac gradinile. Intr-o zi o sa am o gradina. Am crescut printre rasaduri de rosii si cartofi. Printre meri pitici si pruni. Printre crini si regina noptii.  Am mers desculta prin iarba. Am facut toate astea. Stiu lucrurile simple.

Care a fost cel mai dificil moment din cariera ta?

 Cand am descoperit la o filmare ca tanarul care fusese gasit mort intr-un apartament din Campulung era, de fapt, Sorin, baiatul cu care imi petreceam vacantele la bunici, care imi punea muzica si care ma invata sa dansez.  Un baiat superb. Cu niste ochi mari,verzi.  N-am stiut desprecine era vorba decat mergand sa luam un cadru neutru din morga spitalului. Acolo... Aflasem de moartea lui inainte mamei sale. O moarte din dragoste, il parasise iubita. A baut pana  a murit. Cumplit.

 Daca maine nu ai mai face televiziune ce ai face?

 As fi animator intr-un azil de batrani. Nu glumesc deloc! Imi place sa tin de cald sufletelor triste.

  Mancarea ta preferata?

Mancarea de fasole.

  Putina lume stie ca tu faci naveta Bucuresti Pitesti. Cu banii de carburant iti luai o garsoniera...

 Da, Cred ca doua. Nu ma plang, sa stii. Pentru ca nu vreau sa ma dau victima. Fac asta pentru ca vreau si pentru ca ai mei de acasa inteleg rostul. Daca maine mi-ar spune cineva stop, m-as opri. Stii de ce? Pentru ca atata imi trebuie: un semn! Dorul de copii ma omoara.

Care este cea mai mare calitate pe care trebuie sa o aiba un barbat.

Sa nu uite de ce te iubeste!  Daca vorbim de iubit.  Asa, in general, sa FIE. Mie imi plac barbatii. Le vad insemnatatea. Ii respect. Cred in ideea de inaintemergatori. Imi plac barbatii puternici.

Dar defectul major al unui barbat, care este?

Sa creada ca daca te-a cucerit odata si o data inseamna ca poata sa doarma linistit! E o greseala de abecedar intr-ale dragostei.

 La cate evenimente mondene ai fost de cand apari la tv?

 La niciunul.

  De ce?

Pentru ca nu le vad rostul. Si pentru ca, la ora la care se intampla, mi se face somn. Nu spun ca e bine ce fac. Cred ca e foarte prost, dar...asta sunt. Nu m-a obligat nimeni de la PR sa merg si , pe aceasta cale, multumesc din inima PR ului.  Oamenii m-au mirosit.

 Esti fericita?

 Fifi, sunt un om care nu oboseste sa gaseasca motive de fericire. Le-as inventa daca nu le-as gasi, crede-ma. Nu pot trai incet si plictisitor. Nu pot.  Adica eu as vrea, dar inima mea imi spune : da si tu ceva  de lucru! Si eu o ascult.

Te gandesti vreodata la moarte?

 Da. Dar, de-o vreme, fara frica. Ne-am imprieteni. Ea stie cand sa vina si eu stiu ce am de facut pana vine ea. Il rog pe Dumnezeu sa o invete sa vina elegant. Daca se poate sa nu intre ca o bezmetica asa cum rup eu usa de la machiaj de le sta fetelor inima in gat din cauza mea. Sa bata la usa.  Daca e prea complicat, asta e! Macar sa nu-I sperie pe ai mei! Atat. Si pe mine sa nu ma tachineze.

De ce ti-e frica?

Sa mor fara sa fi murit!

 Ai 2 copii, cum ar fi cu 3?

:))) Asta e...Asa voiam eu, 3 copii. Daca o sa fie 3, o sa fie 3. Vezi ca sunt cam monosilabica. Asta pentru ca Bogdan spune ca : gata.  Dar, cum stii, parerile oamenilor se mai schimba. Cum o sa vrea Dumnezeu.

Ai vreun regret?

Da. Ca, odata, in tren, m-am intalnit cu un inger. Un barbat foarte frumos, din alta lume, care mi-a spus pe ce trebuie sa pun pret inviata.  Ca si cum ma stia dintotdeauna. RASPUNDEA la intrebari nerostite, dar care strigau in mine.  Am coborat in Gara de Nord buimaca si fericita. Si, cand sa-l intreb cine e si ce face, nu mai era.  Disparuse.

Cum treci peste greselile tale?

Greu. Nu-mi place sa fiu judecata. Nu-mi place sa fiu certata. Adica mi se pare suficient ca stiu eu unde am gresit. Cosumul meu intern e destul de agitat. Ma mai trezesc in masina spunandu-mi: auzi, bine ca nu esti proasta tot timpul! Ar fi o tragedie!

Toata lumea te vede ca fiind foarte sigura pe tine. Cum stai cu

emotiile dupa atat timp?

 Nu mai am tracul de la inceput. Dar am emotii.  Imi bate inima foarte tare chiar. Uneori ma blochez.  Dar asta numai pentru ca intru in rutina asta dementa si las creierul pe pilot automat. Nu tine de fiecare data.

  Ce superstitie ai inainte de emisiune?

 Nu superstitie. Dar , cand plec din redactie, ii zis Andreei, producatorul general :pa! Ca si cum nu ne-am vedea un minut mai tarziu in platou. Si, culmea, ea imi raspunde: pa! :)) A, si  imi place sa-i fac cafeaua Andreei si i-o si duc pana  in regie. Cred ca mirosul ala fain si ideea ca ea bea ceva cald, ce-i place...nu imi dau seama..ma fac sa ma simt bine. cred ca se leaga de amintirea cu mama, care facea cafea dimineata, si toata casa era intr-o atmosfera de bine.

Care e cel mai important sfat pe care l-ai dat copiilor tai?

Sa ajute neconditionat.

Care crezi ca sunt defectele tale?

Sunt ca un cal naravas.  El, in esenta, e in regula, dar daca nu-i dai repere...e dezastru. Poate darama grajdul, tarcul. Ma rog, lucrez la defectele mele cu...tandrete.  As putea scapa de ele mai repede, dar, sincer, mie imi place tandretea.

Esti romantica?

Doamne, dar cum altfel?!! Ma topesc dupa  dulcegarii.  Intelegi? Ma topesc. Sunt viata mea.

 Crezi ca ai putea sa-ti iei doua luni libere fara sa faci nimic?

Cred ca da. Cred ca nu.

 Daca ar fi sa dai timpul inapoi ce ai schimba in viata ta?

 Tot ce  sunt acum e suma intamplarilor din viata mea. Orice as schimba, m-ar schimba. Nu stiu daca in bine sau in rau. Nu , n-as schimba nimic. Daca vreau mai mult de la mine si fac pe pe desteapta, viitorul e in mainile mele. 

Fotografii de Adi Popa

Make up: Alexandra Stoica make up

Vestimentatie: Urbanik Bucuresti

Locatie: Regatul Cailor