luni, 26 august 2013

Tu vrei o ploaie...

Tu vrei o ploaie. Ai gatul atat de uscat si buzele crapate... Nu iti doresti decat sa ploua.

Si nu ploua.

E atat de soare si de cald...si zici:

De-ar ploua...

De-ar ploua...

Si te rogi in fiecare zi. Sa ploua.

Sa simti ca esti ud si ti-e frig.

Te rogi degeaba. Ca nu ploua.

Si vine o zi in care nu te mai gandesti. Si atunci apare. Te face muci.

Stai pe prispa casei tale, cu porii imbibati, ti-e frig, acel frig pe care numai o ploaie zdravana ti-l poate da. Te uiti la curcubeu si spui...

Ce-a fost asta?

Si Dumnezeu iti raspunde:

Pai...n-ai vrut ploaie? Ti-am dat ploaie. Cu curcubeu inclus...



And you lost yourself in the summer rain...


As vrea sa am o sora. Sau mai multe. Legal

Mi-ar fi placut sa am o sora. Cu care sa rad si sa plang. Sa ma mangaie cand e greu si sa ma certe cind fac prostii.

Le am insa pe prietenele mele. Thank you, God!

Fara ele viata mea ar fi pustie:).



Vorbeam cu una dintre ele, nu ii spun numele ca sa nu fie geloase celelate, si ii spuneam ca o simt ca pe o sora a mea. Deja, citind aceste randuri, celelate ridica acum din spranceana: aha, deci si asteia i-a spus ca e importanta si e ca o sora.

Da, pentru mine sunt toate ca niste surori. Nu multe, dar buune si destepte. Super frumoase sau doar frumoase, suflete mari, maritate sau nu, echilibrate sau nu, ele toate au o calitate in comun: ma iubesc.

Asa ca vin si intreb: de ce atunci cind nu ai parinti te infiaza cineva? Pentru ca se poate, asa e legea. Dar uite eu as vrea sa am o sora. Ba nu! As vrea mai multe!

De ce nu pot sa merg la o institutie si sa zic: aceste fete sunt ca si surorile mele si eu as vrea sa legalizez treaba. De ce nu se poate asta?

duminică, 25 august 2013

Bărbatii sunt de doua feluri

De fiecare data cand am vrut sa scriu despre oameni care sunt asezati cu grija in primul rand al sufletului meu, descopar ca nu am poze impreuna cu ei. Hmm. Oare de ce?

Poate pentru ca nu imi plac pozele cu mine? Asa cum nu imi place vocea mea sau ochii mei...

Sa revenim.

Ea e Lola. Langa ea sta Fifi. Pun pozele alaturate. Insist sa va uitati ca la o singura fotografie.






















Ne-am cunoscut la PRO TV, fabrica de vise cum ii spune ea. Acu vreo 15 ani. Cineva a avertizat-o sa se fereasca de mine. Ca sunt rea si isterica si persecut oamenii. Nu era asa, avea sa afle Lola imediat.

S-a uitat la mine cu privirea aia de neconfundat: mi-e frica, ia-ma in brate. Si am luat-o.  Si asa am ramas de ani de zile.

Traieste ca o nebuna, munceste ca o nebuna, iubeste ca o nebuna. Nebuna mea preferata.

In relatia noastra, pare ca ma asculta: da-te jos de pe masa Lola, nu-I frumos. Da, fifi cum spui tu. Si cind ies din camera ea e cocotata la loc. Imi place insa ca nu imi spune in fata NU. E supusa, cumva.

Nu vreau sa vorbesc despre nopti pierdute, cluburi, relatii de neimaginat, nunti perfecte si alte chestii pe care le-am trait impreuna.

As vrea sa vorbesc despre tacerile dintre noi. Cand stam fata in fata, dupa o discutie importanta, nu mai vorbim, stam ochi in ochi, mai dam din cap si dupa minute bune concluzionam: da, mah asa e.

De ziua ta,  eu sunt cu gandul la capul tau plin cu fluturi galbeni, la scriitura ta, la rasetele noastre. Si as vrea sa iti dau un raspuns.DA. Raspunsul este DA.

