Ce frumoasă e dragostea, nu? Cine achită?

Stau amândoi la masa. El vorbeşte tare si gesticulează. E negru de nervi. Sunt prea departe ca să aud ce îi spune. Ea stă umilă. Priveşte în podea. Deduc că o ceartă.

Vorbeste doar el. Din cand in cand, ea incearca sa articuleze cate ceva. Nu-i da voie. E autoritar, desi nu pare sa aiba mai mult de 30 de ani. Ea tot pe acolo.

Tanarul domn sta cu iphoneul in mana, se tot uita la el, dar il acopera cu palma. La un moment dat… se opreste magistral. Tac impreuna. El încruntat, ea tot cu capul plecat.

Fata se ridică si intră în cafenea să meargă la baie. În momentul ăla, cu repeziciune de uliu, iubitul se mută pe scaunul ei, îi ia rucsacul, îl
deschide si scoate un celular. Al ei. Butonează agitat, sa nu fie prins
cumva. Zâmbeste, atat cat poate sa faca asta un sarpe, din ce in ce mai satisfacut. Dupa 2 minute pune telefonul la loc, se mută rapid îşi ia iphoneul cu o mana si cu cealalta isi aranjeaza degajat o şuviţă.

În cateva secunde apare ea. Atitudinea lui e schimbată total. O ia de mână şi o sărută. Deduc că ce a gasit era de bine. Sau ce nu a gasit. Ea zambeste larg. Fericita. Norul a trecut. Cer nota si se ridica. Pleaca indragostiti . Ce frumoasă e dragostea, nu? Cine achită?

Aceasta este o intimplare reala. Cu personaje reale.