Un cadou cât o mie de cuvinte

Alaltăseară când am ajuns acasă în fața ușii era o pungă. Înăuntru o sticlă de prosecco rar și o cutie. Scria pe ea Mussette și am crezut că sunt pantofi. Când am scos cutia din pungă, mi-am dat seama că înăuntru era altceva, cutia era prea ușoară. Înăuntru...o altă cutie. Ambalată frumos cu hârtie roșie. În cutie...un telefon. Nu Ipohne, nu blackbbery. Nokia, telefonul de pe wishlistul meu...

Mulți au judecat gresit că mi-am pus aici pe blog liste de dorinte pentru ziua mea. E fix treaba lor. 

Faptul ca mai sunt 2 saptamini pina la ziua mea si am primit deja mai mult de jumatate din lucrurile pe care mi le doream arată CLAR că prietenii sunt foarte atenți la ale mele dorințe. Poate e mai important decât credem să ne verbalizăm dorințele.

Nu cred că e om care să nu fi primit în viață un cadou pa care să nu și-l dorească, să nu îi placă sau chiar să îl deteste. Și te îndemn ca atunci când ești întrebat ce vrei de ziua ta să spui exact ce vrei, nu să dai ochii peste cap și să spui teatral: nimic, nimic...

Multumesc familiei Preda pentru acest cadou super, super fain! Când o să beau prosecco la voi o sa ma gandesc! Cheers! :)