Intr-o zi o sa fugim in lume. 

Atunci o sa repet ce iti spun mereu: barbatii sunt de doua feluri. 

Pentru o poveste frumoasa, apasa tasta domni.

Pentru o viata de cacat, apasa tasta boi.

La multi ani:)





sâmbătă, 24 august 2013

Mi-e dor de tine, Vali Davidoiu. Noua tuturor ne e dor.

Te rog, nu mai bea atata cafea! O sa mori!
Si daca mor, ce?
Pai daca mori tu cine ma mai rade atata?
Da, dar macar am ras atat impreuna.

Fifi, maninca o salata. Macar o salata.
Salata sa maninci tu cu neamurile tale!
Fifi, e important ca un barbat sa fie slim.

Fifi, tu esti nebuna.
De ce?
Ca asa esti tu?
Da ce te face sa spui asta?
Modul tau de actiune. Nu esti normala.
De parca tu esti. Tu esti un Pepsi!


Vali, fa ceva cu camerele alea ca le-ai ametit si nu mai inteleg nimic.
E simplu, fifi. Citeste desfasuratorul. Ai tot acolo.
Nu inteleg.
Ba da, citeste cu atentie.
N-am rabdare.
Esti nebuna. Vrei sa vin cu tine in emisie sa iti explic?
Ma descurc.
Pariez ca in 10 minute tipi la mine in telefon ca eu am stricat tot.
Si daca tip, ce?
Nimic. Sunt obisnuit.


A trecut un an. Fix un an de cand ai plecat. Un an de cand inima ta s-a oprit si inimile noastre, ale celor din redactie s-au umplut de lacrimi.

La inceput, am plans foarte mult. Dupa care ti-am promis ca o sa imi traiesc viata altfel. Ca o sa rad si o sa iubesc si o sa traiesc fiecare clipa. Si as vrea sa iti spun ca ma tin de cuvint.

Azi am stat cu Adelana si am mancat coliva si ne-am imaginat cum tu te uiti la noi si te gandesti: Uite, nebunele chiar rad in hohote. Stiu ca asa ne-ai fi vrut. Razand pe amandoua.

Ti-am promis ca nu o sa te uit. N-am facut-o.

Ti-am promis ca o sa rad mai mult. Ca o sa traiesc mai mult si ca o sa am mintea deschisa. Si m-am tinut de cuvint.

Si da, din cind in cind o sa beau pepsi, nu cola. Uite, m-am lasat de cola, poate nu iti vine sa crezi. Si azi o sa beau un Pepsi si o sa ma gandesc la tine.



Mi-e dor de tine, Vali Pepsi.
Noua tuturor ne este.

Cu drag,
Fifi Mentosan:)

miercuri, 21 august 2013

O poveste despre rusine, prietenie si iertare. Pe cat se poate:)

Unii oameni iti schimba viata.

Razi cu ei, le plingi in brate dupa despartiri stupide, le ceri sfatul, nu ii asculti, te incrunti, tipi, te bucuri cu ei, de fericirea lor cind se insoara cu frantuzoaica, cresti cu ei in niste ani cat cu altii intr-o viata.

Nu iesiti in oras zi de zi si nu va mai sunati ca nah viata e complicata si plina de surprize.

Dar te bazezi ca ei sunt acolo. Mereu pentru tine. Si vine o zi cind realitatea te pocneste in fata si iti dai seama ca tu ai uitat de omul asta care are o pozitie in golden ring in inima ta.

Si nu, nu l-ai sunat de ziua lui. Si da, el cu ironia specifica varstei vine si iti spune: Fifi, nu ma mai iubesti, ai uitat de ziua mea.

Asta e genul de situatie in care nu, nu te mai poti scoate doar cu numele. Nu poti spune: eu sunt fifi, numele spune totul.

E penibil. Si acum ce sa fac? Sa ii trimit flori pe adresa redactie, sa ma tavalesc plangand si spunind iarta-ma sunt stupida, sa invoc o boala necunoscuta care mi-a afectat memoria?

Nu, nu am putut sa fac asta. Pentru ca nu ma credea si ma afundam si mai tare.

Mai bine m-am bagat la propriu sub birou in mijlocul redactiei. Apoi l-am scos la o tigara si l-am facut sa rada.

In fond, aud tot mai des ca asta e un lucru la care eu ma pricep foarte bine. Si cum mi-a spus un prieten: oamenii care stiu sa rada sunt minunati.

Ma ierti, Domnule?



ps. sper ca esti constient ca daca se intimpla invers, eu te sunam si iti spuneam? mah e ziua mea! tie nu iti e rusine???

sâmbătă, 10 august 2013

Daca as fi un barbat puternic...

Daca as fi un barbat puternic mi-as lua o iubita maseuza. Tacuta. Sa nu imi vorbeasca niciodata. Sa nu puna intrebari, sa nu astepte raspunsuri. Sa nu intrebe cind vii? Sa simt ca ma asteapta mereu.

As fugi din intilniri importante sa ma las pe mainile ei. Sa ajung in camera de spa si sa imi spuna doar atat: Goleste mintea acum.

As merge si mai departe si as lua-o cu mine in toate deplasarile de afaceri. Mi-as pierde concentrarea stiind ca ea ma asteapta cu mainile ei vrajite. E prea tare? Nu, draga mea. Continua, te rog.

Daca as fi barbat puternic mi-as lua o iubita maseuza. Tacuta. Sa se topeasca peste mine, sa se evapore incet si sa revina. Ca o ploaie de vara mult asteptata.

Dar, nu sunt barbat. Sunt femeie. Si m-am simtit atat de vinovata cand ieri am intirziat la Belle Maison spa si am spus hotarata: stau doar jumatate de ora! maximum! si nu vreau masaj de relaxare! doar la cap, sa imi adun mintile putin. Si ea, maseuza vietii, a zis sigur: goleste mintea, acum. Si am stat 3 ore. M-a vrajit, pur si simplu. M-a scos din ale mele rapid cu masaj de relaxare, ritualul picioarelor si alte minunatii de genul asta.

Si n-am putut sa nu ma intreb: oare, cum ar fi sa fiu un barbat puternic si sa traiesc aceasta fantezie?

Adevarul e ca eu sunt doar fifi. Am plecat zambind, dupa ce am baut un frappe, am fumat o tigara si am facut o programare in vazul lumii.

Vita e bella!






vineri, 9 august 2013

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste. Lamuriri

Inteleg ca multa lume isi pune intrebari legate de postarea anterioara.

Cine a spus ca nu vrea sa plece? El sau ea? Nu vad importanta detaliului, aici.

Si de ce NU au trait fericit pina la adinci batraneti?

Uite de aia.

Pentru ca anumite iubiri apar pur si simplu. Fara programare, fara rezervare. Se termina mai repede decat crezi. Inainte ca lucrurile sa se degradeze. Asta le da iz de happy end.

Cum e sa pui punct inainte de certuri, cumparaturi, dormit in paturi separate etc.? Cati oameni au tupeu sa faca asta in viata lor? Prea putini, din pacate...

Dar, da. Toti vrem povesti de dragoste care sa dureze toata viata. Te iubesc, si eu te iubesc, mi-e dor si mie mi-e dor...auzi da ai platit lumina? nu, mersi. Ca stric visul daca bag curent electric. De aia e vis, nu realitate.

Uneori in viata trebuie sa pui punct, nu virgula.

Dar noi, de cele mai multe ori, avem o problema cu semnele de punctuatie. Si de aia, alegem gresit.


marți, 6 august 2013

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste

As vrea sa nu plec...o sa imi fie dor de tine...
Sa nu-ti fie. Sunt peste tot...

Nu-i replica de carte. Nici de film. E cea mai frumoasa declaratie de dragoste.

Uneori, te iubesc e prea putin. E nevoie de mai mult. De lacrimi si zambete.


Daca o iubesti iti intra in minte si in suflet. Desi e complicat, ai vrea sa o scoti pentru o clipa de acolo si sa ii dai o imbratisare. Apoi, ea se strecoara la loc si povestea merge mai departe.

Aceasta nu este o poveste cu au trait fericiti pina la adanci batraneti...